13,755 matches
-
maiou, hirsut și cu părul vâlvoi, o roagă, în rusește, pe maică-sa să spună ceva. Femeia se lasă cu greu înduplecată și deschide gura pentru a mârâi ceva nedeslușit. E prea sibilinic mesajul. Acum bag de seamă că zgomotul televizorului este bruiat de alte sunete: pătratul de cer de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste celor de jos, pentru a întreține, am impresia, alături de ecranele televizoarelor (o inadvertență tehnologică lipsită de importanță), atmosfera de show ironic, de platou de filmare de la începutul secolului al XX-lea („ciudat amestec de Tarkovski și Fellini”, îmi spune Vasile). Mă simt în pielea unui personaj invitat să participe într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reală a ideii de unitate europeană. Pentru mine, ideea europeană este în primul rând suma unor idei naționale. Lucrul acesta se vede foarte bine în cadrul călătoriei noastre, cu escale în mai multe capitale europene. De pildă, ești la Madrid, deschizi televizorul și urmărești telejurnalul, unde auzi anumite știri. A doua zi ești în altă capitală europeană, urmărești din nou televizorul și observi că ți se servesc cu totul alte imagini. Nu există deloc o continuitate tematică a comentariului politic și social
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acesta se vede foarte bine în cadrul călătoriei noastre, cu escale în mai multe capitale europene. De pildă, ești la Madrid, deschizi televizorul și urmărești telejurnalul, unde auzi anumite știri. A doua zi ești în altă capitală europeană, urmărești din nou televizorul și observi că ți se servesc cu totul alte imagini. Nu există deloc o continuitate tematică a comentariului politic și social în țările din Europa. Aceste lucruri ne arată clar că Europa nu este un întreg monocolor, în care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prieten israelian. Îl întreb: Există un moment prielnic pentru atentatele sinucigașe? Da, dimineața (el a văzut cu ochii lui două asemenea explozii). În ce mă privește, nu iau niciodată autobuzul până la amiază. Ca să poată apărea în cursul serii pe ecranele televizoarelor, atentatorul kamikaze trebuie să țină cont de timpul necesar pentru montaj și comentariu. Or acestea se fac în timpul după-amiezii. Și apoi, dimineața, ai făcut un duș, ești curat, poți urca la ceruri pentru a le întâlni pe cele patruzeci de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
teren, observă directorul centrului cultural din partea palestiniană, revenit la post după douăzeci de ani. Ca și în Ierusalimul răsăritean, după orele șaptesprezece, străzile se golesc aici de frica barajelor volante și a raziilor (fiecare preferând să stea în casă, la televizor); directorul e nevoit să devanseze ora manifestărilor, dar îi este din ce în ce mai greu să umple sala. Spumegă de furie. Săptămâna trecută, avea ca invitați niște muzicieni din Cisiordania care trăiesc la numai douăzeci de kilometri de centru. Pentru mai multă siguranță
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și dotați dintr-o dată cu "elemente de limbaj" adecvate (sub forma unui dosar recapitulativ cuprinzând declarațiile oficiale precedente) pe care le vor restitui în aceeași formă la plecare, în conferința de presă, pentru a avea șansa de a apărea pe ecranele televizoarelor imediat după întoarcerea în țară. Ei sar de la o ceremonie, de la un hotel de lux, de la un mare oraș la altul, fără a se duce niciodată la țară (chiar dacă lucrurile se decid de obicei în locuri mai retrase), nu au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar fi El-Kardawi, din care Al-Jazeera a făcut autoritatea morală prin excelență. "Prin anii 1960, îmi spune Barbă-Albă cu un zâmbet înțepat, era o rușine să ai un radio în casă. Apoi a trebuit să ne luăm și noi un televizor. Puneam ghiozdanul copiilor în fața ecranului, ca să nu se mai uite atât. Iar acum..." Suspină. A trecut vremea când salafiștii își întrerupeau conversațiile și-și ascundeau fețele îndărătul unui ziar larg deschis când apărea câte o cameră de luat vederi: când
