115,500 matches
-
o casă spațioasă, dar dărăpănată, denumită The Mount, hoinărind în locurile vaste din împrejurimile localității și plimbându-se cu barca împreună cu unchiul lor, David Ingles, preot la biserica din Cookham Dean. Biograful Peter Green crede că această ambianță, în special exploatarea de cherestea și râul Tamisa, ar fi inspirat spațiul în care se petrece acțiunea romanului "Vântul prin sălcii". El a fost un elev remarcabil la St. Edward's School din Oxford. În primii ani la St. Edwards, nu era stabilit
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
cercetători ca cea mai veche inscripție ebraică cunoscută. Între altele, flora din Valea Ela conține următoarele plante (copaci, flori și ierburi): Între speciile de animale caracteristice din Valea Ela se numără: În secolul al XXI-lea valea este amenințată de exploatarea de șisturi bituminoase pentru producția de petrol. Organizații ca Alianța Sionistă Verde și „Salvați Adulamul” se luptă pentru a opri acest proces.
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată: În anul 1892 a fost finalizat singurul tunel al traseului, tunelul Vârfurile. Din 1896 până la 1 ianuarie 1923 exploatarea liniei a aparținut Societății Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, după care a trecut în administrația Căilor Ferate Române.
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
nr.1 de 50MW din cadrul proiectului a fost conectat la Sistemul Energetic Național, iar în anul 1998 au fost puse în funcțiune magistralele de transport a apei fierbinți pentru termoficare urbană. În mai 2013 acest grup a fost retras din exploatare și trecut în conservare din motive de aliniere la normele de mediu, fiind un grup care genera energia pe bază de lignit. În martie 2008 a fost pus în funcțiune al doilea grup energetic în cogenerare, cu o putere instalată
CET Bacău () [Corola-website/Science/337086_a_338415]
-
funcțiune. În anul 1915 a fost închisă prima din ele, Gara Fort 8. Celelalte două, Hoboken și Hoboken-Polder, situate pe linia 52, au fost închise în 1984. Cea din urmă a fost totuși redeschisă în 1988 și este încă în exploatare. În afară de bulevardul "Sint-Bernardsesteenweg", nu există căi rutiere majore din Hoboken către centrul orașului. Feribotul „Simon Stevin”, destinat transportului de pasageri și bicicliști peste brațul Zeeschelde, conectează Hoboken și Kruibeke.
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
coexistat cu cele electrice, dar au fost apoi retrase unul câte unul. În aceeași perioadă a început și extinderea rețelei de tramvai dincolo de centura de forturi Brialmont (actualul Ring). În 1913, cele mai multe din actualele linii de tramvai erau deja în exploatare, chiar dacă unele aveau un traseu ușor diferit. O hartă din acel an menționează următoarele linii (în contrast cu practica ulterioară, numerele evidențiate cu aldine marchează traseele mai lungi, nu pe cele scurte): Ulterior companiei CGTA, rețeaua de tramvai din Antwerpen a fost
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
separate ale liniilor din premetrou. Până la introducerea, în anii 1960, a tramvaielor PCC, alimentarea de la rețea a vehiculelor din Antwerpen se făcea cu ajutorul troleelor, precum la troleibuze. Ulterior, acestea au fost înlocuite de pantograf. Pe 31 decembrie 2014 erau în exploatare în Antwerpen 238 de tramvaie, din care: Pe 31 decembrie 2016 cifrele erau următoarele: Între 1960 și 1974, TAO și MIVA au achiziționat, prin intermediul a cinci comenzi, 166 de tramvaie PCC cu patru osii de la firmele La Brugeoise et Nivelles
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
prim lot de 39 de tramvaie (numerotate 2000-2038) a fost livrat între anii 1960-1961. Din această veche serie PCC, 11 din tramvaie erau defecte în 2012, dar restul, după o perioadă în serviciu de peste 50 de ani, erau încă în exploatare. Primul vehicul livrat, numerotat 2000, este expus în stare de funcționare la Muzeul Flamand al Tramvaiului și Autobuzului din Antwerpen, vopsit în culorile roșu-alb ale MIVA din perioada 1980-începutul anilor 1990. Tramvaiul 7001 (fost 2001) circulă în serviciu regulat, dar
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
precum și întrerupătoare de tensiune. Scopul era prelungirea semnificativă a duratei de viață a ramelor. Numerotarea tramvaielor a fost schimbată, seriile 2000-2165 transformându-se în 7000-7165. Dintre vehiculele cele mai vechi, nemodernizate, din seriile 7000-7060 (PCC1), au fost scoase inițial din exploatare 11 bucăți începând cu anul 2000. După începerea livrării noilor tramvaie Albatros, toate ramele nemodernizate PCC1 au fost scoase complet din serviciu în 2015. Tramvaiele PCC modernizate (PCC2), cuplate câte două vagoane, circulă uneori pe liniile 2, 4, 6, 9
