14,079 matches
-
Ilitiei să coboare din Olimp în Insula Delos. Leto a îngenuncheat sub palmier și a adus pe lume, mai întâi pe Artemis, apoi cu ajutorul acesteia pe Apollo. În momentul în care s-a născut zeul, lebedele sacre au venit să zboare deasupra insulei, înconjurând-o de șapte ori - deoarece era a șaptea zi a lunii. Zeul i-a făcut imediat daruri fiului său: mitră de aur, o liră și un car tras de lebede. I-a poruncit apoi să se ducă
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
vom mai întâlni în drumurile noastre. Să-ți spun iubite prieten, una și mai și. În toate documentele care vorbesc despre împrejurimile Iașilor am întâlnit atâtea prisăci și locuri pentru stupărit încât mai că îți vine să crezi că albinăretul zbura atunci - să nu zic vorbă mare - ca muștele...Numai în actul din 12 ian.1658 este vorba, printre altele, de „o suta de matce bun(e); și cu acești stup(i) am cumpărat niște vii de la fămeia lui Statie blănariul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
direct", care se prezintă astfel responsabile pentru enunțarea lor, în calitate de "locutori": Jacques scăpă din mâinile stăpânului și dădu buzna în odaia tâlharilor, cu câte un pistol încărcat în fiecare mână: "La culcare, repede, le strigă el; dacă mișcă unul, îi zbor creierii...149" Personajul trece aici de la statutul de non-persoană la cel de "locutor", discursul direct având calitatea de a introduce în enunțarea autorului enunțările altor subiecți. Însă nu trebuie să uităm că, la un nivel superior, de fapt, aceste opinii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de formula "o întâlnire de afaceri". În schimb, la pagina următoare, găsim: Domnul Charlus... spunea adesea, fără să creadă o vorbă și ca să-i sâcâie, că o dată ce vor fi căsătoriți, nu-i va mai revedea și-i va lăsa să zboare cu propriile lor aripi 188. În lipsa ghilimelelor, este imposibil de știut dacă termenii folosiți în discursul indirect sunt ai lui Charlus sau ai naratorului. Ar fi altfel dacă, de exemplu, cititorul ar ști dintr-un pasaj din roman că "a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu propriile lor aripi 188. În lipsa ghilimelelor, este imposibil de știut dacă termenii folosiți în discursul indirect sunt ai lui Charlus sau ai naratorului. Ar fi altfel dacă, de exemplu, cititorul ar ști dintr-un pasaj din roman că "a zbura cu propriile aripi" este un tic de limbaj al lui Charlus. 5.4. Introducerea discursului raportat Pentru a fi considerate ca atare, citatele trebuie introduse în așa fel încât să poată fi reperat un decalaj între discursul care citează și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
l-am gândit a fost: „Aici se oprește totul.“ Acestea au fost cuvintele. Simple, nezgomotoase, neînsoțite de nici un sentiment, de nici o imagine. Fără recurs la memorie. Fără retrăirea accelerată a vieții. Am văzut cum bara de metal a parapetului a zburat și repede mi-am dat seama că și mașina zbura. Da, mașina zbura. Vedeam, oricare ar fi fost direcția în care priveam, vârfurile copacilor de sub noi. Am vrut să știu în ce poziție se afla mașina și am descoperit că
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
au fost cuvintele. Simple, nezgomotoase, neînsoțite de nici un sentiment, de nici o imagine. Fără recurs la memorie. Fără retrăirea accelerată a vieții. Am văzut cum bara de metal a parapetului a zburat și repede mi-am dat seama că și mașina zbura. Da, mașina zbura. Vedeam, oricare ar fi fost direcția în care priveam, vârfurile copacilor de sub noi. Am vrut să știu în ce poziție se afla mașina și am descoperit că era în echilibru: partea din față la același nivel cu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Simple, nezgomotoase, neînsoțite de nici un sentiment, de nici o imagine. Fără recurs la memorie. Fără retrăirea accelerată a vieții. Am văzut cum bara de metal a parapetului a zburat și repede mi-am dat seama că și mașina zbura. Da, mașina zbura. Vedeam, oricare ar fi fost direcția în care priveam, vârfurile copacilor de sub noi. Am vrut să știu în ce poziție se afla mașina și am descoperit că era în echilibru: partea din față la același nivel cu cea din spate
