11,783 matches
-
System Mission; o misiunea de a studia perspectivele de colonizare a Titanului și lui Enceladus. Consiliul științific al astrobiologilor Institutului NAȘĂ în rezoluția să din 22 septembrie 2008 a inclus Titanul în lista celor mai prioritate obiectele astrobiologice din sistemul solar. După cum a menționat Julian Nott, un viitor zbor cu echipaj uman la bord va fi probabil pilotat de un robot pentru a prefixa și explora mai bine posibilitatea de a crea așezări pe obiectul respectiv.
Colonizarea lui Titan () [Corola-website/Science/333805_a_335134]
-
Mercur a fost sugerat ca o posibilă țintă pentru colonizarea spațiului din sistemul solar interior, împreună cu Marte, Venus, Luna și centura de asteroizi. Ca și Luna, Mercur nu are o atmosferă densă, este situat relativ aproape de Soare și efectuează o rotație înceată în jurul axei sale, care are o pantă foarte mică. De aceea, datorită
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
ecuatoriale ale suprafeței lui Mercur. Din aceste motive n-ar fi mari dificultăți în menținerea structurilor de colonii în regiunile polare decât în altă parte pe Mercur. Fiind cea mai apropiată planetă de Soare, Mercur are rezerve uriașe de energie solară. Cantitatea de energie solară pe o unitate de suprafață este de 9,13 kW/m² (pentru Pământ și Lună, 1.36 kW/m²). Deoarece înclinarea axei lui Mercur către axa de ecliptică este neglijabilă (aproximativ 0,01°), este posibil ca
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
Mercur. Din aceste motive n-ar fi mari dificultăți în menținerea structurilor de colonii în regiunile polare decât în altă parte pe Mercur. Fiind cea mai apropiată planetă de Soare, Mercur are rezerve uriașe de energie solară. Cantitatea de energie solară pe o unitate de suprafață este de 9,13 kW/m² (pentru Pământ și Lună, 1.36 kW/m²). Deoarece înclinarea axei lui Mercur către axa de ecliptică este neglijabilă (aproximativ 0,01°), este posibil ca, în zonele înalte ale
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
capabile să asigure o aprovizionare continuă cu energie. Se presupune că solul lui Mercur are o cantitate mare de heliu-3, care poate fi o sursă importantă de energie nepoluantă pe Pământ și un factor decisiv în dezvoltarea economică a sistemului solar în viitor. Mai mult, Mercur poate fi bogat în minereuri disponibile pentru extracție. Aceste minereu pot fi folosite în continuare pentru construirea de stații spațiale. Mercur este mai mare decât Luna (diametrul acestuia este 4,879 km, a Lunii = 3
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
ca un obiect de ședere pe termen lung, decât Luna. Mercur, având un miez de fier masiv, generează un câmp magnetic semnificativ. Deși puterea lui este de doar 1% din cea a Pământului, acesta captează o importantă parte a vântului solar și radiațiilor cosmice, reducând astfel radiația la suprafața planetei. Acesta oferă condiții mult mai favorabile pentru colonizare, cel puțin la nivelul orbitei joase, cum ar fi SSI. Lipsa aproape completă a atmosferei, apropierea extremă de Soare și durata mare a
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
Audouin Charles Dollfus (n. 12 noiembrie 1924, la Paris - m. 1 octombrie 2010) a fost un fizician, un astronom și un aeronaut francez, specialist al Sistemului Solar și descoperitor, în 1966, al lui Janus, un mic satelit natural al lui Saturn. Pionier al explorării spațiale, a efectuat numeroase zboruri în balon echipat cu telescop, cel mai spectaculos fiind cel care, în aprilie 1959, i-a permis să
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
în fizică. Începând din 1946, a lucrat ca astronom la secția de astrofizică a Observatorul din Meudon unde i-a succedat Maestrului său Bernard Lyot, după decesul prematur al acestuia din urmă. A condus îndeosebi Laboratorul de Fizică a Sistemului Solar. O mare parte din lucrările sale au fost efectuate grație numeroaselor observații făcute de la Observatorul Pic du Midi. Metoda sa preferată de cercetare era folosirea polarizării luminii. Pragmatismul său i-a permis să obțină rezultate remarcabile, mulțumită cercetărilor făcute cu
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
Pragmatismul său i-a permis să obțină rezultate remarcabile, mulțumită cercetărilor făcute cu răbdare și persistente; a dezvoltat îndeosebi noi tehnici de observare. Cercetările sale sunt repartizate în peste 300 de publicații științifice, referitoare mai cu seamă la astrofizica Sistemului Solar. Înainte ca sondele Viking să ajungă pe Marte, compoziția solului marțian constituia un subiect al unor numeroase dezbateri. Determinând lumina polarizată a mai multor sute de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina polarizată a
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
financiar primit din partea statului. În 2006, numele instituției a fost schimbat în . În proximitatea universității există un mic supermarket, o grădiniță, căminele studenților și locuințe ale personalului instituției, precum și câteva facilități de recreere (sală de fitness, saună, căzi cu hidromasaj, solar, dar și terenuri de fotbal și basket). Campusul se află la 110 km distanță de capitala țării, Reykjavík.
