119,707 matches
-
1466 Dlugosz a fost trimis la legatul din Breslau (Wrocław), Silezia, în scopul de a încerca să obțină garanția că legatul nu a fost părtinitor în favoarea Cavalerilor Teutoni. Misiunea a avut succes, si a fost încredințat în 1467 cu educația fiului regelui. Dlugosz a refuzat oferta de a deveni Arhiepiscop de Praga, dar la scurt timp înainte de moartea sa a fost numit Arhiepiscop de Liov. Această numire a fost confirmată de Papă Sixt al IV-lea la 2 iunie 1480, două
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
care a întreținut de asemenea, si o cunoscută școală ortodoxă în oraș. Lucrarea a fost susținută de mulți alții, cum ar fi Hatmanul Piotr Konaszewicz-Sahajdaczny, domnii Moldovei Ieremia Movila și Simion Movila, si chiar si Tarul rus Feodor I. Interesant, fiul lui Simion Movila, Petru Movila, a devenit mitropolit al Kievului, Haliciului și întregii Rușii din 1633 până la moartea sa, iar mai târziu a fost canonizat că sfânt în bisericile ortodoxe din România, Ucraina și Polonia. O placă memoriala pentru Petru
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
medievale. Potrivit cronicarului Thietmar de Merseburg, markgraful Gunther de Merseburg s-ar fi căsătorit cu Dobrawa până în 978/79 când fostul ei soț, regele Mieszko I al Poloniei s-a căsătorit cu Oda de Haldensleben. Dobrawa ar fi avut trei fii cu Thietmar: Eckard I, care i-a succedat lui Rikdag ca markgraf de Meissen din 985; Gunzelin de Kuckenburg, care a urmat fratelui său din 1002, și Bruno, care a apărat Meissen împotriva trupelor ducelui Boleslau I al Poloniei în
Dobrawa a Boemiei () [Corola-website/Science/327762_a_329091]
-
Dietrich I (sau Theodoric, supranumit "cel Asuprit") (n. 11 martie 1162 - d. 18 ianuarie 1221) a fost markgraf de Meissen de la 1198 până la moarte. Dietrich a fost cel de al doilea fiu al markgrafului Otto al II-lea de Meissen cu Hedwiga de Brandenburg. Dietrich s-a aflat în conflict cu fratele său mai tânăr, Albert "cel Bătrân", ca urmare a faptului că mama sa îl convinsese pe Otto să modifice succesiunea
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
Chase, Beverly D'Angelo și Randy Quaid. Un locuitor din Chicago, Clark Wilhelm Griswold Jr. (Chevy Chase), vrea să sărbătorească că la carte Crăciunul și de acest lucru se conving pe pielea lor membrii familiei, soția Ellen (Beverly D'Angelo), fiul său Rusty (Johnny Galecki) și fiica sa Audrey (Juliette Lewis). A apărut în 1997. "Vacanță în Las Vegas" (în ) este un film de comedie american din regizat de Stephen Kessler și avându-i un rolurile principale pe Chevy Chase și
National Lampoon's Vacation (serie de filme) () [Corola-website/Science/327771_a_329100]
-
Wiprecht (sau Wigbert) de Groitzsch (d. 22 mai 1124) a fost markgraf de Meissen și al Saxoniei răsăritene de la 1123 până la moarte. Wiprecht s-a născut într-o nobilă familie din Altmark, fiind fiul lui Wiprecht de Balsamgau și al Sigenei de Leinungen. După moartea tatălui său în 1060, el a fost crescut la curtea markgrafului Lothar Udo al II-lea, de Nordmark, în Stade. Lothar Udo i-a acordat castelul de Tangermünde din
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
fiica regelui, Judith, avută cu cea dea treia soție a acestuia, Swiętoslawa (Svatana), de sorginte polonă. Aceasta i-a adus ca dotă Budissin, adică Silezia Luzațiană din jurul Bautzen, ca și Nisani, regiunea din jurul Dresdei. Din căsătorie a rezultat primul său fiu, Wiprecht, născut în 1087. În 1080, Wiprecht a luptat alături de împărat și împotriva anti-regelui Rudolf de Rheinfelden. În 1084, s-a aflat împreună cu he Henric la Roma, luptând împotriva papei Grigore al VII-lea. Din cauză că a asasinat un inamic în
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
Henric al V-lea. În 1108, Judith a încetat din viață. În 1110, Wiprecht s-a recăsătorit cu Cunigunda, moștenitoare a Beichlingen și fiică a markgrafului Otto I de Meissen. A fost vărba de o dublă căsătorie, dat fiind că fiul său omonim a luat de soție în același timp pe fiica Cunigundei dintr-o altă căsătorie. Din căsătoria cu Cunigunda nu au rezultat copii. În 1109, după asasinarea lui Svatopluk al Boemiei, Wiprecht cel Tânăr l-a sprijinit pe Borivoi
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
