12,062 matches
-
de la Bălgrad). Apari]ia cărții laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
Dunării (CED), organism internațional care a transformat mica așezare pescărească de la începutul secolul al XIX-lea într-un important oraș port cu o economie înfloritoare. Așa cum o arată și numele, muzeul a fost organizat într-un far, construit de către autoritățile otomane între 1869 - 1870 în apropierea punctului în care, la acea vreme, se vărsa Dunărea în Marea Neagră și preluat ulterior de către Comisiunea Europeană a Dunării în 1879, se află astăzi la 1,5 km de țărmul mării. Se pare că proiectul
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
Senatul de la Veneția, ce controla insula în această perioadă, a ordonat renovarea edificiului. Pe lângă aceata, venețienii au întărit și zidurile orașului rezultând unul dintre cele mai frumoase orașe medievale din Europa. Între anii 1570-1571, Ciprul a fost cucerit de trupele otomane conduse de către comandantul Lala Mustafa Pașa. În timpul asediului asupra orașului din 1570, episcopul Francesco Contarini a ținut o ultimă predică creștină în catedrală în care îndemna oamenii, refugiați în locaș, să fie curajoși și să-și păstreze credința. La scurt
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
Mustafa Pașa. În timpul asediului asupra orașului din 1570, episcopul Francesco Contarini a ținut o ultimă predică creștină în catedrală în care îndemna oamenii, refugiați în locaș, să fie curajoși și să-și păstreze credința. La scurt timp după aceea, soldații otomani au năvălit în catedrală și l-au ucis pe episcop și pe alți prelați prezenți. Statuile, crcuifixurile, altarele și restul mobilierului au fost aruncate afară și distruse, iar edificul a fost spălat și pregătit pentru ziua de vineri. Pe data
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
de 15 septembrie, la rugăciunea de vineri, în prezența comandantului Lala Mustafa Pașa, catedrala a fost oficial transformată în moschee. După trecerea locașului la islam, edificiul a devenit proprietatea Fundației Sultanului Selim, fiindu-i adăugate și două minarete. În perioada otomană, aceasta era cea mai mare moschee din Cipru și locul unde guvernatorul turc și ceilalți funcționari participau la rugăciunea de vineri. Lângă moschee au fost construite și două medrese sau școli islamice. În anul 1949, s-au folosit pentru prima
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
(în ; 1545-1605), porecla sa însemnând „fiul lui Cicala”, a fost un om de stat italian otoman care a deținut funcția de Mare Vizir timp de patruzeci de zile între 27 octombrie și 5 decembrie 1596, în timpul domniei lui Mehmed al III-lea. El a fost, de asemenea, un pașă kapudan (Mare Amiral al Marinei Otomane), precum și
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
italian otoman care a deținut funcția de Mare Vizir timp de patruzeci de zile între 27 octombrie și 5 decembrie 1596, în timpul domniei lui Mehmed al III-lea. El a fost, de asemenea, un pașă kapudan (Mare Amiral al Marinei Otomane), precum și general. El este cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz, călcând jurământul otomanilor de a-i cruța viața. El s-a născut ca Scipione Cicala în Genova sau Messina în jurul anului 1545, fiind membru al
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
viconte (di Cicala), a fost, potrivit lui Stephan Gerlach, un corsar în slujba Spaniei, în timp ce despre mama lui se spune că a fost o turcoaică din Castelnuovo (azi Herceg Novi). Vicontele și fiul său, capturați în Bătălia de la Djerba de către marina otomană în 1560 sau 1561, au fost duși mai întâi la Tripoli (în Africa de Nord) și apoi la Constantinopol. Tatăl a fost răscumpărat din captivitate în timp util și, după ce a trăit pentru un timp la Beyoğlu (Pera), a revenit la Messina
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
a fost răscumpărat din captivitate în timp util și, după ce a trăit pentru un timp la Beyoğlu (Pera), a revenit la Messina, unde a murit în 1564. Fiul său, Scipione, nu a fost eliberat, dar a fost introdus în corpul otoman al tinerilor instruiți pentru armata imperială. El s-a convertit, așa cum era obligat, la islamism și a fost instruit în palatul imperial, ajungând la rangul de "silahtar". În cele din urmă s-a căsătorit, prima dată (1573) și apoi a
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
