119,707 matches
-
În 9 martie 1161, Tancred s-a raliat unchiului său, Simon de Taranto, cei doi luând cu asalt palatul regal, capturând pe regele Guillaume I "cel Rău", ca și pe soția acestuia, regina Margareta de Navarra și pe cei doi fii, și incitând la masacrarea musulmanilor din Palermo. La început, cel mai mare dintre acei doi fii, Roger al IV-lea de Apulia, era destinat a fi încoronat în locul regelui Guillaume, însă curând populația a trecut la sprijinirea urcării pe tron
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
cu asalt palatul regal, capturând pe regele Guillaume I "cel Rău", ca și pe soția acestuia, regina Margareta de Navarra și pe cei doi fii, și incitând la masacrarea musulmanilor din Palermo. La început, cel mai mare dintre acei doi fii, Roger al IV-lea de Apulia, era destinat a fi încoronat în locul regelui Guillaume, însă curând populația a trecut la sprijinirea urcării pe tron a lui Simon însuși. Însă înainte ca Simon să se impună, rebeliunea a fost reprimată. Participanții
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
predarea către papă a poziției de legat asupra Siciliei. În 1192 și 1193, el a condus personal campanii reușite împotriva baronilor din Apulia. Însă moartea sa, la Palermo (20 februarie 1194), la doar câteva zile după cea a tânărului său fiu și co-rege, Roger al III-lea, a deschis calea instaurării domniei Hohenstaufenilor în Regatul Siciliei. Soția sa, Sibila de Acerra a instaurat o regență pentru cel de al doilea său fiu, Guillaume al III-lea, însă împăratul Henric al VI
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
la doar câteva zile după cea a tânărului său fiu și co-rege, Roger al III-lea, a deschis calea instaurării domniei Hohenstaufenilor în Regatul Siciliei. Soția sa, Sibila de Acerra a instaurat o regență pentru cel de al doilea său fiu, Guillaume al III-lea, însă împăratul Henric al VI-lea a revenit în Italia la finele aceluiași an. Napoli a capitulat în mai, aproape fără nicio rezistență, iar restul regatului n-a mai putut rezista. Sibila și loialul Margarit din
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
din teritoriul papal. Lothar s-a întors către nord, însă a murit pe când traversa Alpii, în 4 decembrie 1137. La al doilea conciliu de la Lateran din aprilie 1139, Inocențiu l-a excomunicat pe Roger. În 22 martie 1139, la Galluccio, fiul lui Roger, Roger al III-lea a prins într-o ambuscadă trupele papale și l-a capturat pe însuși papa. La 25 martie 1139, Inocențiu a fost nevoit să accepte realitatea noului regat și să confirme posesiunile lui Roger prin
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
a aflat sub protectoratul Regatului Siciliei începând cu 1135. În același timp, flota lui Roger a atacat Imperiul Bizantin, transformând Sicilia în principala putere maritimă din Marea Mediterană vreme de aproape un secol. Succesorul lui Roger al II-lea a fost fiul său, Guillaume I, cunoscut ca "Guillaume cel Rău", deși porecla izvorăște în principal din lipsa sa de popularitate în rândul acelor cronicari care simpatizau cu răscoala baronilor, reprimată de către Guillaume. Domnia sa s-a încheiat în pace (1166), iar fiul său
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
fost fiul său, Guillaume I, cunoscut ca "Guillaume cel Rău", deși porecla izvorăște în principal din lipsa sa de popularitate în rândul acelor cronicari care simpatizau cu răscoala baronilor, reprimată de către Guillaume. Domnia sa s-a încheiat în pace (1166), iar fiul său, Guillaume al II-lea era încă minor. Până la sfârșitul perioadei sale minorat (1172), regatul a avut parte de tulburări care aproape au răsturnat de la putere familia domnitoare. Domnia lui Guillaume al II-lea a fost reținută ca o perioadă
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
lui Frederic, regatul a fost condus de Henric al II-lea și de Conrad I. Ultimul moștenitor legitim a fost Conrad al II-lea (Conradin), care era prea tânăr la acea vreme pentru a se putea menține pe tron. Manfred, fiu ilegitim al lui Frederic, a preluat puterea și a condus regatul vreme de 15 ani, în vreme ce alți moștenitori ai familiei Hohenstaufen se aflau la conducerea a diferite regiuni din Germania. După îndelungi dispute cu Statul Papal, Regatul Siciliei a reușit
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
