119,707 matches
-
Urseolo și-a recăpătat tronul, dar Ungaria încetase să mai fie independentă, ci devenise un stat vasal al Sfanțului Imperiu Român. A doua domnie a lui Petru avea însă să fie mai scurtă decât prima. András Béla și Levente erau fii lui Văzul, vărul primului al primului rege maghiar. În timpul domniei lui Aba, ei au fost nevoiți să fugă din țară: Béla în Polonia, iar András și Levente în Rusia Kieveana. În 1046, András și Béla au revenit în țară la
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
de pe care a fost aruncat a fost redenumit în maghiară Dealul Gellért. În zilele noastre, acest deal se află în centrul orașului Budapesta, aici aflându-se un monument care îl comemorează pe sfânt. La răscoală împotriva regelui au participat și fiii lui Iula (în maghiară Gyula), voievodul Albei Iulia și al Transilvaniei, care fusese detronat de regele Ștefan. Fiii lui Iula urmăreau redobândirea Transilvaniei. Răscoală lui Vatha a fost ultima încercare importantă de oprire a creștinării Ungariei. Deși András a primit
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
află în centrul orașului Budapesta, aici aflându-se un monument care îl comemorează pe sfânt. La răscoală împotriva regelui au participat și fiii lui Iula (în maghiară Gyula), voievodul Albei Iulia și al Transilvaniei, care fusese detronat de regele Ștefan. Fiii lui Iula urmăreau redobândirea Transilvaniei. Răscoală lui Vatha a fost ultima încercare importantă de oprire a creștinării Ungariei. Deși András a primit un sprijin important din partea păgânilor în lupta pentru tron, el nu a întreprins nicio măsură pentru abolirea creștinismului
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
(n. 20 ianuarie 1918, Bacău - d. 11 septembrie 1985, București) a fost un critic și istoric de artă, eseist, poet scriitor și traducător, profesor universitar român. a fost fiul ofițerului de carieră Constantin Frunzetti și al Anei Pandele. În perioada 1924 - 1927 urmează cursurile școlii primare din Târgu Ocna după care face liceul în diverse orașe prin care meseria tatălui său l-a purtat: Galați (unde îl are ca
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
spre disperarea cercurilor conducătoare de la București, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp de doi ani, a trupelor rusești care staționau în Bulgaria". Incidentele ruso-române nu s-au oprit la conflictul din 1878. Prim-ministrul I.C. Brătianu și fiul său, Ion I.C. Brătianu, au fost ținta a numeroase atentate organizate de ruși. Sabina Cantacuzino, fiica lui I. C. Brătianu, nota într-o scrisoare: „Rusia era înverșunată împotriva tatei și a fost inițiatoarea acelor atentate contra lui". În baza documentelor studiate
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
a Bavariei în 1255, "" a devenit reședința lui Ludovic al II-lea, Duce de Bavaria; în acea vreme, palatul se afla în partea de nord-est a orașului. El a devenit prima reședință imperială permanentă în Sfântul Imperiu Roman din timpul fiului ducelui, Ludovic al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Capela Sf. Lorenz din partea de nord, care a fost demolată în secolul al XIX-lea, a găzduit odată bijuteriile imperiale. După câteva răscoale, castelul a devenit prea nesigur și ducii
Alter Hof () [Corola-website/Science/328364_a_329693]
-
Iași - d. 4 octombrie 2016, București) a fost un prozator și dramaturg român. A scris romane polițiste și dramaturgie. A lucrat mai bine de 20 de ani în Radio. Membru titular în Uniunea Scriitorilor din România începând din anul 1970. Fiul lui Constantin și Olimpia Ochinciuc, s-a născut în data de 21 august 1927 în comuna Sculeni Târg, plasa Copou, județul Iași (actualul Punct vamal Sculeni-Sculeni, prin care se face trecerea peste Prut). Școala primară o face în satul natal
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
din 1 mai 1967 și până în noiembrie 1987 realizează emisiunea magazin duminicală „De toate pentru toți”. A mai coordonat și realizat emisiunea „Radiomagazinul femeilor”. La 22 decembrie 1980 a avut loc la cinematograful Scala din București premiera filmului "Cântec pentru fiul meu": Scenariul - Mihai Opriș și Constantin Dicu; Regia Constantin Dicu, inspirat din romanul "Îngerul negru" de . La 4 octombrie 2016 maestrul Ion Ochinciuc s-a stins din viață la București. A debutat în domeniul jurnalistic în anul 1952, la „Veac