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și tot soiul de gâze. Și cum să nu te mi- nunezi tu, om care în viața ta nu ai mai văzut așa ceva: să te ocupi cu creșterea buburuzelor? Gâzele acelea cărora le cântă copiii de pe la noi: „Buburuz, buburuz, / Zboară cât mai sus. / Unde vei zbura, / Acolo m-oi însura (mărita).” - La ce folosesc buburuzele? am întrebat. - La combaterea dăunătorilor plantelor și florilor. Cum să nu te miri?!... Grija pentru ca și cei mici să se distreze, dar să și învețe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cum să nu te mi- nunezi tu, om care în viața ta nu ai mai văzut așa ceva: să te ocupi cu creșterea buburuzelor? Gâzele acelea cărora le cântă copiii de pe la noi: „Buburuz, buburuz, / Zboară cât mai sus. / Unde vei zbura, / Acolo m-oi însura (mărita).” - La ce folosesc buburuzele? am întrebat. - La combaterea dăunătorilor plantelor și florilor. Cum să nu te miri?!... Grija pentru ca și cei mici să se distreze, dar să și învețe câte ceva, mi-a atras atenția
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o folosesc des, mai ales ca pe o glumă, cu toate că ea are niște înțelesuri ce trebuie luate în serios: „Dacă ai cap, minte ce-ti mai trebuie?” - Avem și noi, pasările, destule ziceri, domnule. Una spune că: „Dacă ai aripi, zboară!” - Iar eu aș mai adăuga una, Țigăncușo: „Dacă ai voce, cântă!” Și buna mea prietenă a început să cânte. Iar eu eram în al nouă- lea cer... În prim plan: porumbeii; în plan secund, gogoloiul negru, o altă... Țigăncușă. NANA
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
câteva cuvinte de mulțumire, după care, trezită ca dintr-un vis, i s-a adresat pisicii: - Vezi, mămico, ce pățești dacă nu ești cuminte și ascultă- toare și vrei să vânezi păsărele? Ele au aripi, scumpa mea, și pot să zboare, pe când tu... Să-ți fie învățătură de minte și să n-o mai superi pe mămica ta. Vai, ce-mi mai bate inima!... În tot acest timp, pisica stătea liniștită în brațele stăpânei. Ni- meni nu putea spune dacă ea
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
prin 1962, duce vreo 900 de persoane pe oră. Ne îmbarcăm și începem ascen- siunea cu căsoaia metalică atârnată deasupra văii de sârma elec- trică. Urcuș lin și spornic. Admirăm splendidul spectacol al naturii de la mică înălțime. E cum am zbura razant. În numai patru minute, coborâm... la o altitudine de 1780 de metri. De acolo, o luăm din nou la picior. Floare la ureche, însă. Traseul este îmbunătățit cu trepte din lemn. Suiș destul de abrupt, dar accesibil până și mie
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
noastră Trăite d'histoire des religions. Mai ales "dominarea distanței", cucerită grație armei-proiectil, a produs nenumărate credințe, mituri și legende. Reamintim mitologiile articulate în jurul lăncilor (sulițelor) care se înfig în bolta cerească și permit înălțarea la cer, sau săgețile care zboară prin nori, străpung demonii, sau formează un lanț până la cer etc. Ar trebui să reamintim cel puțin câteva din credințele și mitologiile uneltelor, în primul rând ale armelor, pentru a înțelege mai bine tot ceea ce pietrele cioplite ale paleantropilor nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1-a atacat și 1-a învins. Atunci Alalu s-a refugiat în lumea subterană și Kumarbi a devenit slujitorul noului suveran. După nouă ani, Kumarbi 1-a atacat la rândul său pe Anu. Acesta a luat-o la fugă, zburând către cer, dar Kumarbi 1-a urmărit, 1-a prins de tălpi, i-a mușcat "rinichii'04 și 1-a aruncat pe pământ. Pentru că râdea și se bucura de isprava lui, Anu îl anunță că 1-a însămânțat. Kumarbi scuipă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Fără indicație contrară, noi cităm La Bible de Jerusalem. 2 în numeroase tradiții, Creatorul este imaginat în formă de pasăre. Dar e vorba de o "agregare" a simbolului originar: Spiritul divin transcende masa acvatică, el se mișcă liber; prin urmare, "zboară" ca o pasăre. Amintim că pasărea este una din imaginile arhetipale ale spiritului. acvatic nu este atestată în cosmogonia mesopotamiană, deși mitul relatat în Enuma elis a fost probabil familiar autorului textului biblic, (într-adevăr, oceanul primordial se numește în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a se limpezi". Mai mult chiar decât în cazul lui Agni, este greu să desparți realitatea rituală - planta și băutura - de zeul purtând același nume. Miturile sunt neglijabile. Cel mai important dintre ele relatează originea celestă a somei: un vultur "zburând până la cer", s-a năpustit "cu