strănepoată a sultanului Soliman Magnificul. El și-a asigurat astfel avere, o funcție înaltă și protecție la Înalta Poartă. A participat la Bătălia de la Cahul (1574), fiind cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz în cortul otoman, deși beglerbegul Ahmed Pașa jurase să-i cruțe viața și să-l ducă în fața sultanului. Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu îl considera un „renegat (...): un june moale, desfrânat, nestatornic, mâncăcios, bețiv... dar cu atât și mai puternic la curtea unui sultan
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
ca Selim II”, „un apostat; (...) un om îndobitocit prin excesul banchetelor și un dobitoc amețit prin furia opiului: (...) un monstru pentru a face un asemenea pas contra onorii și contra jurământului”. În 1574, el a condus cu succes o flotă otomană formată din 250-300 de nave de război și aproximativ 75.000 de oameni în cucerirea Tunisului. A devenit agă al ienicerilor în 1575 și a păstrat această funcție până în 1578. În timpul următoarei etape a carierei sale a fost activ mult
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
beglerbeg de Van, în campania din 1585 împotriva Tabrizului. În calitate de beglerbeg de Bayazıt, o numire pe care a primit-o în 1586, a luptat cu succes în vestul Persia în ultimii ani ai războiului, aducând Nihavand și Hamadan sub control otoman. După pacea din 1590, el a fost numit guvernator de Erzurum, iar în 1591 a devenit pașă kapudan sau Mare Amiral al flotei otomane. El a deținut această funcție până în 1595. În cel de-al treilea vizirat (1593-1595) al lui
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
cu succes în vestul Persia în ultimii ani ai războiului, aducând Nihavand și Hamadan sub control otoman. După pacea din 1590, el a fost numit guvernator de Erzurum, iar în 1591 a devenit pașă kapudan sau Mare Amiral al flotei otomane. El a deținut această funcție până în 1595. În cel de-al treilea vizirat (1593-1595) al lui Koca Sinan Pasha a fost promovat ca al patrulea vizir. La acea vreme, otomanii se aflau în război cu Austria începând din 1593. Cağaloğlu
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
pe atunci al treilea vizir, l-a însoțit pe sultanul Mehmed al III-lea în campania maghiară din 1596. El a încercat în zadar să apere cetatea Hatvan, care a căzut în septembrie 1596. El a fost prezent la asediul otoman cu succes al Egerului ("Eğri") (septembrie-octombrie 1596) și la bătălia de la Mező-Keresztes din octombrie 1596 și a luat parte la asaltul final care a transformat o înfrângere iminentă într-un triumf remarcabil pentru otomani. Ca răsplată pentru serviciile sale, el
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
o înfrângere iminentă într-un triumf remarcabil pentru otomani. Ca răsplată pentru serviciile sale, el a fost făcut Mare Vizir, dar nemulțumirea cauzată de măsurile pe care le-a folosit într-un efort de a restabili disciplina în rândul forțelor otomane, problemele care au urmat implicării sale în afacerile tătarilor din Crimeea și existența la curte a unor influențe puternice pentru restabilirea lui Damat İbrahim Pașa în funcția de Mare Vizir au condus la înlăturarea sa din această funcție după 40
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
cei patru mari Imami, a cărui moștenire juridică și învățături islamice au culminat cu întemeierea uneia dintre principalele școli de jurisprudență islamică sunită, și anume Școala (fiqh sau Madh’hab) Shafi’ită. Școala Shafi’ită a fost predominantă înainte de perioada otomană, astăzi fiind surclasată de școala hanefită. Școala Shafi’ită este preponderentă astăzi în Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa Orientală, și prezentă, într-o măsura mai mică în Egipt, Caucaz, Kurdistan, Asia Centrală, Yemen și Palestina. Mormântul Imamului Al-Shafi’i se află la
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
al artileriei Corpului de Vest (1877). În timpul războiului pentru independență al României din 1877-1878, Marele cartier general al Armatei Române, apreciind importanța fluviului Dunărea, pentru apărare, a hotărât să-l folosească pentru acoperirea teritoriului țârii față de loviturile posibile ale armatei otomane. Această concepție care a stat la baza acțiunii armatei române, în prima parte a războiului, este cunoscută sub numele de ,operația de acoperire a Dunării”. În cadrul acestei concepții, orașul Calafat reprezenta un punct de o importanță deosebită. Ca urmare a
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