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dădeau jos cu topoarele antena parabolică din balcon. Acum fiecare școală, fiecare puritan rigorist își are timpul său de antenă. Iar doctoratele nu se mai decernează în moschei sau universități. "Astăzi, deploră cârtitorul meu, e suficient să apari o dată la televizor pentru a fi considerat savant, închipuiți-vă! Acest El-Kardawi apare ca și cum ar fi scris cincizeci de lucrări! Ce epocă!" În jurul lui, tinerii izbucnesc în râs: cam demodat bătrânul! Îl consolez, mărturisindu-i că și noi, necredincioșii, din Occidentul nostru în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici măcar o carte pentru fiecare din locuitorii Iordaniei vecine, unde cinci sute de exemplare dintr-o nouă apariție editorială constituie un tiraj mare. Citește cineva în cort? Și ce nevoie ai de cărți atunci când ai șansa de a avea Cartea? Televizorul i-a fascinat pe arabii tineri. Tineretul israelian rezistă. Un punct forte, acest anacronism înscris în chiar geneza țării. Aici Cartea n-a ucis cărțile. În fond, este singurul stat din lume care nu se poate priva de lectură: Biblia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atmosfera este încărcată, zgomotoasă, plină de muzică și veselie. Trec prin centru, pe lângă un țarc de unde vor pleca taurii la ora 14.30, pe o stradă principală, urmându-i speriați pe bărbații poate și mai speriați. Am mai văzut la televizor astfel de spectacole și mereu m-am întrebat de ce nu sunt interzise de lege. Ferestrele și ușile de pe toată strada cu pricina sunt protejate de bare groase, metalice. Strada este plină de bărbați îmbrăcați în alb și roșu. Și spre
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pelerinii au fost invitați să iasă pentru a admira apusul soarelui. Frumoasă invitație: în cântece și glume se asistă la un fenomen pe care acasă nu-l apreciem și trecem pe lângă el preocupați de treburile noastre sau așezați în fața televizorului. Este plăcut gestul responsabililor, ca și al preotului, care au animat cina și apoi și acest ultim moment al zilei. Apoi toți se retrag în dormitoare. La etaj, acestea comunică unele cu celelalte și ai impresia unei săli mari, în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
este deja pe cer, adie și o boare plăcută de vânt, dar pelerinii nu dau semne că le-ar fi somn, și este ora 22. Dar este un meci de fotbal, Italia-Spania, și mulți se uită la acest joc la televizorul din așa-zisa bucătărie. Laguna de Castilla, 11 august în dimineața aceasta, din nou pelerinii s-au trezit înainte de ora 6, foindu-se, grăbindu-se la baie, făcându-și bagajele în grabă, ca și cum cineva i-ar fugări din hanul Ave
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în Peru. Camera mea era așezată deasupra garajului, avea improvizată o baie și o chicinetă dotată cu o masă care putea ține loc și de birou, un pat de o persoană, câteva rafturi pentru cărți, un dulap pentru haine, un televizor, așezat pe un soi de noptieră, și două scaune. Nu ea deloc primitoare, dar nu aveam pretenții, eram acolo numai pentru trei luni, iar majoritatea timpului aveam să mi-l petrec în birou, la muncă. După ce mi-am făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ochii mi s-au umezit involuntar. Citind, pe îndelete, răspunsurile lui Cioran la întrebările incitante ale scriitoarei din Italia, acolo în camera de deasupra garajului, m-a prins un dor de țară care mi-a blocat judecățile retrospective. Am deschis televizorul și m-am detașat de greutatea dorului urmărind buletinul de știri al televiziunii peruane. Era metoda cea mai eficientă de a scăpa de sentimentul de singurătate, de gândurile și preocupările privind modul cum se vor fi descurcat cu multiplele privațiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
multă popularitate, ca regizorul Sergiu Nicolaescu, actorul Ion Caramitru, poetul Mircea Dinescu, să fie în primul rând și să ceară conducerii TVR permisiunea de a informa toată țara despre evenimentele ce se desfășurau în București. În momentul apariției pe ecranele televizoarelor, în studioul 4, alături de câțiva lucrători ai televiziunii, a reprezentanților marșului care primiseră acordul, prin aplauze și prin atașarea unor alți locuitori ai centrului sau aflători în centrul Bucureștiului, din care nu lipseau Ion Iliescu și cele trei persoane mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și morală apropiată de pragul de jos al rezistenței. De altfel, comandantul de pluton a dispus internarea mea imediată la infirmerie. După o săptămână de repaus și Îngrijiri medicale am revenit la pluton. Când citesc În ziare sau privesc la televizor repetatele sinucideri sau dezertări din serviciul militar, simt totdeauna gustul amar al acelor zile și aud sloganul