19,920 matches
-
înțeles, de vreme ce creștinismul se așezase pe un teren mustind de credințe, practici și ritualuri închinate unor diverse zeități. Dezavuarea acestora, deci și a divinației, apoi punerea sub semnul demonicului au] asigurat supremația Bisericii. Vorbind despre reprezentări duale am putea fi acuzați de un anume "feminism". Nimic mai fals! Ceea ce am prezentat aici sunt doar o serie de secvențe și evaluări mai frecvente în Evul Mediu, dar și în plină modernitate. Aceasta nu exclude alte opinii și abordări. Michelet, de pildă, cu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
medievale. O caracteristică rodnică a activității exercitate de alexandrini asupra tragediei este descoperirea de versuri mutate sau adău gate de actori, În general În operele lui Euripide, care era cel mai popular dintre poeții dramatici. În Medeea 85-88, scholiastul Îi acuză pe actori că nu au Înțeles interpuncția exactă din v. 85 și că au alterat În con secință textul; adaugă apoi corect că v. 87 este superfluu, iar originea lui se află Într-un pasaj alăturat. Uneori scholiaștii, ca și
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
nu trebuie decît să amintim cele 31 de funcții (constante) ale "structurii profunde" care, potrivit lui Vladimir Propp, s-ar regăsi în orice variantă de basm popular pentru a releva uimitoarea lor corespondență cu momentele scenariului biblic. Pentru a nu fi acuzați de afirmații "înșelătoare", pur speculative sau fără de suport empiric, să le luăm consemnăm în manieră comparativă pe primele nouă [Propp, 1970:30-42]: 1) absența (plecarea de acasă a eroului, înstrăinarea, moartea etc.) poate fi simbolic echivalată cu creația însăși (cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la comun, de la parte la întreg. Coerența ansamblului și generanța lui în raport cu viitoarele dezvoltări sînt, însă, absolut necesare pentru acela care consideră că realizarea unei "prolegomene" merită pierderea unui prețios timp personal. Avînd în vedere că "cine se scuză se acuză" nu rămîne decît ca cititorul care are răbdarea să urmărească textul de față să evalueze în finalul lecturii în ce măsură i-a fost sau nu înșelată așteptarea. 4.2. SEMNELE MINCIUNII: O SINTEZĂ METODOLOGICĂ Retrospectiv privind, putem constata că tentativa de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nici o legătură cu inducerea în eroare ce se produce fără a exista o intenție reală de a păcăli. Pe de altă parte, apare și un capitol scris de Thomas Szasz (1979:122) intitulat "Adevărurile înșelătoare ale psihiatriei", în care el acuză psihiatrii că s-ar folosi de "o groază de... teorii amăgitoare și practici viclene". Cu alte cuvinte, Szasz spune că psihiatrii sînt mincinoși. Chisholm și Feehan (1977) oferă o analiză logică detaliată a înțelesului expresiei "avînd intenția de a induce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
desigur demne de încredere, și uneori chiar adevărate; oricare nouă proclamație poate fi astfel, chiar dacă contrazice vreo declarație precedentă. Speranța ne ajută să trăim. În viața politică există norme specifice pentru campaniile electorale. Cînd au loc alegeri, fiecare partid le acuză pe celelalte că induc electoratul în eroare. Alegătorul, sufocat de valuri de propagandă care îl asaltează din toate părțile, nu mai poate face deosebirea între promisiuni sincere și minciuni seducătoare. Politicienii sînt conștienți de acest lucru. De exemplu, alegerile din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cînd se spun minciuni despre prezent sau trecut. (Phillips 1991) Parlamentarii, fie ei miniștri sau politicieni cu alte funcții, sînt uneori prinși cu minciuna cînd fac afirmații neadevărate asupra unor lucruri care s-au întîmplat în trecut, și atunci sînt acuzați de nesinceritate. Aceste acuzații au de obicei o tentă accentuată de indignare, pentru a arăta clar că, în acest context, spre deosebire de alte medii electorale, este greșit să se mintă. Același lucru îl sugerează și un comentariu poetic asupra afacerii Profumo
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a arăta clar că, în acest context, spre deosebire de alte medii electorale, este greșit să se mintă. Același lucru îl sugerează și un comentariu poetic asupra afacerii Profumo din 1963. John Profumo, Secretarul de stat pentru război al Marii Britanii, a fost acuzat, printre altele, că ar fi vizitat o tînără, Christine Keeler, în apartamentul ei din Londra unde se mai bucura uneori și de compania altor bărbați, dintre care un atașat maritim rus. Cînd a fost întrebat în parlament despre legătura sa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
