11,919 matches
-
e mai unitar. Toate numele divine sunt tratate la lema GOD (pp. 315-318). Nu dă bibliografii, ci doar citează autori cu care e de acord sau cu care polemizează. Deși conține multe informații de tip enciclopedic, abundă și cele de teologie biblică. Dar punctul de plecare, în privința numelor divine, este analiza lexicografica și, uneori, gramaticala. • Vocabulaire de Théologie biblique publié sous la direction de Xavier Léon-Dufour, Cerf, Paris, 1988. Această lucrare de mare profunzime și claritate, alcătuită de un colectiv printre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
critique de Théologie sous la direction de Jean-Yves Lacoste, PUF, 1998. Cum e și firesc, un astfel de dicționar tratează mult mai substanțial „atributele divine” decât „numele”. La lema NOM, după o introducere ce oferă câteva date de antropologie și teologie biblică pentru înțelegerea modului în care a avut loc revelarea progresivă a Dumnezeului lui Israel, se ocupă doar de Tetragrama și, foarte sumar, de numele lui Isus. 1.2.2. Cărți și studii • Abordând problemă din perspectiva misiologiei, cartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la pensée juive allemande de la première pârtie du XXe siècle, și al lui Gabriel-Philippe Widmer, L’interprétation barthienne d’Exode 3,14, singurul mai aproape de preocupările noastre. Căci, după un periplu prin aerul rarefiat al metafizicii, al esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut cu patriarhii, răspunde cu bunăvoință așteptării lui Moise, dar refuză să-i comunice numele său, să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a Ex 3,14 da seama de polimorfismul numelui lui Dumnezeu în mod deosebit de coerent în cadrul dialecticii «dezvăluire-învăluire». Ea este conformă mișcării interioare și exterioare pe care Barth o discerne în revelație”4. El se întreabă, în final, daca excluderea teologiei naturale nu arunca peste bord bogăția interpretărilor patristice și medievale. Conchide însă că acesta este prețul ce trebuie plătit pentru rigoarea hermeneutica. • Studiul profesorului Jacques Schlosser, „Qui est le Dieu de Jésus?”, publicat în Le Monde de la Bible, nr. 110
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-Nón, Yahy" b. Mu‘":, Bist"m, lunayd, ‚all"m, Tirmi: În afară de cele de mai sus, D. Gimaret notează și o serie de lucrări generale care conțin unul sau mai multe capitole de comentariu asupra numelor divine. Majoritatea sunt tratate de teologie (kal"m). • Abó H"tim al-R"Z (m. 322/933), Kit"b az-Zna, ed. Husayn al-Hamd"n, ț. I (Cairo 1957), pp. 128-131; ț. ÎI (Cairo 1958), pp. 12-128. Este o lucrare de lexicografie care își propune să explice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în termeni teologici: dumnezeirea în esență sa rămâne învăluita în mister, este una și incomunicabila, iar numele ei propriu este All"h; atributele de atotștiința și atotputernicie privesc știință și puterea lui Dumnezeu ad extra. În continuare, articolul prezintă elaborarea teologiei sunnite, cu izvoarele ei: Coran, ≤adÖ și tafsr (exegeza), cu cele două teze fundamentale - unicitatea divină (taw≤d) și dreptatea lui Dumnezeu în răsplătirea faptelor oamenilor (‘adl). Sursă bibliografica folosită de L. Gardet o constituie al-Maqœad al-’asn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acesta este constituit de problema atributelor divine; pentru creștinism, de persoana Fiului lui Dumnezeu făcut om, iar în iudaism, de cuvintele Scripturii și de acțiunea salvatoare a lui Dumnezeu în istorie. De aici importantă capitala a problemei atributelor divine în teologia musulmană. Această idee ne-a oferit o sugestie importantă pentru studiul nostru comparativ: să căutăm în Biblie, pe lângă numele divine menționate de specialiștii care s-au ocupat de ele, și alte nume verbale ce descriu acțiunea lui Dumnezeu: formele și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeu” din Islam. • Claude Geffré, A Historical Introduction to Islamic Theology. Muhammad and the Classical Period, 1998, și volumul al II-lea, The Creed P.I.S.A.I., 1999, Romă. Autorul reușește să prezinte, cu claritate și mare concizie, ideile esențiale ale teologiei musulmane. Combate ideea răspândită că numele divine adunate laolaltă ar constitui un adevărat tratat de teologie. • Denise Masson, Monothéisme coranique et monothéisme biblique - Doctrines comparées, Desclée de Brouwer (Préface de Jean Grosjean), 1976. Autoarea urmărește demonstrarea faptului că și Coranul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1998, și volumul al II-lea, The Creed P.I.S.A.I., 1999, Romă. Autorul reușește să prezinte, cu claritate și mare concizie, ideile esențiale ale teologiei musulmane. Combate