moschee din orașul Istanbul, Turcia. Ea este situată lângă Bosfor, în apropiere de renumitul Palat Dolmabahçe. reprezintă unul dintre principalele edificii construite sub domnia sultanului Abdul-Medjid (1839-1861). Ctitorită de către sultana Bezmi Alem, mama sultanului, aceasta este o combinație între arhitectura otomană târzie și stilul european baroc. Moschea este operă a arhitecților Garabet Balyan și Nigoğos Balyan, renumiți și pentru alte edificii precum Palatul Dolmabahçe sau Moscheea Ortaköy. Structura clădirii este una simplă, similară cu cea de la Ortaköy, cu un singur dom
Moscheea Dolmabahçe () [Corola-website/Science/334386_a_335715]
-
în timp ce Armata Română obținea victorii în Războiul de Independență, membrii Arboroasei au fost bucuroși, sărbătorind succesele „fraților ce luptau dincolo”. În același timp, autoritățile din Bucovina au primit instrucțiuni de la Viena pentru a colecta fonduri pentru ostașii răniți din tabăra otomană. La 1 octombrie 1877, membrii societății au trimis o telegramă de condoleanțe Primăriei orașului Iași din România, cu scopul de a marca cei 100 de ani trecuți scurși de la decapitarea domnului Grigore al III-lea Ghica, care a refuzat să
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
anii 2020 - 2030, pe fundalul decăderii Rusiei și a Chinei, trei mari puteri vor apărea în Eurasia: Turcia, Polonia și Japonia. Inițial sprijinită de SUA, Turcia își va extinde sfera de influență, devenind o putere regională, ca în vremea Imperiului Otoman. În sfera de inluență a Turciei se va afla Lumea arabă și Caucazul până în Rusia. Între timp, Japonia își va extinde influența economică spre regiunile de coastă ale Chinei, Orientul Îndepărtat Rus și insulele din Pacific. Friedman prezice că Japonia
Următorii 100 de ani () [Corola-website/Science/334471_a_335800]
-
Ierusalimului. Altul a fost Musa Khatem al-Husseini care a condus Comitetul Executiv Arab, corpul politic suprem al arabilor din Palestina până în anul 1936. Amin al-Husseini a învățat la Ierusalim la o școală elementară traditionala islamică „kuttub”, apoi la o școală otomană (rüșdiye) și la una catolică și pentru scurtă vreme, la școala evreiască Alliance , de sub direcția lui Albert Antebbi. Între materiile învățate s-a numărat și limba turcă, pe atunci limba oficiala a țării. Apoi a plecat să studieze dreptul islamic
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
alături de mama sa, porunca islamică a pelerinajului la Mecca, devenind Hadj (hagiu) În anul urmator, 1914, a plecat la Istanbul, unde s-a înscris la cursuri de administrație în cadrul Academiei militare. În anii Primului Război Mondial (1914-1918) al-Husseini a servit în armata otomană într-o unitate de artilerie din zona Mării Negre. În anul 1916 a fost numit aghiotantul guvernatorului Izmirului, iar apoi ofițer de artilerie în regiunea Mării Negre. Nu a participat la vreo bătălie importantă,și ,în amintirile sale, s-a plâns de
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
noiembrie 1916, după ce s-a îmbolnăvit de dizenterie a fost trimis la vatră si s-a întors la Ierusalim. În 1917 a ajutat, în colaborare cu un agent britanic, la recrutarea de voluntari arabi în sprijinul [Revoltei Arabe contra stăpânirii otomane S-ar putea ca aceasta i-a procurat simpatie în rândurile cercurilor oficiale britanice, care l-a ajutat la obținerea mai târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a Siriei de către puterile Antantei, în anul 1919
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
cel mai tânăr dintre ei și pregătirea sa teologică era limitată, deoarece el nu dus până la capăt studiile sale la Universitatea religioasă Al Azhar. În alegeri el s-a plasat doar pe locul al patrulea din cei patru. După legea otomană muftiul trebuia ales dintre primii trei candidați. Familia al-Husseini a exercitat presiuni serioase, între altele, prin trimiterea de petiții, pentru numirea lui Amin. Autoritățile britanice, la rândul lor, doreau sa restabilească echilibrul între familia al Husseini și familia Nashashibi, al
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
În 1243, Ierusalimul a ajuns din nou temporar sub controlul creștinilor, iar zidurile au fost reparate. au preluat orașul în 1244, iar sultanul Malik al-Muattam a distrus zidurile. Actualele ziduri ale Orașului Vechi au fost construite în 1535-42 de sultanul otoman Suleiman Magnificul. Zidurile s-au extins la aproximativ 4,5 km, și au ajuns la o înălțime între 5 și 15 metri (16.4-49 ft), cu o grosime de 3 m la baza zidului. În general, Orașul Vechi conține 35
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]