117,390 matches
-
nu cunoștea niciun cuvânt în limba franceză atunci când a ajuns în Normandia; cartea sa, deși scrisă mulți ani mai târziu, demonstrează că Orderic nu și-a pierdut niciodată modul de a gândi în engleză și nici atațamentul față de țara sa origine. Superiorii săi monastici l-au rebotezat pe Orderic cu numele de Vitalis, din cauză că li se părea dificilă pronunțarea numelui său de botez. În titlul marii sale cronici, el va adăuga epitetul de "Angligena", "născut englez". Viața sa la mănăstire a
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
(n. 15 iulie 1871, Varșovia - d.1958) a fost un om de știință de origine poloneză, oceanograf și explorator al Antarcticii. a studiat în Paris și Zürich. Acesta s-a ocupat cu observații fizice în timpul expediției belgiene în Antarctica în 1897-1899. Această a fost prima expediție în care și-a petrecut iarnă în Antarctica. Printre
Henryk Arctowski () [Corola-website/Science/328098_a_329427]
-
(n. 13 septembrie 1894 în Łódź, m. 27 decembrie 1953 în Zakopane) - poet polon de origine evreiască, scriitor, autor de vodeviluri, satire, librete pentru operetă și de versuri pentru cântece, unul dintre cei mai populari poeți poloni din perioada interbelică. A fost unul dintre membrii fondatori ai cafenelei pentru artiști "„Pod Picadorem”" și al cercului literar
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
staroste de Tuchola, conducătorul grupării profranceze și strămoșul lui Stanisław August Poniatowski, ultimul rege al Poloniei. s-a născut în anul 1621 în Wiśnicz, în apropiere de Cracovia, într-o familie calvinistă, cu blazonul Leliwa. Rădăcinile familiei Morsztyn erau de origine germană - strămoșii lui Morsztyn s-au stabilit pe teritoriile polone în secolul al XIV-lea, dobândind ulterior titlul de nobili. În anii săi de tinerețe, Morsztyn a studiat la Universitatea din Lejda (Leiden). A călătorit prin Italia și Franța, împreună cu
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
numărul total de Monseniori nu trebuie să depășească 10% din numărul membrilor clerului. Este o practică comună atribuirea acestui titlu către preoții foarte bătrâni sau cu merite deosebite; nu de puține ori, în trecut, a fost acordat și preoților cu origini nobile. În conformitate cu scrisoarea în formă motu proprio "Pontificalis Domus" din 28 martie 1968, acei preoți care aveau anterior titlul de camerier secret supranumerar (în ) au continuat să facă parte din Casa Pontificală, sub noul nume de "capelani ai Sanctității Sale
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
au continuat să facă parte din Casa Pontificală, sub noul nume de "capelani ai Sanctității Sale". Rangurile inferioare ale camerierilor secreți (camerieri onorifici cu veșmânt violet, camerieri "extra Urbem", capelani secreți onorifici și camerieri onorifici "extra Urbem") au fost abolite. Originea lor datează din vremea Papei Urban al VIII-lea (1623-1644). Serviciilor lor nu mai sunt remunerate începând din timpul pontificatului Papei Pius al VI-lea (1775-1799). Documentul de numire a lor, acordat de obicei la cererea episcopului lor, este emis
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
Macedoniei și sudul Albaniei. Acest proces a fost completat în al doilea deceniu î.Hr. și nu a afectat părțile nordice și centrale ale Albaniei, o arie marcată de un vacuum (vid) politic în această perioadă. Istoriografii propun diverse variante pentru originea ilirilor. Unii insistă că ilirii sunt descendenții poporului pre-indo-european pelasgian, însă majoritatea savanților insistă că ei au făcut parte dintr-un val ulterior de invazii indo-europene. Prezența lor poate fi identificată începând cu 900 î.e.n. Cultura greacă a fost influențată
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
în partea centrală a Powiślei, o regiune de-a lungul malurilor Vistulei inferioare. În epoca medievală, așezarea a fost scaunul conducătorilor, care guvernau tărâmurile Aliem, care făceau parte din vechea Pomezania Prusacă. O mențiune veche a unui lider local de origine prusacă, Stumo, datează din a doua jumătate a secolului 13. În 1236, fortul a fost capturat de Cavalerii Teutoni. Până la sfârșitul Războiului de 30 ani (1453-1466), Castelul Sztum a fost scaun al oficialilor locali ai Ordinului Teuton. Vechile fortificațiile din