ideea răspândită că numele divine adunate laolaltă ar constitui un adevărat tratat de teologie. • Denise Masson, Monothéisme coranique et monothéisme biblique - Doctrines comparées, Desclée de Brouwer (Préface de Jean Grosjean), 1976. Autoarea urmărește demonstrarea faptului că și Coranul și Biblia vorbesc de acelasi Dumnezeu, însă o face pornind de la „sensul profund” al noțiunilor despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Abd al-labb"r, ‘Abb"d b. Sulaym"n), sau aš‘ariți (Abó Ish"q al-Isfar"’ n, preluat de Bayhaq și Ibn ‘Arab), cu distincția lor între numele și atributele esenței divine și cele ale actului, sau de clasificările influențate de teologia lui Ibn Sin" (Ghaz"l, R"z), analizate pe larg în cartea orientalistului francez Daniel Gimaret, Leș noms divins en Islam? Exégèse lexicographique et théologique (pp. 97-115), si se aseamănă mai mult cu cea pe care a stabilit-o acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nepătruns. Aceste puncte de vedere nu țin de esență divinității, ci îi aparțin omului care o contemplă. 2.1.3. Veșnic Acest câmp semantic se întrepătrunde cu cel al existenței. Conceptul de veșnicie elaborat de filosofia greacă și apoi de teologia creștină și musulmană - fără început și fără sfârșit, în opoziție cu conceptul de timp - nu se regăsește ca atare în Coran (și, de altfel, nici în Biblie). El transpare doar în expresii cu caracter concret, semnificând fie preexistenta lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de toute créature” (BJ); „the first-born of all creation” (RSV). Notă din versiunea BVA este bine venită, întrucat traducerea este literala și neclară. Genitivul grecesc poate fi interpretat fie că separativ („mai înainte de”), fie partitiv („dinștreț). În consonanta cu întreaga teologie a Noului Testament, optam aici pentru cel separativ și considerăm că traducerea „întâiul-născut mai înainte de toată făptura” rezolva problema. Semnificație: preexistent creării lumii. 3.2.2.6.8. ho zÄÎn: „Cela ce trăiesc” (SC); „Cel ce șanț viu” (Blaj); „Cel-Viu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traducerii Coranului în limba română, Editura Ararat, București. Ibn ‘Arabi, 1988, Leș Illuminations de la Mecque, textes choisis présentés et traduits de l’arabe en français ou en anglais sous la direction de Michel Chodkiewicz, Sindbad, Paris. Jolivet, Jean, 2001, La teologia degli arabi, trad. Antonio Tombolini, col. Eredità Medievale, ISTeM/Jaca Book, Milano. Jomier, Jacques, 1998, „Leș 99 beaux noms divins”, în La Vie Spirituelle, 726/ marș, pp. 147-153. Masson, Denise, 1976, Monothéisme coranique et monothéisme biblique - Doctrines comparées, Desclée de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
animalului mare sau o „reprezentare” (icoane, statui sau alte obiecte) trimite la și ține de locul obiectului inițial al sacrificiului. Nu există un consens În ceea ce privește cauzele și mecanismele acestor substituiri: În unele lucrări de specialitate, mai ales În cele de teologie sau de istorie comparată a religiilor, se susține că este vorba despre o evoluție intelectuală (de la religiile primitive la religiile spirituale), În timp ce În lucrările de antropologie accentul este pus pe sistemele de valori („ideologia sacrificială”) și pe contextele sociale specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu „Colina Primordială”. ș...ț Alte versiuni vorbesc despre Oul primordial, care conține „Pasărea luminii”, sau despre Lotusul originar, purtând soarele-copil sau, În fine, despre Șarpele primitiv. ș...ț Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii - sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat În vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat creația masturbându-se sau scuipând. Expresile sunt naiv grosolane
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se Întâmplă la unii oameni de știință angajați religios, dar nu pot justifica metodologic o implicare a Sacrului În discursul lor științific, dincolo de un anume subiectivism al motivațiilor de ordin afectiv... Chiar dacă va rămâne o simplă voce În polifonia limbajelor, teologia se va Întâlni cu știința cel puțin acolo unde problematica și limbajul acesteia vor tinde către cele naturale... Amândouă! Religia redobândindu-și credibilitatea În teritoriul cunoașterii, acolo de unde a fost sistematic evacuată În ultimele secole, pe măsură ce omul european a Încetat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
