14,383 matches
-
anume? Nu regate sau o viață luxoasă, ci un scaun în această țară sfântă a lui SHIVA. Prin aceste puține cuvinte, Shri Mataji ne spune cât este de ușor, ce puțin ni se cere pentru a ajunge acolo unde toți tindem prin însăși natura noastră divină: în țara sfântă a lui SHIVA sau, cu alte cuvinte, de-a dreapta Tatălui. Dar sunt atât de simple condițiile pentru noi? Avem forța de a răspunde la o întrebare așa simplă prin da sau nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Dumnezeu. Iubirea dusă la sublim față de Dumnezeu nu poate fi decât una conștientă. În accepțiunea mea, Sahaja Yoga înseamnă dragoste, prietenie, încredere, compasiune, iertare... și toate celelalte minunate calități subtile, pe care dorim să ni le însușim și spre care tindem; să primim și să dăruim toate acestea și nu ne vom numi gratuit Suflete Realizate. Răutatea colectivității este poate reflectarea răutății noastre. Inima este, poate, cea mai frumoasă chakră a mea; înăbușindu-mi iubirea, nu închid, oare, această floare? De
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
făcut, una peste alta, toată dife‑ rența. CĂ poporul era încă tributar atitudinilor comuniste. V.A. : Ați și scris în acest sens într-un editorial din acel an în 22, ați scris așa : „Dictatura proletariatului, atâta vreme o vorbă goală, tinde să devină astăzi, când toată lumea se ferește să-i pronunțe numele, o realitate vie. Puterea, cea dintâi, se va confrunta cu acest feno‑ men pe care l-a încurajat din motive politice și pe care va trebui să-l dezamorseze
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
îndreptar nefalsificat al sentimentului obștesc întru consolidarea rosturilor noastre ca stat și ca națiune. Vom spune adevărul oricât de dureros - pentru unii sau alții - ar fi el și fără a ne atinge de aspirațiile culturale și etnice ale altora, vom tinde hotărâți spre o restaurație a ideii naționale în drepturile și privilegiile, nesocotite până astăzi, ale unui naționalism împăciuitor, demn și constructiv.” Iată cum salută apariția acestui ziar săptămânal Luptătorul, organ independent de nouă îndrumare politică, din Cernăuți: Informatorul Bucovinei, director
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
profesor ca oaricare altul. Școala lui pedagogică ajunge la concluzia că nu elevul este vinovat atunci când nu știe lecția, ci profesorul, fiindcă n-a fost în stare să se facă îndeajuns înțeles de elev - și atunci, firește, toată strădania lui tinde spre acest scop. Pe nici un profesor nu-l iubesc elevii ca pe autorul Scrisorii pierdute, pe nici unul nu-l stimează mai mult, nici unul nu i răspunde mai bine și mai inteligent.” „ Ion Luca Caragiale (18521912) s-a născut în satul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
îndruma o direcție nouă și de a ridica precum se face aiurea, în statele civilizate, politica dimpreună cu auxiliarele ei sociologice de la nivelul actual de meserii la rangul de știință. Scopului acestuia încearcă să-i servească revista prezentă Privitorul. Ea tinde, pe bază inductivă și în mod științific, să analizeze condițiile etnice, economice, sociale și politice de existență la Români și astfel să constate faptele de care apoi să se poată trage consecințele pentru politica militantă de toate zilele... Singurul ei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bucovinei mai cu seamă, de un timp în coace, nu numai că a început a se interesa cu tot dinadinsul de cultura morală și intelectuală a poporului, încredințat păstoriei sale sufletești, ci încă sprijină și prin contribuțiuni bănești instituții care tind la răspândirea culturii naționale” (Foaea... nr.9,10 și 11, Anul III, 1867, p.312). Dar presa, ziare ale vremii, existau? În Foaea... nr.1 și 2 pe ianuarie și februarie 1868, făcând o „ochire peste anul 1867” se reținea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înăbuși conștiința națională la populația băștinașă. În năzuința aceasta fostul regim a găsit sprijin și la concetățenii noștri de altă limbă și lege care venind din alte părți de noi, aveau un vădit interes de a sprijini o doctrină care tindea să șteargă deosebirea între străini și băștinași. Cum unii din aceștia nu aveau patrie, iar alții o aveau în altă parte, ei începură să propovăduiască doctrina „Bucovinismului” (Buowinacthum) așa de favorită guvernului de la Viena și a celui de la Cernăuți. Conform
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