iuțeala gândului și a intrat în fortăreața de bronz" (RV, VIII, 100, 8). Pasărea înșfacă planta și o aduce pe pământ. Dar soma este socotită a fi crescând pe munți 41; ceea ce nu constituie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Apele, cu "Meșterul Universal", Visvakarman, dar imaginea embrionului nu se acordă cu a acestui personaj divin, artizan prin excelență, în aceste exemple, avem de-a face cu variantele unui mit originar, care prezenta Embrionul de Aur drept sămânța zeului creator zburând deasupra Apelor primordiale 12. A doua temă cosmogonică, reinterpretată radical dintr-o perspectivă ritualistă, se află într-un imn, tot atât de celebru, Purusasdkta (RV, X, 90). Uriașul primordial Purușa ("Omul") este figurat și ca totalitate cosmică (str. 1-4) și ca Ființă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu hyperboreenii, pe care grecii îi considerau locuitorii unei țări "de dincolo de Boreas", adică dincolo de Vântul de Nord. După mitul delfic 12, Zeus hotărâse ca Apollon să stea la Delfi și să le dea legiuiri elenilor. Dar tânărul zeu a zburat, într-un car tras de lebede, în țara hyperboreenilor, unde a rămas timp de un an. Totuși, cum delfienii nu conteneau să-1 evoce prin cântece și dansuri, zeul a revenit. De atunci, el petrece trei luni de iarnă printre hyperboreeni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Apollon, era înzestrat cu puteri oraculare și magice (de exemplu, bilocația). Herodot (IV, 36) scrie că el "și-a purtat peste tot pământul celebra sa săgeată, fără să se hrănească", iar după Heraclid (fr. 51 c) se afirma că Abaris zbura pe o săgeată. Or, săgeata, care joacă un anumit rol în mitologia și religia sciților, este prezentă în ceremoniile șamanice siberiene 20; ea este, de asemenea, prin excelență arma lui Appollon. Legende similare - comportând transe extatice susceptibile de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceasta finalul nu este total inocent. Universul creat pe pânze diafane, stilul reveriei este pus sub semnul întrebării de un termen precum "cotrobăiau" ce intervine pe final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
frânte, "răsună toate basmele lui Don Quijote". E o poezie a acțiunii pe care o propune aici Geo Dumitrescu, a transgresării limitelor, dar și una a revoltei chiar și împotriva scrisului însuși. Ironia e și aici prezentă "Nu vă temeți, prieteni, zburăm/ iată-ne sus, peste timp, peste om,/ în curând îi veți vedea pe Dante și pe Adam/ mâncând alegorii din același pom", numai că de data aceasta ironia este una amară, care se combină cu revolta de pe finalul textului, "Mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
evidentă (deși ea nu lipsește cu desăvârșire) poate și datorită faptului că aici eul emitent adoptă deseori masca bufonului permițându-și, în consecință, să modifice până la caricatural sau bizarerie contururile cotidianului: "Noaptea bate din lumini/ Ca să n-avem cumva teamă;/ Zboară demonii: ciorchini/ Peste urbea de la vamă,// Dar lăsa-ne-vom în jos/ Și vom trece-ntr-o strigare./ Vino! Fi-vor de folos/ Ultimele ursitoare// De pe banca dinapoi,/ Amândouă-n cauciucuri/ Și broboade, de cu joi/ Apretate peste ciucuri." (Cursă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acesta era ridicat adică la însemnătatea celor mai mari sărbători creștinești”1). Sigur, nu era „numai o părere”. în unele locuri, „culesul” își pierduse veselia încă din primul deceniu, dovadă pagina de mai jos: „Dar odată cu ivirea progreselor industrialismului, a zburat veselia de-acum douăzeci de ani [schița din care citez a apărut în 1908]! Azi asiști la culesul viilor, cum ai asista la funcționarea unei fabrici oarecare. O fabrică, unde culegătorii, flăcăi și fete, își îndeplinesc munca lor automatic, tăcuți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care pomenește de ei cu oroare, asociindu-i cu frigul și cu întunericul, e Alecsandri 6). La tînărul Eminescu, corbii sînt niște simple pete de culoare, fără prea mari efecte sufletești, întrun tablou cu fond luminos: „Și corbii croncănesc și zboară-n fală/ în aer clar ca pete de cerneală”7). Dar, mai tîrziu, invocarea lor se face dramatic: „Și cînd se va întoarce pămîntul în pămînt./ (...)/ Din zarea depărtată răsar-un stol de corbi,/ Să ntunece tot cerul pe ochii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]