avut-o când încă mă aflam la studii în străinătate (Italia), mai precis în ultima zi înainte de a părăsi orașul (Roma) în care mă hrănisem cu o foame incredibilă, timp de aproape 6 ani (2002 - 2008), cu noi cunoștințe de teologie, etică, antropologie și, cu siguranță, cu un nou mod de a vedea viața, oamenii și pe mine. Treceam ultima dată pe la școala la care fusesem student și, la ieșire, m-am întâlnit cu profesorul salezian de antropologie fenomenologică, părintele Sabino
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ceilalți și, în mod gradual, să se maturizeze în încrederea și respectul față de conștiința persoanelor cu care relaționează. 2. Dezvoltarea post - conciliară 2.1 Caracteristicile noii abordări Pentru a surprinde cu claritate noutatea schimbărilor care au avut loc în domeniul teologiei morale, în perioada următoare Conciliului Vatican al II-lea considerăm util să expunem câteva caracteristici legate de trecerea de la un mod de a trata conștiința, tipic manualelor scolastice, la un mod predominant personalist. Istoricii teologiei morale relevă interesul slab față de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
au avut loc în domeniul teologiei morale, în perioada următoare Conciliului Vatican al II-lea considerăm util să expunem câteva caracteristici legate de trecerea de la un mod de a trata conștiința, tipic manualelor scolastice, la un mod predominant personalist. Istoricii teologiei morale relevă interesul slab față de obiectivitatea judecății de conștiință în cadrul tradiției morale post-tridentine, exprimate în manualele de teologie morală. Această tradiție s-a ocupat mai mult de certitudinea subiectivă a conștiinței și de strategiile provenite din jurisprudență, decât de dinamica
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
expunem câteva caracteristici legate de trecerea de la un mod de a trata conștiința, tipic manualelor scolastice, la un mod predominant personalist. Istoricii teologiei morale relevă interesul slab față de obiectivitatea judecății de conștiință în cadrul tradiției morale post-tridentine, exprimate în manualele de teologie morală. Această tradiție s-a ocupat mai mult de certitudinea subiectivă a conștiinței și de strategiile provenite din jurisprudență, decât de dinamica obiectivă a obligației adevărului moral. Tradiția post-tridentină asuma doar ca pe o presupunere valoarea adevărului judecății de conștiință
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
conștiință, atât ca posibilitate a omului de a cunoaște adevărul, cât și ca posibilitate a conștiinței de a judeca în conformitate cu adevărul. Această situație va persista până în perioada imediat următoare Conciliului Vatican II. Pare paradoxal faptul că, în perioada în care teologia morală începe reînnoirea recomandată de Conciliul Vatican II, teologii manifestă un interes slab față de tema conștiinței morală, concentrându-și atenția asupra normativității morale și asupra opoziției dintre „etica autonomă” și „etica credinței”. În acest mod, se poate spune că tema
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu ca expresie a raportului imediat cu adevărul moral care transcende persoana. 2.2 Conștiința morală în enciclica Veritatis splendor (1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme a domeniului moralei pentru faptul de a fi trasat itinerariul post-conciliar al teologiei morale. Noul context este descris ca o „punere în discuție, globală și sistematică, a patrimoniului moral, bazat pe concepții antropologice și etice determinate. La rădăcina lor se află influxul mai mult sau mai puțin ascuns al curentelor de gândire care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
principiilor fundamentale ale doctrinei morale pentru viața Bisericii și a lumii contemporane. Reflecția asupra conștiinței este așezată între nodurile problematice ale culturii contemporane. O atenție deosebită este dată bicentenarului alfonsian care se oferă ca ocazie pentru a se dedica perfecționării teologiei morale, a cărei expunere științifică, alimentată mai mult din învățătura Sfintei Scripturi, „să pună în lumină măreția chemării credincioșilor în Cristos și obligația lor de a aduce rod în iubire pentru viața lumii” (O.T. 16). Echilibrul uman remarcabil și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
vorba de o subzistență relațională. Se afirmă că: „Unul din aspectele cruciale ale dezbaterii filosofice, activat de creștinism în jurul conceptului de persoană, constă tocmai în a stabili dacă ea indică substantia abstractă sau concretul subsistens. Direcția în care se îndreaptă teologia trinitară este evident cea de singularitate a persoanei, a concretului său individual, a ființei sale ca subiect sau substrat, o substantia individua (după cum a afirmat Boethius).” Se cuvine să facem o precizare importantă, legată de discursul antropologic în epoca Sfinților
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]