12,817 matches
-
Să nu intre dar în acest hotar și să lase „în pace gârla Rătundului”. Nu se poate preciza dacă porunca domneasca se referă la o mai veche pricina de hotar sau la o încercare obișnuită de a pescui în gârlele stăpânite de mănăstire și a paste vitele pe grindurile din baltă. Gârla Rătundului este menționată într-o hartă a Băltii Bratesului întocmită la 4 aprilie 1835. A fost la sud-est de satul Tătarca, unde era Grindul Rotund. În împrejurări care au
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
avut acolo, den pâine și den fan și den peste din bălti și den vii și den grădini” Se pare ca stăpânirea Mănăstirii Galata asupra satului nu a mai fost tulburata, căci domnitorul Ilias Alexandru întărește egumenului acestei mănăstiri să stăpânească satul Sivita și să ia dijma „din zece”, „din pâine, fan, vii, bați de pește, și din tot venitul ce va fi „. Stăpânire confirmată și mult mai târziu de domnitorul Mihai Racoviță la 13 august 1724 după ce s-au judecat
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
și mult mai târziu de domnitorul Mihai Racoviță la 13 august 1724 după ce s-au judecat cu călugării de la Mănăstirea Sfântă Vineri din Iași, care au trebuit să renunțe la pretențiile lor asupra satului Sivita. Mănăstirea Mavromol din Galați a stăpânit și ea o parte din moșia satului. La 6 mai 1786 această parte era împresurata de unii răzeși și egumenul mănăstirii capătă o carte de blestem ca să aleagă hotarele drepte ale mănăstirii. În anii 1772-1774 satul avea 25 de familii
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
blestem ca să aleagă hotarele drepte ale mănăstirii. În anii 1772-1774 satul avea 25 de familii. În 1803, când se face o nouă catagrafie-recensamant-satul era proprietatea Mănăstirii Galata și avea 66 familii , dar în 1816 avea numai 16 familii și este stăpânit de Mânăstirile Frumoasă și Sf. Nicolae din Iași. Mănăstirea Frumoasă stăpânea părți din sat și la 21 august 1851. Presupunem că numele satului se poate explica prin antroponimul Sivit, nesemnalat în Dicționarul Onomastic Român. Un Gligor Sivit este aminti la
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
avea 25 de familii. În 1803, când se face o nouă catagrafie-recensamant-satul era proprietatea Mănăstirii Galata și avea 66 familii , dar în 1816 avea numai 16 familii și este stăpânit de Mânăstirile Frumoasă și Sf. Nicolae din Iași. Mănăstirea Frumoasă stăpânea părți din sat și la 21 august 1851. Presupunem că numele satului se poate explica prin antroponimul Sivit, nesemnalat în Dicționarul Onomastic Român. Un Gligor Sivit este aminti la 15 iunie 1599, pentru o cumpărătura din satul Mastacani . Legendă prinsă
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
la alte localități din același areal. Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus și Bucul de Jos, după cum erau așezate față de râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor în Bucu
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
de salahori ce lucrau pe moșia lui Mihail Sturdza. Fiecare clăcaș a primit câte patru fălci de pământ: arabil, fâneața, imaș, bălti. Șase ani mai tarziu, în 1870, o parte din moșia Sturdzeștilor a fost vândută lui Vintilă Cicei - care stăpânea moșia Perieni. În "Marele Dicționar Geografic al României", redactat de George Ioan Lahovari (1898), se menționează: În "Dicționarul Geografic al județului Iași", întocmit de Al. Obrejia, se spune: La începutul secolului al XX-lea, sătul Bălțeni se află pe moșia
Bălteni, Iași () [Corola-website/Science/301259_a_302588]
-
înseamnă fiul lui Handra(Handrea, Andru) și probabil ca numele nu e străin de handrugan(Haidrugan) din 1591, format cu sufixul peiorativ -gan de la numele tatălui său Andrusco(Andru, Handru) nepot al lui Miclaus vornic. Fiica lui Drulea spătar(care stăpânea în sudul actualului Butea) e menționată Hândroaia, deci soția unui Andru(Handru). Dar un Andru(Handru), poate soțul celei pomenite , e fiul lui Patrasco și nepotul lui Luca Direptate și a trăit aproximativ între 1560 și 1620. Pe la 1600, Hândreștii
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
sudul actualului Butea) e menționată Hândroaia, deci soția unui Andru(Handru). Dar un Andru(Handru), poate soțul celei pomenite , e fiul lui Patrasco și nepotul lui Luca Direptate și a trăit aproximativ între 1560 și 1620. Pe la 1600, Hândreștii era stăpânit de o serie de familii răzășești înrudite, dintre care neamul lui Bejan și Cazacul se trag probabil din nepoții cu același nume al lui Luca Direptate, deci au devenit patronime. Prima atestare scrisă a Handrestilor e din 1624. În 1635