moarte. Supranumele de "cel Rău" pare să nu fi fost aplicat pe merit lui Guillaume I și să exprime mai degrabă atitudinea ostilă a cronicarului Hugo Falcandus și a clasei baroniale împotriva regelui. Guillaume a fost cel de al patrulea fiu al regelui Roger al II-lea cu prima sa soție, Elvira de Castilia. Pe linie paternă, el era nepotul contelui Roger I de Sicilia, înrudindu-se cu ceilalți membri ai familiei normande Hauteville. El a crescut având puține șanse de
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
în noiembrie 1160 cancelarul a fost asasinat la Palermo de către influentul Matei Bonello, conducătorul nobililor sicilieni revoltați. Oricum, baronii de multă vreme complotau pentru detronarea lui Guillaume însuși. Dorind ca tronul să beneficieze de puteri reduse, ei îl vedeau pe fiul mai mare al regelui, Roger, devenit între timp duce de Apulia și Calabria ca Roger al IV-lea, ca un posibil înlocuitor al tatălui său. După asasinarea lui Maio, palatul regal a fost luat cu asalt de către două rude ale
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
timp duce de Apulia și Calabria ca Roger al IV-lea, ca un posibil înlocuitor al tatălui său. După asasinarea lui Maio, palatul regal a fost luat cu asalt de către două rude ale lui Guillaume: Simon, fratele său vitreg și fiu ilegitim al lui Roger al II-lea, pe care Guillaume îl deposedase de stăpânirea asupra Principatului de Taranto la începutul domniei sale, și Tancred, conte de Lecce și fiul bastard al fratelui său mai mare, Roger. Regele a fost capturat împreună cu
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
asalt de către două rude ale lui Guillaume: Simon, fratele său vitreg și fiu ilegitim al lui Roger al II-lea, pe care Guillaume îl deposedase de stăpânirea asupra Principatului de Taranto la începutul domniei sale, și Tancred, conte de Lecce și fiul bastard al fratelui său mai mare, Roger. Regele a fost capturat împreună cu întreaga sa familiei, viața sa fiind cu greu cruțată de către Richard de Mandra, conte de Molise. Cu acea ocazie, Roger a făcut paradă pe străzile din Palermo, anunțând
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
sicilieni, l-a orbit pe Bonello și, printr-o scurtă campanie, a readus întregul "Regno" sub conducerea sa, răzbunându-se asupra rebelilor prin incendierea Butera. Din păcate, în timpul asaltului inițial asupra palatului, prin care s-a reușit eliberarea regelui captiv, fiul său Roger a căzut ucis de o săgeată rătăcită (deși Falcandus, mereu gata să pună sub semnul întrebării caracterul lui Guillaume I, consideră că regele i-ar fi pricinuit fiului său o lovitură cauzatoare de moarte). Eliberat astfel de revoltele
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
asupra palatului, prin care s-a reușit eliberarea regelui captiv, fiul său Roger a căzut ucis de o săgeată rătăcită (deși Falcandus, mereu gata să pună sub semnul întrebării caracterul lui Guillaume I, consideră că regele i-ar fi pricinuit fiului său o lovitură cauzatoare de moarte). Eliberat astfel de revoltele feudale, Guillaume a încredințat guvernarea regatului oamenilor crescuți la "școala" lui Maio, creând un fel de triumvirat: marele protonotar, Matei de Ajello; contele Silvestru de Marsico, care și moștenise proprietățile
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
instalat în Palatul Lateran în noiembrie 1165, era păzit de o gardă formată din normanzi. Guillaume a murit în 7 mai 1166 și a fost îngropat în catedrala din Palermo, deși ulterior va fi mutat în cea din Monreale de către fiul și moștenitorul său, Guillaume al II-lea "cel Bun" atunci când edificarea acesteia s-a încheiat. Cu soția sa, Margareta de Navarra, fiica lui García Ramírez de Navarra, Guillaume a avut patru fii:
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
va fi mutat în cea din Monreale de către fiul și moștenitorul său, Guillaume al II-lea "cel Bun" atunci când edificarea acesteia s-a încheiat. Cu soția sa, Margareta de Navarra, fiica lui García Ramírez de Navarra, Guillaume a avut patru fii:
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
sunt recordmeni mondiali la o sumedenie de probe. Meticulos și dedicat meseriei sale, Van Mennen nu își pune întrebări legate de aceste performanțe, considerând că ele sunt doar rodul profesionalismului personalului complexului. Asta până într-o dimineață când află că fiul său s-a întâlnit cu un fost sportiv, mort în urmă cu câțiva ani, care l-a învățat un cântec despre care se presupune că ar îmbunătăți performanțele sportive. Van Mennen este intrigat și de faptul că o fostă prietenă