străine.” În Junimea literară nr.2, G. Tofan, fie și ca simplu colaborator atunci, spunea: „noi nu reprezentăm numai arta, frumosul menit a înnobila sufletul omenesc și în a ne ridica în sferele luminoase, noi reprezentăm și ideea națională. Noi tindem ca fiecare român să fie conștient de bunurile ideale ale națiunii sale, să le stimeze - fără a disprețui pe cele străine, căci ca să nu dispărem în valurile popoarelor ce ne înconjoară, trebuie să avem o cultură a noastră proprie, care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și polaritatea cosmogonie/eshatologie. Contraparte perfect coerentă a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un sens. Una dintre expresiile iraniene cele mai elocvente ale acestei polarități se poate găsi într-un text tardiv, din secolul al IX-lea, deja amintit în aceste pagini 3: „Îmi este mai simplu să asamblez și recreez cele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fir și îi unește pe Tristan și Isolda prin moarte. Finalul enorm de melodramatic vrea să repună în drepturi atât mitul, cât și realitatea. Dar, în primul rând, Eliade vrea să se distanțeze de soluția ibseniană. În adâncul lui, Eliade tinde către Kierkegaard. Mai puțin acel Kierkegaard pe care îl citise Ibsen, cât acela propovăduit în cafenelele existențialiste din Parisul contemporan de către ai săi pretinși discipoli, Sartres et consortes. Eliade nu vrea să accepte această filosofie secularizată a istoriei, nici semnificația
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în esență. Așa s-a transferat 1 Mai în "paște roșu", chiar și în prezent 8 martie este cultivat, deși a fost compus de propagandă pentru a afirma și promova tovarășele femei. Multe sărbători comuniste au căpătat tente religioase, ce tindeau să înlocuiască pe cele veritabile. Un alt mit care a bîntuit în perioada dictaturii, pe care, pe lîngă istorie, nici poeții n-au uitat să-l preamărească în versurile lor, a fost cel al frontului român antiotoman, în secolele XIV-XV
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să participe", se înțelege, de edificare a societății noi socialiste. Cel care cîndva a scris Baltagul argumentează pentru ce merită a te angaja în această luptă: "Condițiile de trai ale scriitorului de astăzi, deosebite esențial de ale celui din trecut, tind să ocrotească temeinic pe acest militant prețios. Scriitorul de astăzi are la îndemînă Fondul Literar pentru ajutoare, împrumuturi și pensii; are case de creație și de odihnă. Scriitorilor de astăzi le sînt deschise în chip firesc situații importante de munci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
obține oricînd, fără nici un efort, orice. Nu-i adevărat; cele ce țin de noi trebuie să ni le obținem singuri. Dumnezeu te ajută, dar nu-ți bagă în traistă. Marea primejdie e căutarea perfecțiunii, recomandabil, cunoscîndu-ne și recunoscîndu-ne limitele, să tindem cu toată puterea spre o imperfecțiune cît mai puțin rea., singura accesibilă aici. Virtutea ce se cere creștinului este discernămîntul, darul esențial al deosebirii adevărului de eroare. Extazul creștin nu ne văduvește de raționamente, ființa omenească rămîne în continuare modestă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o mișcare extremistă, o mișcare de dreapta, sîntem totuși la cîțiva ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, să nu uităm că și fascismul din Germania a fost tot o mișcare de dreapta, și de fapt aici se tindea. Termenul de legionar mergea spre termenul de fascist și însemna uite, domne, sînt într-un fel acoliții lui Hitler și în felul acesta era o justificare, și era o justificare, dacă vreți, o justificare în fața democrațiilor occidentale: domne, noi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
moment dat să aplice principii inamice integrității naționale teritoriale, așa cum aplica și principiile mai generale marxist-leniniste care, o știm și am văzut-o, se opun nu numai reflexelor țăranului și orășeanului de la Nord de Dunăre și din curbura Carpaților, dar tind a-i submina tradiția și unitatea națională. Prima oară când l-am văzut și auzit era cu ocazia unei Întruniri ce avea lor În sala mică a Palatului, În primii ani ai tânărului șef de stat, Ceaușescu, care a produs