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
Din 1799, 9 decembrie avem scrisoarea Domnului către Dimitrie Sturza biv vel postelnic,pentru o gâlcea a la Hândrești ținutul Romanului, că "i-ai fi gonit cosașii dintr-o poiană ce se numește Giudele, care din vechi s-ar fi stăpânit tot de către moșia Gănești" (documente: Uricariul VIII,331) Această poiană este cunoscută și astăzi ca fiind hotarul dintre Gănești și Hândrești. O altă informație prețioasă care plasează existența localității Hândrești încă mai de timpuriu este cea referitoare la hotarul Rucsanilor
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
-și mute casele spre est, la adăpostul a două dealuri împădurite, pe locul de astăzi, astfel ca o asemenea nenorocire să nu se mai repete. Numeroase documente din secolele XVI-XVII consemnează prezența mai multor familii de răzeși și boiernași care stăpâneau în devălmășie părți din satul Șerbești. Prin danii și vânzări repetate în pragul secolului al XVIII-lea satul se regăsea aproape în întregime în posesia marelui logofăt Gavril Miclescu, unul din cei mai de seamă dregători ai Moldovei din acea
Șerbești, Iași () [Corola-website/Science/301310_a_302639]
-
spătarul Săndulache Miclescu, revoluționar pașoptist, apropiat și susținător al lui A. I. Cuza. După moartea acestuia, moșia a fost înstrăinată de către urmașii săi. După anul 1911 moșia devine proprietatea lui Dimitrie Hernia, un avocat bucureștean și fost senator, care o va stăpâni timp de treizeci de ani. Colonelul Ion Lambrino a fost ultimul proprietar al moșiei Șerbești pe care o cumpără de la D. Hernia în anul 1941. La puțină vreme după al doilea război mondial moșia Șerbești a fost expropriată și transformată
Șerbești, Iași () [Corola-website/Science/301310_a_302639]
-
România. Satul este situat pe brațul drept al râului Bega, la o altitudine de 220 m, într-o zonă de dealuri împădurite. Satul este atestat documentar din anul 1514 sub numele "Also Krywyna", ca făcând parte din domeniul cetății Șoimoșului, stăpânit de contele George de Brandemburg și obținut de acestă prin căsătoria cu văduva lui Ioan Corvin, fiul regeli Matei Corvin. Crivina de Sus are 92 de numere și aproximativ 200 de locuitori. Casele înșiruite de o parte și de cealaltă
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
funcțiune, construită în secolul al XIX-lea de către morarul Negea. El a lăsat-o moștenire lui Oprescu Ioan la începutul secolului al XX-lea. La moară se oprea de fiecare dată contesă austriacă LEOPOLDINA, numită de către localnici MARIASA. Contesă Leopoldina stăpânea pământul și pădurile din zonă și avea un conac în satul vecin Poieni. Era nașă de botez a copiilor împăratului austriac Franz Joseph. Venea în fiecare an, pentru a-și petrece vară în această frumoasă zona. În toamna unui an
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
între 8 septembrie 1847 și 20 octombrie 1847. În timpul acesta, a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. Crezul său poetic și politic este destăinuit în anul 1847: "„Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim... Sus poporul, în iad aristocrația!”" În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează
Sándor Petőfi () [Corola-website/Science/300033_a_301362]
-
și o persoană juridică, inclusiv statul. În cazul în care însă statul deține bunuri cu titluri de proprietate privată, acestea sunt supuse aceluiași regim juridic ca bunurile aflate în proprietatea oricărei alte persoane. Posesia ("jus possidendi") este dreptul de a stăpâni bunul. În acest sens este un element de drept, iar nu unul de fapt (care rezultă din stăpânirea concretă a bunului). Folosința ("jus utendi" și "jus fruendi") cuprinde atât utilizarea bunului, cât și culegerea fructelor acestuia. Dispoziția ("jus abutendi"), are
Drept de proprietate () [Corola-website/Science/300103_a_301432]
-
cumană (sau pecenegă). Forma de origine probabilă ar fi în acest caz "Basaraba" din care s-a pierdut terminația -"a" când a fost preluat în română, semnificația fiind de "tatăl stăpân(itor)ului". "Basar" era participiul prezent al verbului "a stăpâni", forme derivate fiind atestate atât în limbile moderne, cât și cele vechi din familia kîpceacă. Nicolae Iorga a considerat și o origine tracică a numelui. Referitor la o posibilă origine cumanică a numelui credea că sufixul "aba" („tată”), marca o
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