Catharsis (roman) () [Corola-website/Science/328315_a_329644]
-
care refuzase în 1097 să jure retrocedarea teritoriilor cucerite către Alexios (cu toate că niciunul dintre ceilalți cruciați, cu excepția lui Raimond de Saint-Gilles, nu și-a ținut promisiunea). Tancred a murit în 1112 și a fost succedat de către Bohemund al II-lea, fiul lui Bohemund I, care, fiind minor, a fost trecut sub regența nepotului lui Tancred Roger de Salerno, care a respins un atac al selgiucizilor în 1113. Totuși, în 27 iunie 1119, Roger a fost ucis în bătălia de la Ager Sanguinis
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
în 1176, nemairevenind niciodată în Antiohia). Între timp, Manuel s-a căsătorit cu fiica principesei Constanța, Maria, însă, dat fiind că Constanța se afla doar nominal la conducerea Antiohiei, ea a fost detronată cu lejeritate în 1163 și înlocuită cu fiul ei, Bohemund al III-lea. Cu toate acestea, Bohemund a fost și el luat prizonier de către Nur ad-Din în anul următor în bătălia de la Harim, iar râul Orontes a devenit graniță permanentă între Antiohia și Alep. Bohemund s-a întos
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Antiohia, nici Comitatul de Tripoli nu au participat la Cruciada a treia, deși resturile armatei împăratului Frederic Barbarossa s-au oprit pentru scurtă vreme în Antiohia în 1190, însă doar pentru a-l înmormânta pe acesta. După bătălia de la Hattin, fiul mai vârstnic al lui Bohemund al III-lea, Raimond a devenit conte de Tripoli (ca și un alt fiu, Bohemund), și s-a căsătorit cu o prințesă armeană, Alice în 1194. Bohemund al III-lea a murit în 1201. Acest
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
au oprit pentru scurtă vreme în Antiohia în 1190, însă doar pentru a-l înmormânta pe acesta. După bătălia de la Hattin, fiul mai vârstnic al lui Bohemund al III-lea, Raimond a devenit conte de Tripoli (ca și un alt fiu, Bohemund), și s-a căsătorit cu o prințesă armeană, Alice în 1194. Bohemund al III-lea a murit în 1201. Acest eveniment a condus la o luptă pentru controlul în regiune între Antiohia, reprezentată de Bohemund de Tripoli, și Armenia
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Alice în 1194. Bohemund al III-lea a murit în 1201. Acest eveniment a condus la o luptă pentru controlul în regiune între Antiohia, reprezentată de Bohemund de Tripoli, și Armenia, reprezentată de nepotul lui Bohemund al III-lea și fiul lui Raimond al IV-lea de Tripoli, Raimond-Ruben. Bohemund de Tripoli, sub numele de Bohemund al IV-lea, a preluat controlul până în 1207, însă Raimond a domnit și el ca rival între 1216 și 1219. Bohemund al IV-lea a
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Raimond-Ruben. Bohemund de Tripoli, sub numele de Bohemund al IV-lea, a preluat controlul până în 1207, însă Raimond a domnit și el ca rival între 1216 și 1219. Bohemund al IV-lea a murit în 1233, iar Antiohia, condusă de fiul lui, Bohemund al V-lea, nu a jucat niciun rol important în Cruciada a cincea, în negocierile împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen de restituire a Ierusalimului în cadrul cruciadei a șasea sau în cruciada regelui Ludovic al IX-lea
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
(Foulques de Guînes) (d. înainte de 1125) a fost un participant la Prima cruciadă, devenit primul senior de Beirut (1110-cca. 1117). Fulc era originar din Guînes, așezare situată în apropiere de Boulogne-sur-Mer, fiind cel de al doilea fiu al contelui Balduin I de Guînes și rudă îndepărtată a conților de Boulogne. Fulc, alături de frații săi Guy, Ugo și Manasse Robert, și-a dat consimțământul față de un privilegiu pe care tatăl lor îl acordare fundației sale monahale din Saint-Médard
Fulc de Guînes () [Corola-website/Science/328281_a_329610]
-
un cronicar grec care a lăsat posterității informații despre Țările Române. A fost un scriitor prolific, printre cei mai importanți ai Greciei secolului al XVIII-lea. s-a născut în 1713 sau 1714 în insula Skopelos din Marea Egee. A fost fiul lui Stephanos și al Magdalenei, având alți 11 frați și trei surori. Tatăl său, provenit dintr-o familie înstărită de origine italiană (Da Ponte), a îndeplinit funcția de consul al Angliei în regiunea insulelor Sporade, care aparțineau Imperiului Otoman. Tânărul
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]