13,226 matches
-
ura! ... Ce vrea vrăjitoar.ea aceea, al cărei filtru amoros îi grăbise ruina sănătății și al cărei filtru amoros nu-i mai putea da nici o înviorare?! . .. Vrăjitoarea pe care îi era urât să o vadă alături și lângă care era silit să trăiască mereu, fără nici o scăpare! Din pricina ei devenise un rob, ce nu putea fugi să se ascundă acolo, în acele sanatorii, pe ale cărora nume magice doctorii i le plimbau pe dinainte ca pe niște lanterne fabuloase! El era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dracului de treabă! zicea când ceva nu mergea. Dar vedea defectul; avea pentru cai "ochiul". Hotărât să "n-o ia în serios", nu se surmena și nici nu întețea pe alții cu lucrul; dar prințesa se ținea după el, ceea ce silea pe toată lumea - afară de dîn-sul - să muncească. Neamțul, cu nume de englez, firește, mister Whip, nu putea suferi pe Ada, fiindcă țipa când vorbea. Așa că Lică slujea de amortisment între ei, ținând fățiș partea jocheului, fiindcă de femeie era mai sigur
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în societatea înaltă, ar fi fost pusă la index. Avea deci două păreri precise: ținea la opinia publică, pentru că era ambițioasă, dar, când era vorba să-și facă gustul, n-avea habar ce vor zice oamenii. Soluția era clară: să silească lumea să accepte pe Lică. O mai bună recomandație ca înrudirea cu doamna Drăgănescu-Hallipa nici nu se putea. Dar cum să o proclame? Pe Elena n-o frecventa, aproape nici nu se recunoșteau, deși camarade de școală. Lică, la primul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
195 astfel către ea, Ada parvenise cu răbdare și cu diplomație să atragă atenția muzicantului asupra concertului din Bach. Nici un agent electoral nu ar fi putut face mai bine elogiul candidatului decât făcea Ada pe al Elenei. Scopul urmărit o silea să lase deoparte orice invidie. Era o impresurare abilă, o adevărată operă de sugestie. Marcian aflase, astfel, că Elena Hallipa-Drăgănescu era o mare admiratoare a lui, dar nu era dintre femeile care caută să acapareze un artist. Aflase că acolo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
termine cu intrarea ridicolă a acelei mici imbe-rile, incapabilă să se deprindă cu manierele de lume. In ziua aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și o îngreunare a respirației, pe care se silea să o potolească, cu buze strânse, din cauza muzicei pe care i se părea că ar putea-o turbura cu răsuflarea lui agitată. Elena fusese vădit nemulțumită de prezența sorei ei și credea, desigur, că el a adus-o acolo pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
altfel -■ Marcian, cu una din acele mișcări spontane pe care le avea uneori, se repezise la vraful de note și, deschizând pianina, așezase zorit pe Elena, apoi alergase în hali după faimoasa lui vioară, de care era nedespărțit, și o silise să-1 acompanieze. Pentru a o recompensa, îi acordase la urmă Papillon, acea jucărie minunată din Grieg, asupra căreia se exercită și virtuozii și diletanții, și pentru care Elena avea predilecție. Subt mâinile lui Marcian, melodia dispărea, se reconstituia însuși zborul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pericol. Rim aflase de concurența deloială si fructuoasă odată cu febra de 40°. Grija, indignarea, mila, prudența se precumpăneau. Refuzul Linei îl aruncase pe primul plan, silindu-1 la demersuri penibile pentru demnitatea lui abia ocrotită de paravanul gemenilor, de care era silit să se folosească. Sia suferea dureri cumplite fără să se îmblînzeaseă, cu dinții strânși și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îi hotărâse un dispozitiv bazat pe acustică, pe care nici Elena, nici servanții ei obicinuiți nu l-ar fi putut orândui. O mai ajuta și prin aceea că o înturna arbitrar de la ocupații și de la preocupare. Lua vioara și o silea să se așeze la pian. - Și așa și almintrelea tot o să fim gata! glumea. Ne pregătim de trei luni pentru trei ceasuri, care au să treacă așa de iute! în acea filozofie era mult regret. In aceeași ordine