13,698 matches
-
a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe bufet. Tirada domnului Martin durase zece minute
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
orice lumină. O privire de o resemnare dincolo de speranță. Privirea aceasta, atât de tristă și de umană, i-l readuse Clarei în fața ochilor pe domnul Martin. Tatăl său. Clara se ridică de pe fotoliu și se duse spre el. îi șterse obrajii proaspăt bărbieriți, udați de la crimi, și îl sărută ușor. — Nu-i vina ta că a avut accidentul de mașină, tată! îi spuse, cu o blândețe care o surprinse și pe ea, mângâindu-l pe păr. — Dar tot am găsit ceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de un șofer agitat și mai mult ca sigur înfricoșat de zbor. Totuși, în mod miraculos, grupul dispăru undeva, spre fundul avionului, lăsând în urmă miasme inconfundabile. Clara desfăcu un șervețel umed parfumat și se șterse meticulos la nas, pe obraji și pe mâini, exact în clipa în care avionul demară în trombă pe pistă și se ridică oblic înspre nori, parcă înotând într-o mare împietrită. închise pentru o clipă ochii, ca și cum s-ar fi temut că, dacă i-ar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre alte lumi, obscure. Când o zări de la distanță pe Georgiana venind spre ea cu un surâs larg, Clara își reprimă cu greu uimirea. Georgiana se îngrășase mult. Pistruii de odinioară i se transformaseră în niște mici pete inestetice pe obraji, iar frumosul ei păr cârlionțat era tuns scurt, băiețește, înăsprind-o. — M-am gândit să ne vedem aici pentru că fac ăștia niște sarmale trăsnet! îi spuse ea în șoaptă Clarei, zâmbind complice, pe când se așezau la o masă metalică, albă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am timp să vorbesc cu ea. E cu gândul numai la distracții, cum îți spuneam! Tocmai atunci intră pe ușă Iulia. Avea un chip prelung, spre deosebire de mama sa, și un breton care aproape că-i acoperea ochii. în schimb, pe obrajii ei ușor îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și recunoștea pielea, nu-și recunoștea pomeții, nu-și recunoștea forma ochilor și nu-și recunoștea nici glasul răgușit, care continua să murmure: „Nu se poate! Nu mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
începu să tremure când simți o atingere pe umăr și văzu, tot prin oglindă, chipul vulgar al unui bărbat necunoscut. O figură rotundă, niște ochi mici și lunguieți, cu o lucire infatuată, sprâncene groase și rebele, păr sur proaspăt tuns, obraji rumeni și cărnoși, buze desfăcute într-un rânjet bădăran. Necunoscutul îi petrecuse ceva rece în jurul gâtului. Pentru o clipă, Clara își spuse, aproape cu ușurare: „Vrea să mă stranguleze! O să mor și o să scap!“ Dar nu făcuse decât să-i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cu atât mai bine! se înverșună Clara. De ani de zile îmi do resc să mă ia vântul pe sus! Luă paharul de șampanie din fața ei și îl dădu peste cap, însetată. — Mergem, dragă, normal! o susținu domnul Ionescu, cu obrajii roșii și cu privirea tulbure. Apoi mai comandă șampanie și le făcu semn chelnerilor să dea mai tare muzica la difuzoare, ca să danseze lumea. Se sculă ceremonios de la masă, ștergându-și firimiturile de pe cravată, se apropie de Clara și o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că privirea cenușie a lui Bobo o urmărește încordată. Era singurul tablou în alb și negru și era singurul por tret. Recunoscuse de la bun început ochii cenușii, pletele lungi și negre, buzele frumos arcuite. Văzu cu mirare cicatricea adâncă de pe obraz. Ochii lui Eduard aveau o expresie greu de definit, de o încrâncenare lăuntrică aproape insuportabil de sus ținut cu privirea. în tăcerea care se lăsase se auzea doar o muscă bâzâind prin toate cotloanele. Clara se întoarse spre Bobo și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în festivități profane și în chiolhanuri abominabile, pe bani jefuiți: "Stau chiaburii și se miară/ Pe ce beau calicii, iară, măi!", încep să răsune răgușeli deșucheate, în rândurile îngroșate ale argățimii. Strategia momirii cu rachiu a sărmanilor flămânzi se extinde, obrajii lor se scobesc iar colții tovarășilor scânteiază în rânjete de satisfacție, pe linie de partid și de stat. Agonizând într-un îndelungat efort de supunere și de împăcare, cu aceste fețe de cenușă, încercând cernerea noilor urgii, pe care nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu atenție la icniturile Petroniei: i se cutremura, tot mai tare, rotundu-i pântece! Adresă, către Nicanor, un strigăt cazon, ca de plutonier major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care Gigel, ciobanul, înainte de a o români cu cununie, o zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul gâtlejurilor prelungi. Se grăbiră să execute comanda, în cinstea copilei, care intra pe poartă, recent creștinată, împreună cu alai de femei, nădușite și roșii în obraz, de osteneală și de mulțumire. Nănașa o corpolentă rumenă, sinceră, cu ochi verzi, doamnă de Capitală din cap până în picioare (deși plecată din Goldana, numai de doi ani în urmă, i se încredințase tranșarea cotletelor și învârtirea frigăruilor în dependințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în graba mare. Descărcându-și năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un bivol din cei bătrâni, arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii, obrazul înrămat de suferință și de disperare, spunând Da' mai îngăduie-mă, măi, Daniele, fiindcă asta mi-e meteahna mea, că fără să mă căptușesc pe dinlăuntru, nu pot munci Apoi, Mărăcinescu i-a grăit cu ciudă, zicându-i Înainte, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca un cal, care roade la sfeclă, în grădină și parcă, făcându-ne în ciudă, la toți Deci Pamfil Duran l-a privit cu ochii holbați și cu falca scăpată, după care, la atâta nepăsare și la atâta grosime de obraz, a cerut din privire ajutor către noi, ceilalți Atunci, Enea Căpută, cel cu un ochi verde și cu unul albastru, a zis că: de ce-mi zici tâlhar, că nu ți-am furat nimica? Mai bine ai lua seama cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sondei, unde l-am așezat cât mai potrivit și vânt i-am făcut, ca să-i aducem aer și procedeul de respirație gură la gură l-am aplicat și cu apă l-am stropit și l-am bătut cu palmele peste obraz Iar după atâta intervenție medicală, nu fără de iscusință din partea noastră, Pamfil Duran a oftat din greu și începând să tragă oxigen pe nas și pe gură, a deschis ochii, uitându-se foarte nedumerit împrejur Carevasăzică, noi nu l-am mustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pe jos, o asistentă cu chip somnoros și nemulțumit de viață, apoi, asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe rând, ies capete de bolnavi cu obrajii supți, în pijamale roase și în halate tocite... Doctorul Spătaru dădu neputincios din umeri: Septicemie, diagnostică el. Posibil și un tetanos. Aceasta o arată fălcile lui țepene... Cine mai știe?... Dacă primeam antibioticele mai din vreme, poate-poate... N-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl și porecleau la școala aceea de reeducare. Pe Mircea îl izbi, însă și mai tare, culoarea galbenă, ca pucioasa, livrată odinioară de vechea drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
S-a răsucit, apoi, ca oleana lui Vartolomei, să năpădească la rosturile ei culinare. Se mai opri din fugă, după colțul casei, ca să o strige pe Caterina. Fata, însă, nu o auzi și nu-i răspunse la apel. Aprinsă în obraz, ca macul de primăvară, ce arde roș, într-un lan de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lăutărește: mașina asta năzdrăvană ți-o lăsăm domniei-tale, până iese pașaportul pentru Caterina. Fără să aștepte încuviințare, l-a ridicat pe Vartolomei la pieptul vestonului său nemaivăzut și îl sărută puternic, cu un pocnet răsunător, de ventuză medicală, smulsă de pe obraz. Lăsându-l în jos pe beteag, care, ca un gândac ce se chinuiește, răsturnat pe spate, dădea neputincios din gaibaracele schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mahala. Fiiiiu, bip, bip! emitea el interjecții ce deveniseră clasice în televiziune, pentru mascarea măscărilor. Zoe care, încă din ajunul plecării în Capitală, îi aranjase vestimentația, lenjeria de voiaj și bagajul de mână, îl atinse ușor, cu palma, peste obrazul gros, de golan, al bărbatului. La rândul său, drumețul mai păstra în secret, ca de obicei, în circumstanțele fiecărei plecări la București, o maletă dreptunghiulară, o geantă-diplomat, pe care o culegea în trecere, ridicând-o de la sediul societății, gata garnisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător obrajii oaspetelui scump, necunoscut, până de curând, făcându-i cu degetul: Hoțule, te-am zăpsit, aseară, cum te uitai la gagicile adormite și cum numărai efectivul de dame. Nu e timpul pierdut, să știi. Nu lipsește nici una dintre fufe... Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
boită în diverse și războinice sulimanuri, degaja o expresie familiară, iar căutătura-i arăta o neprefăcută blândețe. Omul cu ochelari demodați, cu plete fâlfâind la întâmplare și cu trenciul albineț îl contemplă, pipăindu-și, gânditor, zgârietura roșie și usturătoare de pe obrazul drept și, amintindu-și cu efort câteva expresii pe care le folosiseră cândva navigatorii din Sumer, deschise vorba, zicând: Vânătorule, o, tu, Vânătorule, oare nu cumva noi doi ne-am mai întâlnit vreodată?! Firește că, pentru a-i răspunde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
semăna cu un elegant candelabru chaldeean, cu șase brațe, dispuse în grupe de câte trei, fiecare, de o parte și de alta a unui braț median, ca la o Menora. Acolo, timp de mai multe secunde, îi studie rana de pe obraz. Într-un grai greu de reprodus, ce amesteca vuietul vântului și vigoarea interjecțiilor, îi zise compătimitor: E o rană pe care o poate contracta doar un cugetător, un iubitor al contemplației care, nepăsător de cele din jur, se cufundă adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]