între ele. Avînd în vedere această atitudine, mai sînt oare motive de nemulțumire pentru că purtătorul său de cuvînt, Larry Speakes inventa afirmații pe care le atribuia președintelui? Broder (1988) crede că nu și în loc să dea vina pe Speakes, el îi acuză pe "reporterii și oamenii cu drept de vot care au acceptat manipularea și înșelătoria ca mod de viață". Broder le cere politicienilor să "vorbească ei înșiși" pentru ca, printre altele, să poată răspunde de propriile minciuni. Astfel, dacă Reagan nu a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevărul, și i-a zis ceea ce se spusese despre ea, plîngîndu-se de calomnia lui B la adresa ei. A i-a spus ceva de genul " Cred că ar trebui să știi..." Apoi C s-a dus la B pentru a o acuza de calomnie. Dacă B nu voia să se certe, ar fi negat acuzația sau ar fi pretins că A inventase totul. După părerea lui du Boulay, valoarea unui asemenea gen de minciună constă în faptul că dacă toată lumea ar fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
respectivă și cînd relația are un caracter impersonal. Nesinceritatea fățișă este mai greu de înfruntat. (Comer et al. 1988:1) După cum vom vedea în continuare, nesinceritatea între soți este și mai greu de rezolvat. Ușurința relativă cu care străinii sînt acuzați că ar fi mincinoși nu asigură un mai mare succes în judecarea corectă a sincerității sau nesincerității acestora (Miller et al. 1983), și nici existența unei atitudini diferite față de cunoscuți și necunoscuți nu implică neapărat o toleranță mai mare a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poziționat pe scara socială, nimeni nu este în relații într-atît de bune cu superiorii sau subordonații săi încît să-și permită luxul de a spune întotdeauna adevărul". Această stare a lucrurilor are consecințe asupra minciunii, mai ales cînd cineva este acuzat de o anume ofensă. Ceea ce ne trebuie, spune Albert, este "un fals grațios, iute și mai mult decît plauzibil". Se consideră că nesinceritatea prezintă mai puține pericole decît mărturisirea adevărului, iar oamenii par să nu fie preocupați de posibilele urmări
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai potrivit decît "complicitate"; soțul lui D4 a acceptat să fie înșelat de către aceasta: Probabil că, într-o anumită măsură, el era conștient de ceea ce se petrecea, însă nu a vrut să creadă că ar fi chiar adevărul... M-a acuzat, iar eu am mințit. La fel ca în cazul unei femei care a fost înșelată de către soțul ei, situație analizată mai tîrziu în acest capitol, minciuna a ajuns să caracterizeze viața de fiecare zi a lui D4: Începi printr-o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Villiers și de Villiers (1978:164-165) relatează că este un comportament specific copiilor de trei sau patru ani să alerge spre mama tocmai sosită acasă, susținînd cu hotărîre: "N-am spart veioza", înainte ca cineva să aibă timp să-i acuze de acest lucru, arătînd cine ar fi vinovatul. LaFrenière (1988:251) a structurat cîteva principii de clasificare a comportamentului înșelător al preșcolarilor bazate în parte pe observații, făcute probabil în Quebec, și în parte pe alte cercetări; minciuna devine tot
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mărturia sa către comitetul Senatului Statelor Unite care a investigat afacerea Irangate: M-am hotărît să nu-i cer părerea președintelui, pentru a nu-l implica și a-i da posibilitatea să se apere în cazul în care ar fi fost acuzat. Întrebare: Cînd spuneți: "posibilitatea să se apere" vă referiți la faptul că nu i-ați zis nimic președintelui pentru ca el să poată nega că ar fi știut ceva? Răspuns: Într-adevăr. Astfel, presupunînd că Reagan nu știa de planul de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
materiale de valoare și totuși, în alte contexte, el a întîlnit și exagerări cu privire la averea unei persoane. Ca multe alte societăți, grupul pe care el l-a studiat credea în magia neagră. Totuși, oamenii negau deseori faptul că ar fi acuzat pe cineva de practica magiei și se întîmpla să nege chiar existența acestei activități. Passin comentează că putem înțelege atitudinile respective gîndindu-ne ce reacții am provoca unor persoane aparținînd aceleiași culturi ca și noi, dacă le-am întrebat: "Pe cine
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reală a marinarului scoțian Alexander Selkirk. În prefață, Defoe scrie: "Editorul consideră că ceea ce publică este istorie sau fapt real; nimic din această carte nu a fost inventat" (Defoe 1927:vii). La un an după apariția romanului, Defoe a fost acuzat de minciună de către Charles Gildon. El s-a apărat susținînd că opera era o alegorie a propriei sale vieți (Allen 1954:38), însă nu a prezentat acest lucru în numele său, ci în numele lui Robinson Crusoe. Adams (1990:34-35 ) spune, referitor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un poet a unui cuvînt, a unei expresii, a unei idei preluate de la un poet renumit și aducerea acestora Într-un poem propriu, Într-o formă relativ nouă, păstrînd elementele ce indică sursa. Existența acestui procedeu legitim, care nu este acuzat de plagiat sau de lipsă de originalitate, arată Înclinația autorilor japonezi spre un fel de continuitate a spiritului poetic care este mai atentă la a face mereu legătura cu ceea ce a acumulat deja tradiția poetică decît la a aduce noutăți