argint pentru cheltuieli. Împăratul a ajuns la Bamberg și l-a arestat pe Wiprecht. Wiprecht cel Bătrân a fost silit să renunțe la zestrea primei sale soții, ca și la castelele sale de Leisnig și Morungen în favoarea regelui, în schimbul răscumpărării fiului său. După încoronarea imperială a lui Henric al V-lea, Wiprecht s-a raliat răscoalei lui Siegfried de Orlamünde și a landgrafului Ludovic I de Thuringia din 1112. Răsculații au fost înfrânți de către Hoyer de Mansfeld, iar Wiprecht a fost
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
sale către împărat. El a fost eliberat abia în 1116, în cadrul unui schimb de prizonieri, pentru "ministerialis"-ul Heinrich Haupt. Se pare că la acel moment el și-ar fi redobândit drepturile pierdute anterior. Pe când se afla încă în închisoare, fiul său Wiprecht luase parte alături de Lothar de Supplinburg în bătălia de la Welfesholz din 11 februarie 1115, în care Hoyer de Mansfeld și-a găsit sfârșitul. Tânărul Wiprecht a murit în 1117. În 1118, Wiprecht a fost numit burggraf de Magdeburg
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
reușit să își păstreze domeniile din cele două mărci împotriva celor doi oponenți. El a murit în urma arsurilor suferite în timpul unui incendiu în luna mai a anului următor la Pegau, unde va fi înmormântat în biserica întemeiată de el însuși. Fiul său omonim murise înaintea lui, drept pentru care a fost succedat de către cel de al doilea fiu, Henric. De asemenea, a lăsat o fiică, Bertha, căsătorită cu Dedo al IV-lea de Wettin.
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
arsurilor suferite în timpul unui incendiu în luna mai a anului următor la Pegau, unde va fi înmormântat în biserica întemeiată de el însuși. Fiul său omonim murise înaintea lui, drept pentru care a fost succedat de către cel de al doilea fiu, Henric. De asemenea, a lăsat o fiică, Bertha, căsătorită cu Dedo al IV-lea de Wettin.
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
casei de Wettin a fost markgraf de Meissen, ca și markgraf de Luzacia (ca Henric al IV-lea) de la 1221 până la moarte; din 1242 a fost și landgraf de Thuringia. Născut probabil în rezidența de Albrechtsburg din Meissen, Henric era fiul cel mai tânăr al markgrafului Theodoric I de Meissen cu soția acestuia, Jutta, fiică a landgrafului Herman I de Thuringia. În 1221, el a succedat tatălui său ca markgraf de Meissen și Luzacia, inițial sub protecția unchiului său matern, landgraful
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
Ca semn de recunoștință, Frederic al II-lea i-a promis în 1242 moștenirea lui Henric Raspe ca landgraf de Thuringia și conte palatin de Saxonia. În plus, în 1243 același împărat și-a logodit fiica, Margareta de Sicilia cu fiul lui Henric, viitorul Albert al II-lea. Henric a rămas un susținător legal al Hohenstaufenlor și abia după izgonirea fiului lui Frederic, Conrad al IV-lea din Germania, el l-a recunoscut pe anti-regele Wilhelm, conte de Olanda. După moartea
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
Thuringia și conte palatin de Saxonia. În plus, în 1243 același împărat și-a logodit fiica, Margareta de Sicilia cu fiul lui Henric, viitorul Albert al II-lea. Henric a rămas un susținător legal al Hohenstaufenlor și abia după izgonirea fiului lui Frederic, Conrad al IV-lea din Germania, el l-a recunoscut pe anti-regele Wilhelm, conte de Olanda. După moartea lui Henric Raspe în 1247, Henric și-a afirmat drepturile asupra Thuringiei prin forța armelor, în cadrul Războiului de succesiune a
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
landgraf Ludovic al IV-lea, și de soțul acesteia, ducele Henric al II-lea de Brabant, ca și de principele Siegfried I de Anhalt-Zerbst. După un lung război, Henric a desprins landgrafatul de Hessa din vest și l-a acordat fiului mai mic al Sofiei, Henric, însă a păstrat Thuringia, pe care a conferit-o fiului său, Albert (al II-lea), alături de Palatinatul de Saxonia. Achiziționarea Thuringiei a sporit în mod semnificativ posesiunile teritoriale ale casei de Wettin, care cuprindeau acum
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
Brabant, ca și de principele Siegfried I de Anhalt-Zerbst. După un lung război, Henric a desprins landgrafatul de Hessa din vest și l-a acordat fiului mai mic al Sofiei, Henric, însă a păstrat Thuringia, pe care a conferit-o fiului său, Albert (al II-lea), alături de Palatinatul de Saxonia. Achiziționarea Thuringiei a sporit în mod semnificativ posesiunile teritoriale ale casei de Wettin, care cuprindeau acum teritoriul de la granița cu Silezia de la râul Bóbr în est până la Werra în apus, și
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