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
(n. 29 august 1756 - d. 9 noiembrie 1830) a fost un matematician de origine poloneză, fiilosof și astronom la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Născut în Żnin, Śniadecki a studiat la Universitatea din Cracovia și Paris. El a fost rector al Universității Imperiale din Vilnius, membru al Comisiei
Jan Śniadecki () [Corola-website/Science/328122_a_329451]
-
Aceasta este o listă a conților și ducilor de Apulia și Calabria din Italia de sud din perioada secolelor al XI-lea și al XII-lea. Comitatul a fost la origine o creație a principelui Guaimar al IV-lea de Salerno, care a fost aclamat ca "Duce de Apulia și Calabria" de către mercenarii normanzi. În schimb, Guaimar l-a numit pe conducătorul normand Guillaume I "Braț de Fier", membru al clanului
Lista conților și ducilor de Apulia () [Corola-website/Science/328138_a_329467]
-
Robert de Bassunvilla (Basunvilla, Bassonville) (d. 1182) a fost nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Conversano (din 1138) și de Loritello (din 1154, sub numele de Robert al III-lea). Familia sa își avea originea în Vassonville, în apropiere de Dieppe. Robert era fiul lui Robert I de Bassunvilla, căruia i se conferise Conversano de către regele Roger al II-lea al Siciliei. Robert a moștenit posesiunea la moartea tatălui său. Ulterior, Roger al II-lea
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte Israels"), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte Israels"), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
1248). În timpul dinastiei tunisiene hafside, familia sa a deținut câteva funcții politice. Totuși, tatăl și bunicul său părăsesc viața politică, urmând a se dedica unui ordin mistic. Și-a pierdut părinții în timpul marii ciume ce a lovit Tunisul în 1348-1349. Originea și situarea înaltă a familiei sale i-au permis lui Ibn Khaldun să studieze cu cei mai buni profesori magrebiți ai epocii, primind o educație islamică clasică și studiind Coranul, hadith-urile, sharia și dreptul (fiqh). A studiat în detaliu operele
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
religios în care a trebuit să-și desfășoare activitatea, unul total diferit de cel care funcționa pe teritoriul celorlalte țări românești. Populația din Imperiul Otoman era organizată după criteriul apartenenței la o anumită comunitate confesională, denumită Millet. Cuvântul își are originea în cuvântul arab "millah" (ملة), care are un sens apropiat de cel de „națiune”. Toți creștinii ortodocși supuși ai Imperiului Otoman erau încadrați, indiferent de etnie, în Millet-ul Rûm, numit astfel după numele dat de turci grecilor. Această clasificare juridico-religioasă
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
toate lucrările dedicate Mitropoliei Proilaviei este acela care menționează faptul că mitropolia și-a avut de-a lungul timpului sediul într-o serie întreagă de localități cum ar fi: Brăila, Ismail, Silistra, Reni, Căușeni, Galați, etc. Acest fapt își are originea în puținătatea informațiilor disponibile în perioada de început a cercetărilor istorice asupra subiectului (mijlocul secolului al XIX-lea) iar apoi într-o preluare cu superficialitate și necritică a acestor informații. Pe baza documentelor și informațiilor disponibile în acest moment se
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
(în ) este un complex de clădiri cu funcțiuni religioase construit în orașul Tomar, Portugalia, în secolul al XII-lea ce a fost la origine o fortăreață a Ordinului Templierilor. După dizolvarea Ordinului Cavalerilor Templieri în secolul al XIV-lea, ramura portugheză a Ordinului s-a transformat în Ordinul Cavalerilor lui Hristos și a sprijinit întreaga campanie de descoperiri maritime ale Portugaliei secolului al XV
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