aprilie 1844. Rar se întâlnesc două făpturi mai deosebite. Crescută de o mamă aprigă și autoritară, Elena avea o fire cu totul opusă soțului ei: domoală, retrasă, cumpătată, cam stângace și puțin timidă, lipsită de încredere în forțele proprii era stăpânită în societate de puternice complexe de inferioritate. Deși, căsătoria nu a fost din cele mai izbutite, Cuza nefiind un soț prea statornic, între ei s-au păstrat, totuși, întotdeauna relații de respect. După înăbușirea revoluției de la 1848, a dovedit o
Elena Cuza () [Corola-website/Science/300138_a_301467]
-
Gorgona era făurita din teroare, nu teroarea din Gorgona." O parte din savanții clasici au interpretat mitul Medusei ca fiind unul cvasi-istoric, sau o memorie "sublimata"a unei invazii. O mare parte din miturile Greciei este istorie politico-religioasa. Belerefon îl stăpânește pe Pegasus și ucide Himera. Perseu, într-o variantă similară, o decapitează pe mama lui Pegasus, Gorgona Medusa; în aceeași manieră, Marduk, erou babilonean, ucide monstrul feminin Tiamat, zeița Sigiliului. Numele lui Perseu ar trebui să exprime "distrugerea"; cu toate că profesorul
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
locul denumit „Osoi”, de unde locuitorii s-au retras, întrucât locul era arid și lipsit de apă, pe locurile unde este astăzi satul Ruginoasa. La sfârșitul secolului al XVII-lea, familia boierească Sturdza a cumpărat moșia de la Ruginoasa de la Duca Vodă, stăpânind-o timp de aproape 200 de ani. La începutul secolului al XIX-lea, familia Sturdza stăpânea o moșie de 8.000 hectare la Ruginoasa. Proprietarul moșiei era vistiernicul Săndulache Sturza, un boier cu spirit întreprinzător, după cum reiese din mărturiile documentare
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
pe locurile unde este astăzi satul Ruginoasa. La sfârșitul secolului al XVII-lea, familia boierească Sturdza a cumpărat moșia de la Ruginoasa de la Duca Vodă, stăpânind-o timp de aproape 200 de ani. La începutul secolului al XIX-lea, familia Sturdza stăpânea o moșie de 8.000 hectare la Ruginoasa. Proprietarul moșiei era vistiernicul Săndulache Sturza, un boier cu spirit întreprinzător, după cum reiese din mărturiile documentare ale epocii. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, marele
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
lui fermeca orice ființă, chiar și stâncile erau clintite din loc de cântul lui. Nu este deci de mirare că Orfeu a fost de mare ajutor argonauților, la a căror expediție a participat, domolind marea furtunoasă datorită puterii de a stăpâni prin arta lui elementele naturii. Conform istoriografului Diodor nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izbăvirea . În versiunile mai vechi, Orfeu este recrutat de argonauți pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul său cânt. După despărțirea
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
trup și divinitate. Ficino s-a identificat chiar cu Orfeu, compunând după propriile spuse imnuri orfice și acompaniindu-se la un instrument asemănător cu lira. Unul din precursorii empirismului, Francis Bacon, prețuiește la Orfeu după modelul patristic capacitatea de a stăpâni natura. Trăsăturile sacerdotale ale eroului trac se contopesc cu cele ale unui maestru stăpân pe arta sa în capitolul „Orpheus, or Philosophy” din opera sa din 1607, "De sapientia veterum". Arta cântului este astfel interpretată ca un act normativ, care
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
am dat, i-am dăruit, și i-am lăsat numitului comite Andrei și prin el moștenitorilor și urmașilor moștenitorilor lui, pe veci și nestrămutat, pământul numit Ratka al Iui Ilie și Pousa, care au murit fără moștenitori, spre a-l stăpâni între aceleași semne de hotar și margini, în care acest pământ fusese înainte hotărnicit și stăpănit de stăpânii săi mai vechi. Și ca această danie sau dăruire a noastră să aibă puterea veșnicei trăinicii să nu poată ori să nu
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
Andrei între hotarele sale vechi și neîndoielnice împreună cu toate forțele și cele ce țin de el.” Pământurile și satele din zona centrală a comitatului Albei erau în proprietatea nobililor de Geoagiu și a familiei acestora, iar cele de la margini erau stăpânite de alți nobili sau făceau parte din proprietatea cetății Alba Iulia. Probabil că locuința rezidențială a comitelui și a familiei sale a fost fie în localitatea Geoagiu de Sus, mai precis în zona din capul satului, adică locul unde mai
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]