Universitatea Bifröst () [Corola-website/Science/333855_a_335184]
-
corp central: cu : Pentru toate traiectoriile parabolice formula 21 este constant și egal cu formula 22;. Pentru "orbitele eliptice" și "parabolice", formula 23 valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică. Valorile lui formula 4 relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai jos:
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
și a fost descoperit lângă localiatea Kirkuk din Irak. Aceasta demonstrează faptul ca topografii babilonieni împărțeau parcelele în figuri geometrice regulate și le măsurau apoi ca triunghiuri, dreptunghiuri sau trapeze. Babilonienii știau să împartă cercul în șase părți, foloseau ceasul solar și împărțirea în 12 părți a zilei. Din Mesopotamia provin planuri pe plăcuțe de lut ale terenurilor și orașelor, care au o vechime de 4000 de ani. De la civilizațiile sumeriană și babiloniană provine câte o plăcuță de lut, una dintre
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
estimează, de asemenea, circumferința Pământului cu o precizie de 1%, ceea ce este remarcabil. Aryabhata a calculat razele orbitelor planetelor în funcție de distanța Pământ-Soare și perioadele lor de rotație în jurul Soarelui. De asemenea, savantul a dat explicația corectă a eclipselor lunare și solare și explicația că Luna strălucește deoarece reflectă lumina Soarelui. Despre știința și tehhnica măsurătorilor terestre în lumea precolumbiană se știu puține lucruri. Judecând după vestigiile arhitecturale (orașe, temple, piramide etc.) păstrate de la civilizațiile precolumbiene (mayași, azteci, incași ș.a.), putem presupune
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
limitate. Această sondă de 800 kg, dintre care 56 de kilograme de instrumente științifice, avea ca obiectiv determinarea principalelor caracteristici ale asteroidului între care masa și distribuția sa internă, compoziția mineralogică, câmpul magnetic și compoziția regolitului și interacțiunile cu vântul solar. Sonda a fost pusă pe orbită în jurul lui 433 Eros la 14 februarie 2000 și a dus o campanie de studiu de circa un an. Acesta s-a încheiat prin coborârea pe solul asteroidului la 12 februarie 2001, pentru care
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
unui asteroid din apropierea Pământului. În sfârșit, ele au dezvoltat înțelegerea noastră asupra materiei și a condițiilor în care s-au format și au evoluat planetele. Numeroase mici corpuri cerești (comete, asteroizi și meteoroizi) circulă în partea centrală a Sistemului nostru Solar și, pe o scară geologică, unele dintre ele intră în coliziune sau sfârșesc prin a percuta planetele telurice. Din punctul de vedere al explorării Sistemului Solar, aceste ultime obiecte prezintă un dublu interes. Pe de o parte unele dintre ele
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
mici corpuri cerești (comete, asteroizi și meteoroizi) circulă în partea centrală a Sistemului nostru Solar și, pe o scară geologică, unele dintre ele intră în coliziune sau sfârșesc prin a percuta planetele telurice. Din punctul de vedere al explorării Sistemului Solar, aceste ultime obiecte prezintă un dublu interes. Pe de o parte unele dintre ele sunt uneori relicve păstrate din faza de formare inițială a Sistemului Solar, pe de altă parte impacturile acestor obiecte au "fasonat" suprafața planetelor și sateliților naturali
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