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
fost scris de Răzvan Rădulescu și Alexandru Baciu, inițial pentru regizorul Radu Jude. Filmul arată întâmplări cotidiene din viața protagonistului Emilian Velicanu (jucat de Vlad Ivanov), petrecute înaintea plecării lui și a familiei sale (actuala soție cu copil mic și fiul său adolescent dintr-o căsnicie anterioară, jucat de Gabriel Huian) într-un concediu de vară. În deschiderea filmului, protagonistul Emilian Velicanu, care nu mai fumează de 42 de zile, inspectează într-o vineri dimineața șantierul vilei sale în construcție. Se
Principii de viață () [Corola-website/Science/328380_a_329709]
-
Cătălin, care este în faza dificilă a adolescenței. Între apeluri telefonice insistente ale doamnei Roman, care sună în legătură cu comanda pe care tipografia trebuie să o onoreze, Velicanu merge la soția sa, apoi la tipografie și în cele din urmă cu fiul său la cumpărături, pentru undițe și accesorii de înot. În supermarket au o discuție stânjenitoare despre sex și principii de viață. Velicanu se duce a doua zi dimineața la casa fostei sale soții să-l ia pe Cătălin, găsind-o
Principii de viață () [Corola-website/Science/328380_a_329709]
-
capătă noi identități, desconsiderând, ca și în serialul Haiducii, dreptul la cutuma al spectatorului. Mohorâtă primăvară, care s-ar vrea și ea comedie, reda un anotimp cu „nopți de farmec pline” în care părinții deapănă, elegiac, „visuri de productie” în timp ce fiul se repede pe tarla să-și viziteze sora, tractorista, cu care dezbate prognoză la hectar, iar apoi inspectează satul, fluierând a jale.”" Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 29 mai 2009 împreună cu DVD-ul cu filmul
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
("Zventibold", "Swentiboldo") (n. 1 ianuarie 870 - d. 13 august 900) a fost fiul nelegitim al împăratului carolingian Arnulf de Carintia. În 895, tatăl său, pe atunci rege în Francia răsăriteană, i-a conferit Regatul de Lotharingia, pe care l-a condus până la moarte.După moarte, el a fost declarat sfânt și martir de către
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
Arnulf de Carintia. În 895, tatăl său, pe atunci rege în Francia răsăriteană, i-a conferit Regatul de Lotharingia, pe care l-a condus până la moarte.După moarte, el a fost declarat sfânt și martir de către Biserica Catolică. Zwentibold era fiul nelegitim al împăratului francilor răsăriteni Arnulf de Carintia, mama sa Vinburga ( d. 18 mai, 898) fiind o concubină a aceluia. Zwentibold și-a primit numele după nașul său, regele Svatopluk I din Moravia Mare (Zwentibold fiind transcrierea francă pentru Svatopluk
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
din Francia occidentală (Franța) dintre contele Odo de Paris și Carol cel Simplu, însă cei doi au început să coopereze împotriva lui Zwentibold, atunci când li s-a părut că acesta încerca să preia coroana Franciei apusene pentru sine. Pentru început, fiul mai mare al lui Arnulf a fost plasat în afara succesiunii din Francia răsăriteană. Potrivit tratatului de la Mersen din 870 și al celui de la Ribemont din 880, regatul Lotharingiei din fosta Francia de Mijloc trecuse sub stăpânirea regatului francilor răsăriteni. Atunci când
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
din Francia răsăriteană. Potrivit tratatului de la Mersen din 870 și al celui de la Ribemont din 880, regatul Lotharingiei din fosta Francia de Mijloc trecuse sub stăpânirea regatului francilor răsăriteni. Atunci când, în 893, soția lui Arnulf, Ota a născut acestuia un fiu legitim și succesor, Ludovic Copilul, Zwentibold a primit în compensație titlul regal al Lotharingiei, care fusese deținut ultima dată de către Lothar al II-lea. În vara anului 893, Arnulf, primind solicitarea de intervenție împotriva împăratului Guy al IV-lea de
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