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
de locuri pe scaune; în teorie, un astfel de tramvai poate transporta până la 250 de persoane. Toate vehiculele Hermelijnen posedă un sistem automatizat de afișare a destinației și de notificare a următoarei stații. În anul 2004 a fost pusă în exploatare a doua serie de 30 de tramvaie (7232-7261), care a fost urmată la scurtă vreme de 10 tramvaie suplimentare (7262-7271). Cu excepția acestor ultime 10, restul aveau cabina vatmanului poziționată pe întreaga lățime a tramvaiului. Unul din aceste tramvaie a rămas
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
anul 2017. Tramvaiele lungi de tip Albatros XL vor fi distribuite tot pe linia . Odată cu livrarea vehiculelor din a doua comandă, tramvaiele PCC vor mai circula doar în orele de vârf, iar o parte din ele va fi retrasă din exploatare. Pe 20 februarie 2014, De Lijn a făcut public că va demara procedurile de achiziție a 146 noi tramvaie, al căror cost se va cifra la 320,2 milioane de euro. Din acestea, 66 de tramvaie sunt prevăzute pentru rețeaua
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
este o stație de metrou care deservește cartierul cu același nume și Bulevardul Léopold al II-lea din comuna Molenbeek-Saint-Jean, în Regiunea Capitalei Bruxelles din Belgia. Stația de metrou Ribaucourt a fost deschisă pe 2 octombrie 1988, odată cu punerea în exploatare a liniei a axei Centura Mică între Simonis și Gâre du Midi. Stația este deservita de garniturile liniilor și . Stația este prevăzută cu două peroane, situate de o parte și de alta a celor două linii. Deasupra peroanelor sunt plasate
Ribaucourt (stație de metrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/337257_a_338586]
-
Poenaru) și Pantelimon pe M1, Berceni (înainte de 2009 numit I.M.G.B.) pe M2, Preciziei (înainte de 2009 numit Industriilor) pe M3 și Străulești pe M4. Pentru prima fază a M5 este prevăzut un depou nou lângă stația . Depourile aparțineau inițial "Întreprinderii de Exploatare a Metroului". În urma reorganizării din 1999 a fost înființată "Societatea Comercială de Revizii, Reparații Rame de Metrou și Instalații" (RRRMI) ca filială a Metrorex iar depourile au fost transferate aceste societăți. După externalizarea mentenanței către Alstom, cele 4 depouri existente
Depourile Metrorex () [Corola-website/Science/337381_a_338710]
-
suprafață, accesul la nivelul inferior făcându-se între stațiile și . Depoul Industriilor este aflat la suprafață, în partea de vest a orașului, la capătul fostei Platforme Industriale Militari și în imediata apropiere a depoului RATB Militari. A fost dat în exploatare pe 19 august 1983 împreună cu racordul Eroilor—Industriilor al magistralei I (astăzi parte din M3). La sfârșitul anului 2016, depoul Străulești se afla în construcție, deschiderea fiind prevăzută pentru primul semestru din 2017. Urmează a avea 6 linii de garare
Depourile Metrorex () [Corola-website/Science/337381_a_338710]
-
se află în orașul Târgu Ocna, Județul Bacău, pe valea Pârâului Vâlcica. Este una din cele două exploatări din Moldova, a doua fiind cea de la Cacica, Suceava. Salina este motivul economic numărul 1 pentru dezvoltarea orașului Târgu Ocna și aduce un câștig alături de exploatarea petrolieră și forestieră din zonă. Principalul domeniu de activitate îl constituie extracția, prepararea și
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
orașul Târgu Ocna, Județul Bacău, pe valea Pârâului Vâlcica. Este una din cele două exploatări din Moldova, a doua fiind cea de la Cacica, Suceava. Salina este motivul economic numărul 1 pentru dezvoltarea orașului Târgu Ocna și aduce un câștig alături de exploatarea petrolieră și forestieră din zonă. Principalul domeniu de activitate îl constituie extracția, prepararea și comercializarea sării. Există o nouă și modernă bază de agrement, amplasată în mina Trotuș, la 240 m adâncime, oferă conditii optime pentru: relaxare, mișcare, tratarea afecțiunilor
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
rezultă plata a unei cantități de 2000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră la Garbovana, lângă Căiuți. Venitul ocnelor se obținea, încă din secolul al XIV-lea, pe seama ocolașilor de Trotuș, primii mineri care se ocupau de exploatarea minelor pe cheltuiala lor (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Broșteanu). Primele exploatări au fost situate pe Valea Oituzului, în jurul fostei comunei Grozești, pe lângă care trecea drumul de legătură dintre Moldova și Transilvania. În jurul fostei comune Grozești se mai văd și
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