sau sfârșesc prin a percuta planetele telurice. Din punctul de vedere al explorării Sistemului Solar, aceste ultime obiecte prezintă un dublu interes. Pe de o parte unele dintre ele sunt uneori relicve păstrate din faza de formare inițială a Sistemului Solar, pe de altă parte impacturile acestor obiecte au "fasonat" suprafața planetelor și sateliților naturali fără atmosferă cum sunt Mercur și Luna sau au contribuit la evoluția atmosferei planetelor interioare cât și a biosferei. Toate aceste corpuri sunt obiecte cerești primitive
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
sateliților naturali fără atmosferă cum sunt Mercur și Luna sau au contribuit la evoluția atmosferei planetelor interioare cât și a biosferei. Toate aceste corpuri sunt obiecte cerești primitive a căror evoluție pornește încă din primele milioane de ani ale Sistemului Solar. În epoca conceperii misiunii NEAR Shoemaker, oamenii de știință nu reușiseră să stabilească un clasament prin origine a de asteroizi identificați. Unii dintre ei puteau fi comete adormite sau stinse. Majoritatea asteroizilor circulă între orbitelor planetelor Marte și Jupiter. Cei
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
de impact de pe Terra și de pe Lună. Obiectivul principal al NEAR Shoemaker este de a determina principalele caracteristici ale asteroidului între care masa și distribuția internă, compoziția mineralogică, morfologia, câmpul magnetic. Obiectivele secundare cuprind studiul proprietăților regolitului, interacțiunile cu vântul solar, detecția indicilor care reflectă o activitate internă ca emisia de gaze sau praf și variațiile vitezei de rotație a asteroidului în jurul său însuși. Sonda avea ca obiectiv studierea asteroidului 433 Eros rămânând pe orbită la mică distanță de acesta pe
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
cuvinte, pe o pantă mai mică de 0,3 mm/m, ceea ce constituie o lucrare remarcabilă pentru acea epoca. a lăsat un "Traité du nivellement", publicat cu titlu postum de către Philippe de La Hire. Jean Picard a efectuat măsurări ale diametrului solar. Satelitul francez de observare a Soarelui, "Picard", a fost denumit în onoarea lui "Jean Picard". Măsurătorile făcute de el, în timpul minimului lui Maunder (1645 - 1715), sunt și acum folosite pentru evaluarea influenței constanței solare asupra încălzirii globale. Picard a conceput
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
Picard a efectuat măsurări ale diametrului solar. Satelitul francez de observare a Soarelui, "Picard", a fost denumit în onoarea lui "Jean Picard". Măsurătorile făcute de el, în timpul minimului lui Maunder (1645 - 1715), sunt și acum folosite pentru evaluarea influenței constanței solare asupra încălzirii globale. Picard a conceput el însuși instrumente de măsură și a fost primul care a folosit o lunetă prevăzută cu un reticul. Plânse din "Encyclopédie méthodique":
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
În astrofizică, raza solară este unitatea de lungime folosită convențional pentru exprimarea mărimii stelelor. Este egală cu lungimea razei Soarelui. De exemplu, o stea cu diametrul de zece ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
solară este unitatea de lungime folosită convențional pentru exprimarea mărimii stelelor. Este egală cu lungimea razei Soarelui. De exemplu, o stea cu diametrul de zece ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
unitatea de lungime folosită convențional pentru exprimarea mărimii stelelor. Este egală cu lungimea razei Soarelui. De exemplu, o stea cu diametrul de zece ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu un instrument special pentru măsurarea diametrului solar. Valoarea
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]