teritoriul bizantin. El a fost înlocuit cu Argyrus, care a obținut câteva victorii, însă până la urmă a fost și el cumpărat de către bizantini. În septembrie 1042, normanzii au ales în fine un conducător din rândurile lor. Revolta antibizantină, longobardă la origine, devenea astfel normandă în caracter și în comandă. Guillaume "Braț de Fier" a fost ales cu titulatura de "conte". El și ceilalți conducători i-au solicitat lui Guaimar recunoașterea cuceririlor lor. Ei au primit pământurile din jurul Melfi ca fief și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
însă i-au permis moștenitorului lui Atenulf, Atenulf al II-lea, să guverneze ca supus al lor până în 1064, când Gaeta a fost integral încorporată în statul condus de dinastia Drengot. Richard și Jordan au numit duci-marionetă, de obicei de origine normandă. Când slabul principe de Capua Pandulf al VI-lea a murit în 1057, Richard a trecut imediat la asedierea Capuei. Ca și în cazul Gaetei, cronologia cuceririi Capuei rămâne neclară. Pandulf a fost succedat la Capua de către fratele său
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
martora unei infuzii a stilului romanic și a formelor arhitecturale normande. Unele castele au fost extinse pe baza structurilor existente longobarde, bizantine și arabe, iar altele au fost construite de la bază. Castelele au păstrat caracteristici locale, păstrând elementele distincte de origine non-normandă. Catedrale latine au fost construite în teritoriile nou cucerite de la grecii ortodocși sau de la musulmani, cele mai multe fiind în stil romanic cu evidente influențe de design bizantin și islamic. Administrația normandă era centralizată, complexă și birocratică în comparație cu sistemele vest-europene din
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
pe terenul natural ușor de apărat, precum Santa Croce și Ferrante. Regiunea din jurul unei linii directe dintre Terracina și Termoli a cunoscut cea mai mare densitate a castelelor normande din Italia. Multe locuri alese pentru edificarea de castele erau la origine puncte fortificate samnite, refolosite de către romani și succesorii acestora; normanzii au denumit astfel de fortărețe drept "castellum vetus", "castel vechi." Multe castele din Molise aveau ziduri integrate în piatra munților și crestelor, așa încât efortul de construcție era mai mic, ceea ce
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
cu numai 5 călăreți și 30 de pedestrași. După sosirea în Langobardia în 1047, el a devenit căpetenia unei cete de jefuitori rătăcitori. Tot Ana Comnena oferă și o descriere a lui Guiscard: Acest Robert era normand prin naștere, de origini obscure, având un caracter impunător și o fire extrem de ticăloasă; el era un războinic plin de curaj, foarte șiret în a-și spori averea și cu puterea unui mare om; în atingerea scopurilor sale [era] absolut de neînduplecat, [...]. Era un
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
(Angelmar) a fost un cavaler normand din sudul Italiei, de origini mai degrabă obscure. El a servit sub Roger I Bosso, devenit conte de Sicilia. Ca recompensă pentru bunele sale servicii, lui i s-a oferit mâna văduvei nepotului de frate al lui Roger, Sarlo al II-lea de Hauteville, anume
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
mișcării galaxiei față de o altă galaxie, mișcare neînțeleasă pe deplin în prezent de către știința terestră. Există, de asemenea, o altă problemă importantă, chiar și în cazul sondelor fără pilot, și anume că toate comunicațiile dintre navă și planeta sa de origine au loc doar la viteza luminii, fiind necesare milioane de ani pentru ca informațiile să traverseze distantele colosale implicate. Chiar dacă nava ar putea ajunge într-o altă galaxie, se pare că nu există nicio modalitate de a transmite informații acasă. Potrivit
Călătorie intergalactică () [Corola-website/Science/328250_a_329579]
-
I al Ierusalimului, ca a treia soție a acestuia. Adelaida era fiica lui Manfred del Vasto (fratele marchizului Bonifaciu del Vasto de Liguria apuseana și al lui Anselm del Vasto). Familia tatălui ei era o ramură a Aleramicilor, având o origine comună cu aceștia (care erau marchizi de Montferrat) provenind din Aleramo de Montferrat. Frații ei au întemeiat Marchizatul de Saluzzo, de Busca, de Lancia, de Ceva și de Savona. Adelaida s-a căsătorit cu contele Roger I de Sicilia din
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]