de sorginte rusească “așa s-a călit oțelul”. În una din diminețile lunii ianuarie, fiind de serviciu cu plutonul, la bucătărie, pentru curățatul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Bacău... S-e-c-h-e-l-a-r-i-u. Fiecare din literele acestui cuvânt e un motiv. Sunt zece, da? Cum se vede Capitala României din orașul echipei de fotbal F.C. Sachelarie Bacău? Așa cum se vede orice lucru aflat la trei sute de kilometri distanță: te uiți la televizor și-l vezi ca și cum ar fi lângă tine. Ești mândru că ești român? Dacă erai englez, ți-ai fi suportat condiția? Dacă nu știi răspunsul, poți apela la o variantă ajutătoare: întreabă publicul sau sună un prieten. Poți să suni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nemulțumit de prietenii mei, pe care i-aș dori perfecți și nu-s. Și mai sunt nemulțumit de o mie de alte lucruri mărunte, cum ar fi, de exemplu, faptul că unele femei mă privesc de sus, sau că la televizor apar tot felul de imbecili. Improvizează o schiță sau o povestire conturată, în doar patru, cinci rânduri. Poți? Mi-a spus: să nu aprinzi lumina. Ușa era încuiată. Intrase oare pe balcon? Știam că e un înger, iar el știa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
telenovele. Îmi dau seama că e greu de suferit, pentru un poet, să vadă o asemenea paradă mediatică de vedete, dintre care el lipsește cu desăvârșire (și absolut pe nedrept). Dar nu e cu totul imposibil nici conceptul poetului "de televizor". Orice public poate fi inventat. Probabil cu un preț, deși nu-i chiar o lege că succesul e garantat de mediocritate și numai și numai de ea. Există apoi, pentru fericiți, pentru canonizați, publicul pe care-l creează profesorii, acel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă nu cumva are șansa de a le cunoaște în familie, în cercul relațiilor acesteia sau este pur și simplu "precoce", așa ca puberul acela idiot lăudat de Păunescu, un domn Goe al poeziei contemporane, și care vorbea apoi la televizor cu aerul suficient al unui imbecil titrat. Iar lumea românească abonată la televiziune îl credea geniu, fără ca măcar să fi citit un poem al său. Mintea lui era deja în panteon fără să fi făcut măcar câteva exerciții în peștera particulară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poziție de drepți în fața mea, dând raportul (eram un civil îmbrăcat modest, adus de revoluționari președinte de județ într-un sediu al "Casei Albe" din Focșani, fost comitet județean al PCR, cu geamurile sparte de revoluționari, golit de mobilă, covoare, televizoare, furate de țigani pe 22 decembrie, cu bufetul intern devalizat; mâncam un covrig și tremuram de frig, în curent), știind că "mă lucrau pe la spate" (primeau ordine clare de la București, pe care nu mi le spuneau; eu aveam acces la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceea ce mă uluiește cel mai mult este această senzație că nimic nu se schimbă dar că totul se schimbă. Greu de explicat. La București mă pot plimba ore în șir pe străzi unde nu s-a schimbat nimic. Dacă deschid televizorul descopăr însă că totul s-a schimbat, că inclusiv limba română se modifică, evoluează. Zilele pe care le petrec în România, câte o săptămână la fiecare două sau trei luni, sunt o stupefacție continuă. Sentimentul extraordinar pe care îl pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
profesor, ultimii 6 ani la Borșa, sub Pietrosul Rodnei. Dar prin 1983, mă sufocam deja, îmi epuizasem experiența de profesor: deși luam cu elevii toate premiile la concursurile de creativitate din țară, la care participam, deși cântam și apăream la televizor și în presa din țară, fiind un ins competitiv, n-am reușit "să promovez" nici măcar în funcția de director al unui cămin cultural comunal, sau al unei case a pionierilor, toate posturile erau ocupate pe bază de dosar de cadre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vadim Tudor în Parlamentul European, votând la "futu-i mă-sa", "de-al dreacului" sau cu iresponsabilitate cretinoidă, nu pare să fie o societate responsabilă pentru prezentul și viitorul ei. Și apoi strada aceasta puturoasă a deversat preaplinul pe ecranele televizoarelor și în presa scrisă, pentru ca populația să facă până la capăt baia de jeg, zi și noapte, acasă, la masă, în pat. Și somnul trebuie să-i fie unul invadat de jeg. Și visele. Și dragostea. Și credința. Și moartea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]