II-lea, regele Boemiei. În disputa contra Boemiei, Henric a obținut, printre altele, Sayda și castelul Purschenstein de lângă Neuhausen. În 1265, el a atașat teritoriul imperial Pleissnerland în jurul Altenburg, zestrea nurorii sale Margareta, landgrafiatului de Thuringia, oferindu-le pe amândouă fiului său mai mare Albert al II-lea. Pentru fiul mai mic, Dietrich (Theodoric), Henric crease - deși fără consimțământul imperial - mai mica marcă de Landsberg din partea apuseană a teritoriilor luzaciene, din jurul Leipzigului. Henric a păstrat pentru sine doar Marca de Meissen
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
a obținut, printre altele, Sayda și castelul Purschenstein de lângă Neuhausen. În 1265, el a atașat teritoriul imperial Pleissnerland în jurul Altenburg, zestrea nurorii sale Margareta, landgrafiatului de Thuringia, oferindu-le pe amândouă fiului său mai mare Albert al II-lea. Pentru fiul mai mic, Dietrich (Theodoric), Henric crease - deși fără consimțământul imperial - mai mica marcă de Landsberg din partea apuseană a teritoriilor luzaciene, din jurul Leipzigului. Henric a păstrat pentru sine doar Marca de Meissen, restul teritoriilor Luzaciei Inferioare și o formală putere de
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
Dietrich (Theodoric), Henric crease - deși fără consimțământul imperial - mai mica marcă de Landsberg din partea apuseană a teritoriilor luzaciene, din jurul Leipzigului. Henric a păstrat pentru sine doar Marca de Meissen, restul teritoriilor Luzaciei Inferioare și o formală putere de supraveghere asupra fiilor săi. Doar dezordinile interne, cauzate de politica excentrică a fiului său Albert, au umbrit ultimii ani ai domniei sale și, multă vreme după moartea sa din 1288, au condus la pierderea Luzaciei și Thuringiei. El era cunoscut în întreg imperiul ca
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
marcă de Landsberg din partea apuseană a teritoriilor luzaciene, din jurul Leipzigului. Henric a păstrat pentru sine doar Marca de Meissen, restul teritoriilor Luzaciei Inferioare și o formală putere de supraveghere asupra fiilor săi. Doar dezordinile interne, cauzate de politica excentrică a fiului său Albert, au umbrit ultimii ani ai domniei sale și, multă vreme după moartea sa din 1288, au condus la pierderea Luzaciei și Thuringiei. El era cunoscut în întreg imperiul ca un principe puternic, celebru ca patron al artelor și un
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
pe teme muzicale, în care el însuși lua parte. Din ordinul lui a fost compusă faimoasa "Christherre-Chronik." În 1234, Henric a fost căsătorit cu Constanța de Babenberg, fiica ducelui Leopold al VI-lea de Austria, cu care a avut doi fii: După moartea Constanței din 1243, Henric s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Agnes (d. 1268), o fiică a regelui Vaclav I al Boemiei, și pentru a treia oară cu una dintre fiicele unui "ministerialis", Elisabeta de Maltitz, cu
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
1243, Henric s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Agnes (d. 1268), o fiică a regelui Vaclav I al Boemiei, și pentru a treia oară cu una dintre fiicele unui "ministerialis", Elisabeta de Maltitz, cu care a avut ca fii pe Frederic Clem și Herman "cel Lung".
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
Albert (supranumit Ursul) (n. cca. 1100 - 18 noiembrie 1170) a fost primul margraf de Brandenburg (ca Albert I) de la 1157 până la moarte și, pentru scurtă vreme, duce de Saxonia între 1138 și 1142. Albert a fost unicul fiu al contelui Otto de Ballenstedt cu Eilika, fiica ducelui Magnus de Saxonia din dinastia Billungilor. El a moștenit domeniile tatălui său din nordul Saxoniei în 1123, iar la moartea mamei sale, în 1142, a dobândit jumptate din teritoriile Billungilor. Albert
Albert I, Margraf de Brandenburg () [Corola-website/Science/327779_a_329108]
-
și a primit comitatele de Weimar și Orlamünde. Este posibil ca la acel moment Albert să fi fost numit arhi-șambelan al Imperiului, poziție care ulterior le-a asigurat markgrafilor de Brandenburg drepturile de principi electori. În 1158, o dispută cu fiul lui Henric, Henric al III-lea " Leul", duce de Saxonia, a fost întreruptă printr-un pelerinaj în Țara Sfântă. În 1162, Albert l-a însoțit pe împăratul Frederic Barbarossa în Italia, unde s-a distins în asedierea și distrugerea Milanului
Albert I, Margraf de Brandenburg () [Corola-website/Science/327779_a_329108]