de gânduri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Grosvenor spuse, cu un glas tăios: - Încetați! Dacă nu ne ținem firea, e vai de noi! Kent își vârî arma în teacă și se întoarse, uimit, cu fața spre Grosvenor. Corl se ghemui jos, furios pe omul acesta care-l silise să-și dea în vileag capacitatea de a controla energiile din afara propriului său organism. Acum nu mai putea face altceva decât să aștepte, cu ochii la pândă, urmările. Kent continua să-l privească pe Grosvenor. - Cine naiba te crezi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se întoarse, fără zgomot, în cușca lui și închise ușa. Își calculase cu o remarcabilă precizie mișcările. Când cei doi paznici ajunseră la ușa lui, aruncară o privire pe display
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu sistemul nervos al acelei ființe, astfel încât să poată auzi cu urechile ei, vedea cu ochii ei și simți până la un punct aceleași senzații, ar fi reușit oare să-i influențeze și reacțiile musculare? Ar fi putut oare să o silească să umble, să-și întoarcă capul, să-și miște brațele și să se comporte așa cum voia el? Atacul împotriva navei fusese dezlănțuit de un grup de ființe care acționau, gândeau și simțeau la unison. Punând stăpânire pe unul dintre membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să-și întoarcă, încet, capul. Actul de a privi îi aminti ființei-pasăre că dulapul sau sertarul privit îi aparținea. Ființa își recunoștea bunurile, dar nu arata nici un interes. Grosvenor izbuti cu greu să-și stăpânească emoția. Cu o răbdare tenace, sili ființa-pasăre să se ridice în picioare, să-și înalțe brațele și să le coboare, apoi să se plimbe de colo până colo pe "trotuar". În cele din urmă, o aduse înapoi și o sili să se așeze din nou. Pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stăpânească emoția. Cu o răbdare tenace, sili ființa-pasăre să se ridice în picioare, să-și înalțe brațele și să le coboare, apoi să se plimbe de colo până colo pe "trotuar". În cele din urmă, o aduse înapoi și o sili să se așeze din nou. Pesemne că era perfect sincronizat și sensibil la cea mai neînsemnată sugestie, căci nu apuca bine să se concentreze, că se și pomeni invadat de un mesaj ce părea să vorbească atât minții cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
centrilor nervoși corespunzători. Deodată avu senzația că se afla pe un deal năpădit de tufe sălbatice. Chiar în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu se vedeau. Se apropie și, privind înăuntru, zări două păsări, așezate pe o stinghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț cu opt degete subțiri ca niște sârme țâșni cu iuțeala fulgerului și, trecând prin metal, smulse arma din teaca unuia din oamenii de pe cușcă. Silindu-se din răsputeri să-și mențină echilibrul, Ixtl îndreptă arma spre scaner și spre grupul de oameni din spatele lui, apoi apăsă pe trăgaci și sări jos. Nimeni nu-și dădea seama cine a tras. Acum nu-i mai era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea o surpriză plăcută. El, personal, se îndoia, dar știa că, în actuala situație, trebuia să țină seama de părerile și speranțele oamenilor. Unii dintre ei nu puteau fi clintiți din convingerile lor decât cu ajutorul faptelor. Dacă realitatea îi va sili să-și schimbe ideile, atunci - numai atunci - vor fi pregătiți sufletește să accepte soluții mai drastice. Grosvenor învața, încet dar sigur, arta de a-i influența pe oameni. Nu era de ajuns să știi multe și să ai dreptate. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