unui pod de piatră la Garbovana, lângă Căiuți. Venitul ocnelor se obținea, încă din secolul al XIV-lea, pe seama ocolașilor de Trotuș, primii mineri care se ocupau de exploatarea minelor pe cheltuiala lor (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Broșteanu). Primele exploatări au fost situate pe Valea Oituzului, în jurul fostei comunei Grozești, pe lângă care trecea drumul de legătură dintre Moldova și Transilvania. În jurul fostei comune Grozești se mai văd și astăzi lacuri sarate, dovadă a exploatării sării în zona din trecutul îndepărtat
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
Salinele noastre” autor C. Broșteanu). Primele exploatări au fost situate pe Valea Oituzului, în jurul fostei comunei Grozești, pe lângă care trecea drumul de legătură dintre Moldova și Transilvania. În jurul fostei comune Grozești se mai văd și astăzi lacuri sarate, dovadă a exploatării sării în zona din trecutul îndepărtat. În secolul al XV-lea pe dealurile Cărbunaru, Cireșoaia, Măgura, Podei, până la Târgu Trotuș, oraș de vamă și reședință de ținut, se spune că se găseau păduri seculare unde își aveau sălașul haiduci și
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
Trotuș, pecetea localității reprezenta un șalgău (muncitor secui venit de dincolo de Carpați) cu un ciocan de tăiat în mână. În anul 1434 cămărășia se mută definitiv la Târgu Ocna iar pecetea localității înfățișa un ciocan încrucișat cu un bătător. Dezvoltarea exploatării sării se Înregistrează În timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În anul 1502, spre sfârșitul vieții sale, domnitorul Ștefan cel Mare întărea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Exploatarea sării În regiunea Trotușului
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
cu un bătător. Dezvoltarea exploatării sării se Înregistrează În timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În anul 1502, spre sfârșitul vieții sale, domnitorul Ștefan cel Mare întărea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Exploatarea sării În regiunea Trotușului și Târgu Ocna se făcea de localnici care își scoteau sarea necesară propriului consum, surplusul comercializându-l. O parte din „productul” minelor trotușene intră direct în consumul slujitorilor monahicești, cunoscuți ca vajnici consumatori de pește sărat
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
deosebit să alegi sarea, dacă sapi în pământ până la unul sau doi coți adâncime, găsești sarea cea mai curată și limpede ca porfirul sau cristalul... Ocnele acestea sunt sunt nesecate, cu toate că în ele lucrează zi de zi sute de oameni." Exploatarea sării în zonă s-a realizat în ocne sub formă de clopot (În zonele cu coperta mică) până în a 2-a jumătate a Secolulului al XIX-lea: Ocna Grebleș, Ocna Surpată, Ocna Tălharilor, Ocna cu Brad, Ocna Cantemir, Ocnele Unite
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
trăinicie și dotări și a fost denumit „Castelul ocnașilor”. Până în anul 1800 se lucra în două ocne cunoscute sub numele de ocna Tălharilor și Ocna cu Brad, după acest an prin puțurile Sf. Gheorghe și Sf.Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite. Condițiile de muncă din aceea vreme erau grele, durata zilei de muncă era de 11-12 ore, lipseau măsurile de protecție a muncii și asistență medicală iar tăierea sării se făcea manual cu dalta și ciocanul. Din anul 1850
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
07.1891 marchează punerea în funcțiune a galeriei G401. Documentul întocmit cu ocazia inaugurării poartă semnăturile oficialităților vremii precum și pe cea a Regelui Carol I al României. Cu această ocazie se realizează și mutarea incintei pe amplasamentul actual. Datorită importanței exploatării miniere Îîn zonă, localitatea Târgu Ocna primește titlul de eforie-oraș. Orașul a prosperat În directă legătură cu importantă economică a minelor de sare. Interesul statului pentru exploatarea depozitelor salifere se observă și din activitatea de cercetare științifică a problemelor legate
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
Cu această ocazie se realizează și mutarea incintei pe amplasamentul actual. Datorită importanței exploatării miniere Îîn zonă, localitatea Târgu Ocna primește titlul de eforie-oraș. Orașul a prosperat În directă legătură cu importantă economică a minelor de sare. Interesul statului pentru exploatarea depozitelor salifere se observă și din activitatea de cercetare științifică a problemelor legate de latura extractivă, de cunoaștere a volumului rezervelor de sare. La Târgu Ocna sosesc cercetători de renume: Grigore Cobălcescu (1883), Grigoriu Ștefănescu (1885), L. Mrazek (1907), Popescu
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]