Ratbod de Trier, împotriva rezistenței nobilimii locale. Dat fiind că el a sprijinit populația de rând prea mult, a început să atragă adversitatea la puîină vreme. El lupta împotriva nobililor nesupuși atunci când tatîl său, Arnulf a murit în 899, iar fiul legitim al acestuia, Ludovic Copilul a devenit rege în Francia răsăriteană la vârsta de 6 ani. Zwentibold a căutat să profite de pe urma minoratului fratelui său vitreg pentru a institui independența completă a regatului de Lotharingia. Cu toate acestea, după ce pierduse
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
fost în Evul Mediu unul dintre principalele teritorii ale Franței. Robert le Fort a numit în Blois - ca și în alte mari orașe de pe Loara- un viconte, lăsând moștenire pământul ginerelui său, "Vicontele de Tours", care a fondat Casei Blois. Fiul său Theobald I. a luat în posesie 956/960 Comitatul de Chartres și Comitatul de Châteaudun. Extinderea comitatului a variat în decursul timpului. În următoarea generație s-au adăugat Comitatul de Beauvais și Comitatul de Dreux, 1019-1025 Comitatul de Troyes
Comitatul de Blois () [Corola-website/Science/328389_a_329718]
-
Balduin al II-lea (n. cca. 865 - d. 10 septembrie 918), supranumit "Calvus" ("cel Pleșuv") a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte. Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare. În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică a regelui Alfred cel Mare al Wessexului. Scopul
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să aranjeze și asasinarea acestuia. Balduin a murit la 10 septembrie 918 la Blandinberg (în apropiere de Gent) și a fost succedat de fiul său mai mare Arnulf I. Fiul mai mic, Adelolf a devenit primul conte de Boulogne. Căsătorit cu Aelfthryth, fiică a lui Alfred cel Mare, Balduin a avut următorii urmași: en:Baldwin II, Count of Flanders
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să aranjeze și asasinarea acestuia. Balduin a murit la 10 septembrie 918 la Blandinberg (în apropiere de Gent) și a fost succedat de fiul său mai mare Arnulf I. Fiul mai mic, Adelolf a devenit primul conte de Boulogne. Căsătorit cu Aelfthryth, fiică a lui Alfred cel Mare, Balduin a avut următorii urmași: en:Baldwin II, Count of Flanders
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
Odo de Champagne (n. cca. 1040-d. 1115), a fost conte de Troyes și de Meaux între 1047 și 1066, apoi conte de Aumale între 1069 și 1115. Odo a fost fiul contelui Ștefan al II-lea de Troyes și Meaux cu Adela. El era încă minor atunci când tatăl său a murit, drept pentru care unchiul său Theobald al III-lea de Blois a activat ca regent de Troyes. În 1060, Odo
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
de Odo, William Cuceritorul (devenit regele William I al Angliei) i-a acordat ca posesiune Holderness, în Yorkshire. Implicat într-un complot împotriva regelui William al II-lea Rufus, Odo a fost făcut prizonier în 1095. Odo a avut un fiu cu Adelaida: Ștefan, devenit apoi conte de Aumale și decedat în 1127.
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
(supranunmit cel Simplu) (n. cca. 1085 - d. cca. 1150) a fost conte de Blois și de Chartres între 1102 și 1107, precum și jure uxoris conte de Sully. Guillaume era fiul mai vârstnic al contelui Ștefan-Henric de Blois cu Adela de Normandia, fiică a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia. El a fost frate mai mare față de contele Theobald al II-lea de Champagne, regele Ștefan al Angliei și episcopul
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
toate acestea, el a fost curând îndepărtat de la îndatoririle comitale de către mama sa, din cauza comportamentului său instabil. Cândva, el îl atacase și amenințase cu moartea pe episcopul de Chartres în cadrul unei dispute jurisdicționale. În consecință, atunci când cel de al doilea fiu al Adelei, Theobald al IV-lea de Blois a atins majoratul, în jurul anului 1107, ea l-a promovat pe acesta la rangul de conte de Blois-Chartres, și l-a silit pe Guillaume să se retragă pe moșia soției sale din
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
Odo I (Eudes) (n. cca. 950 - d. 12 martie 996) a fost conte de Blois, Chartres, Reims, Provins, Châteaudun și Omois. Odo era fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]