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
realiști și idealiști a oferit o identitate disciplinei în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. În mod interesant, Carr (1939/1945/1946), care i-a criticat pe utopici pentru "naivitatea" lor, și-a îndreptat critica și împotriva realiștilor, acuzându-i de "sterilitate" și "mulțumire de sine". Teoriile obțin un statut dominant în orice disciplină din motive diferite, cum ar fi măsura în care prevalează în dezbateri împotriva adversarilor (adesea mai mult imaginari decât reali). Ele pot beneficia și de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True[Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai degrabă decât din considerente legate de interes național sau comunitar. Argumentele în favoarea comerțului liber sunt încă puternic bazate pe eficiența economică drept unica metodă de a integra lumea în curs de dezvoltare în economia globală. Protecționismul din Nord este acuzat că afectează Sudul în primul rând prin forțarea unor prețuri care exclud statele Sudului de pe piețele din lumea industrializată, refuzându-le astfel oportunitatea de a-și moderniza economiile. Cu toate acestea, pentru actorii dominanți, liberul schimb este adesea lipsit de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True[Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a făcut un progres în ceea ce privește acordul asupra unor principii de bază ale coexistenței și a unor forme rudimentare de cooperare. Tensiunea dintre ordine și dreptate este însă un semn că progresul nu a mers foarte departe. Revoluționariștii sau kantienii sunt acuzați că nu au recunoscut dificultatea pe care o au statele de a înainta împreună în aceeași direcție normativă. Așadar, Școala Engleză trebuie să fie preocupată în continuare de modul în care puterea brută sau absența diplomației prudente poate anula progresul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True[Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
organizare politică mondială (Mayall 2000). Este foarte posibil ca, dacă ar fi trăit, Wight, Bull și Vincent să fi aplaudat recentele încercări de a promova drepturile omului, de a slăbi principiul imunității suverane și de a-i judeca pe cei acuzați de comiterea crimelor de război; dar e posibil ca ei să nu fi fost foarte surprinși că noul discurs umanitar a determinat forme de violență, cum este războiul împotriva Irakului, ce au creat noi diviziuni în societatea internațională. Concluzie În
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True[Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe glob. Ea este, astfel, o încercare de regândire radicală a fundamentelor normative ale politicii mondiale. Traducere de Gabriela DIMUICĂ Capitolul 7 Postmodernismul Richard Devetak Postmodernismul rămâne una dintre cele mai controversate teorii din științele umane și sociale. A fost acuzat în mod repetat de infracțiune morală și politică. Într-adevăr, după atacurile teroriste de la 11 Septembrie, unii comentatori au ajuns chiar să arunce vina pe postmodernism. Într-o perioadă în care certitudinea morală apărea drept o necesitate, postmodernismul a fost
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True[Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în mod repetat de infracțiune morală și politică. Într-adevăr, după atacurile teroriste de la 11 Septembrie, unii comentatori au ajuns chiar să arunce vina pe postmodernism. Într-o perioadă în care certitudinea morală apărea drept o necesitate, postmodernismul a fost acuzat de o tendință periculoasă către ambiguitate morală sau chiar simpatie față de terorism. Aceste afirmații absurde nu au făcut decât să confirme una dintre asumpțiile centrale ale postmodernismului, aceea că pretențiile de cunoaștere sunt strâns legate de politică și putere. Mai
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True[Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au ajuns la concluzii radical diferite legate de posibilitățile de cooperare internațională. A doua dezbatere a fost între raționaliști și teoreticienii critici, aceștia punând sub semnul întrebării asumpțiile epistemologice, metodologice, ontologice și normative ale neorealismului și neoliberalismului, pe când ceilalți îi acuzau pe adepții teoriei critice că viziunea lor despre relațiile internaționale "din lumea reală" nu are substanță. De la sfârșitul Războiului Rece, aceste axe de dezbatere au fost înlocuite de alte două: dezbaterea dintre raționaliști și constructiviști, și cea dintre constructiviști și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True[Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]