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nordic care coboară spre sud, spre „șesuri”, pentru a se face cunoscut și a-și face cunoscute, mereu, „ciudatele-i opinii”, am „atacat” nu atât splendida baladă Miorița, cât mai ales cultul ei, care Într-o formă exacerbată și simbolică tindea să ne ilustreze destinul național și istoric, să ne confunde În fatalitatea „poetică” a „ne-Împotrivirii” noastre, cultivând un atrăgător și otrăvit „spirit de victimă” de care istoria noastră e prea plină! Pentru „acest lucru” am acceptat să devin membru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu o impudoare spectaculoasă, goliciunea morală - dar nu cea umană, ci cea a unei ființe aflate de milenii sociale la marginea oricărei comunități umane, Îmbibată de frustrări, ambiții și pofte din alt secol, din alte pseudo-culturi. Acolo unde „naturalul” nu tinde spre „uman”, ci invers, instinctele și resentimentele cele mai afunde Înving tot ceea ce secolele păreau a fi câștigat; un personaj de roman din acele cărți În care apar figuri „monstruoase”, cum ar fi femeia Thénardier din Mizerabilii lui Victor Hugo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reînnoda” cu starea, cu psihologia de dinainte de ’38, și nu din cauza „noii mentalități” de data aceasta, ci pentru simplu motiv că și „starea, psihologia și moravurile politice” dintre războaie erau departe de a fi de nivelul celor din Apus. Unii tind a idealiza această scurtă perioadă În care, e drept, aveam leul puternic datorită petrolului, În primul rând, și unei imagini cvasi-pozitive În ochii Europei, dar... relele care curgeau din epoca fanariotă și din mai adâncurile secolelor de istorie ne apăsau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu-și petrecuse deci ultimele decenii În sânul populației cum o făcuse Iliescu, de exemplu! - să acceadă la cea mai Înaltă funcție În stat. Între cei doi s-au interpus apoi, firesc, mărunții intriganți ce apar În orice organizație care tinde spre putere și, din „cearta” lor, din insistenta neînțelegere care a domnit Între ei, s-au născut relele majore care și-au pus amprenta pe Întreaga viață a P.N.Ț.-ului, la putere sau nu! În primul rând „alegerea cadrelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
financiar. Așa procedează un Christian Lacroix sau Yves Saint-Laurent. Sau italianul Versace, martir el Însuși al unei lumi enorme, În continuă ebuliție, ce-și are deja dictatorii și nebunii ei, ce a pătruns În marea cinematografie hollywoodiană prin manechinele ce tind a Înlocui vechile vedete etc. etc. Dacă În lumea „artei croitoricești și a modei” succesele sau eșecurile sunt iute și exact sancționate de piață și de opinia mediatică, În arte acest lucru, se știe, e mai problematic, mai „confuz” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
le-au declanșat ei sau nazismul, această lepră a ideologiei moderne, a fost o... formă a norocului! Sau pe noi, Românii, care ne-am confruntat vreo jumătate de secol cu o ocupație și un „mod de a privi lucrurile” ce tindeau a ne pierde tradiția și valorile ei, că... suferința noastră a fost tot o formă a „sa”, a norocului! Sau pe tânărul, pe miile de tineri ai continentului care Îngroașă o nouă armată a suferinzilor lumii - cei handicapați Într-un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales derivatul său, patetic! -, este interpretată În cheie negativă, unul din micile, dar semnificativele semne lingvistice, care, dincolo de distorsiunea semantică, arată cultul prezentului, al materiei, al unui pozitivism ce suspectează orice „fantasmă” sau „metafizică” - chiar și acest ultim termen, concept, tinde parcă să devină o caricatură! Acest pathos - ce, În grecește, Înseamnă suferință, boală! - a fost și este ca un râu subteran, ca o apă fină și insidioasă, freatică, a temperamentului meu și „el” mi-a zădărnicit aproape Întotdeauna eforturile mele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și romane pe această temă. Și nu lipsește, desigur, invocarea rituală a lui Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, zeu get și protector al neamului românesc... O sinteză complicată Bătălia originilor s-a desfășurat, așadar, Între romani și daci. Abordarea mitologică tinde spre simplificare și promovează purismul rasial: românii nu pot fi decât romani, daci sau daco-romani. Ideea unui amestec mai complex, etnic și cultural, diferit, În plus, de la o perioadă la alta, este rareori luată În discuție. Și totuși ceea ce frapează
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
asupra teritoriului nord-dunărean, istoricii fiind preocupați, evident, de marcarea frontierelor prezente ale României. Spațiul de la sud de Dunăre rămânea un „rezervor“ luat În considerare, totuși secundar. Totodată, frontiera dintre Dacia romană și Dacia rămasă dacică (tăind În două România actuală) tindea să se estompeze. Pârvan considera că, Într-un fel sau altul, viața romană a pătruns și În satele dace din Muntenia și Moldova. Și Iorga identifica o timpurie (dar ipotetică!) țară Românească, ce ar fi cuprins toate ținuturile românești. Gheorghe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]