examinată cu atenție, odată cu celelalte. Vă rog să prezentați cât mai curând formularul completat cum se cuvine. Al dvs. JOHN FOHRAN (pentru dl. Kent) Grosvenor citi mesajul cu un zâmbet amar, Kent îl criticase desigur în fata secretarului, deși se silise, poate, să-și stăpânească ura ce o nutrea împotriva unicului nexialist aflat la bord. Ura aceasta avea totuși să izbucnească odată și odată - probabil într-un moment critic, cum spusese Korita. Cine știe câte civilizații vor fi pierit din vina egoismului monumental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întreba: - Cum te simți? - De vorbit, pot vorbi, răspunse el cu o voce stinsă. Simțea că-i ard obrajii și că îl dor ochii, dar unul din motivele ce-l îndemnaseră să-și provoace boala era speranța că îl va sili pe Kent să vină la el, ceea ce se și întâmplase. Celălalt motiv era că nu dorea să ia parte la nici o ședință convocată de Kent. Aici, în propria-i secție - și numai aici - se putea apăra împotriva măsurilor pripite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de faptul că planul meu le cere să mai rămână încă cinci ani în spațiu. E o tristă necesitate, dar te asigur că nu există altă soluție. De fapt, mă așteptam la această reacție, zise el tăios. Domnilor, m-ați silit să recurg la un mijloc pe care-l regret nespus. Iată ultimatumul meu! - Ultimatum?! exclamă Kent, alb ca varul. Grosvenor continuă, fără să-l bage în seamă: - Dacă până mâine-dimineața la orele zece planul meu nu va fi acceptat, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
privire iscoditoare. Cum Grosvenor continua să tacă, geologul sări în picioare și, apropiindu-se de ecran, îl privi cu atenție. Doi dintre atacatori ședeau în genunchi. - Ce-or fi făcând? întrebă el, nedumerit. Ce i-o fi ținând în loc? - Se silesc să nu cadă prin pardoseală, spuse Grosvenor ațâțat. Glasul îi tremura ușor, în ciuda eforturilor sale de a se stăpâni. Tot ce făcea acum era ceva nou pentru el. Teoretic, avea desigur cunoștințele necesare, dar acum era vorba de punerea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
adică mama Floare. Bărbatul Îi murise. Se Întorseseră Împreună cu bani din Ame rica În 1912. Ea plecase singură Înapoi la Chicago să cîștige alți dolari și revenise cu punga destul de plină, după război, În România Întregită. După cîțiva ani, fusese silită să se ducă la București la altă muncă și se Întorsese din nou acasă cu bani noi. În 1953, știa de undeva din cer ori din adîn cul mării că pămîntul pentru care se chinuise atîta i-l vor lua
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
habar n-avea de scris și de citit, ca dovadă că nu Înțelesese rostul adresei bărbatului, Însemnată pe un petec de hîrtie. Văzuse numai utilitatea hîrtiei, nu și a cernelii. Numai că nevoia pornirii și sporirii afacerii cu pensiunea o silise să țină socoteli, așa că-și Însușise mai Întîi cifrele, apoi și literele. Scria Însă extrem de greu ori Îi punea pe alții s-o facă În locul ei. Sigur e că citea, cel puțin etichetele de pe mărfuri. Evoca apoi scrisorile pri mite
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia din familie asupra căruia se abătuse vreo neputință. Auzi acolo, eu neputincios?!... Am retezat discuția și cu ei, cu toate că se sileau să mă consoleze. Și cine să mă fi ținut pe mine În Pișcari, moșu’ Ioan cu felul lui necruțător de a fi?... Sau poate alte rude mai tinere care să nu priceapă nimic din ce eram eu pe lumea asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a arătat ei, că-i va merge mai bine acolo și, pînă astăzi, nu se poate spune că n-a avut dreptate. Dar, În timp ce șogorul se Întorcea acasă lîngă ai lui, ai mei se despărțeau definitiv de ținutul Sătmarului. Mă sileau și pe mine Într-un fel să mă desprind de acele locuri, fiindcă era de presupus că numai evenimente deosebite și interese aparte mă vor mai abate pe acolo. Unchii, mătușile și verii nu aveau șansa de a forma un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țări române nu puteau fi cucerite, murmurau tot mai mulți războinici. Iată, de aproape o lună mărșăluiau pe un tărâm pustiu și otrăvit, iar oamenii cădeau sub săgeți zi și noapte. Nu mai aveau mâncare, nu mai aveau apă. Erau siliți să fiarbă zăpadă, dar În ultimele zile nu mai ninsese, ba parcă vremea se mai Încălzise, iar ghețurile se transformaseră În mocirlă. Înaintarea artileriei era infernal de grea. Câte douăzeci de ieniceri trebuiau să Împingă roțile tunurilor, pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]