65,754 matches
-
în dreptul lui să ia singur ceea ce i se cuvenea. Mai anevoie era de găsit formula. Achiziția unei case era o bună ocazie. Rim era, deci, sârguitor la acea idee. Zăpăcise pe Lina cu tirania lui de bolnav, o șicanase în afecțiunea ei pentru Lenora Hallipa, ce se zbătea într-o mare criză conjugală, și strigase împotriva lichelei de Lică, ce trăia pe spinarea lor și pe care-1 amenința că-1 va da afară ca pe un cerșetor, fiindcă nu se putea ști
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca din întîmplare, îi mai arătă într-o casetă și cărțile lui poștale, colectate cu grijă si prevedere. Marcian se simți mulțumit de mariajul vărului Maxențiu. Apei Ada conduse prințului oaspele, ca pe o surpriză de preț. Maxențiu avea multă afecțiune pentru Marcian. Fu bucuros că-1 revede. Rămași singuri, muzicantul făcu însă elogiul Adei. Atunci prințul nu mai cuteză să-și arate doleanțele casnice. De-acolo înainte totul decurse bine. Marcian își avea tacimul pus, întrucît, între mesele la birt și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru dublu emploi . . . nu pentru trei". Se uită spre Rim . S-a isprăvit rău!" Sia nu-i inspira nici o compătimire, fie chiar postumă. Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de gală, ursuza de Sia, și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era în totul decență și reculegere, lipsea tristeța. Lina avea o figură congestionată de gânduri, ce păreau însă absente de la ceremonie, iar Rim, pe măsură ce serviciul devenea mai lugubru, căpăta o expresie de neplăcere vădită. Se simțea acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
comuniste: Ovidiu Papadima Modelul polarizează Intelectualul e atașat de cărți ca mama de pruncii ei, ca agricultorul de pământul și plantele pe care le îngrijește cu sudoarea dragostei sale. Am văzut copii în brațele mamelor ce-i cuprindeau cu toată afecțiunea lor de sorginte divină, copii cărora, oricâte bomboane colorate, oricâte jucării le-aș fi arătat dăruitor, nu-și luau ochii de la mame, făcând cu mânuțele și ochișorii lor trup și suflet cu cele care i-au adus cu încredere pe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
doamna, și trecu mai departe ; dar nu era decât o stratagemă, căci, după o clipă, se întoarse, oferind cinci sute. De data asta glasul negustorului cântă înspăimântat : - Câ-ât ? Oprit lângă niște scaune tapițate, domnu David se holbă la ele cu afecțiune : - Uitați ce piele ! Așa să trăiesc eu, dacă aș scoate din ele numai pielea ș-aș face ciubuțele, mai mult aș câșliga. - Le vinzi cu bucata ori dai garnitură ? - Ci sî fac ! Am să vând și cu bucata. Parcă azi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nu aveam nici un interes să mă prefac. "Unchiul George" nu-mi era deloc simpatic. Prea se uita la mama de sus, ca un "domn important" la o țărancă, nu ca la o soră. Simțeam că nu avea pentru mine nici o afecțiune și mă fâstâceam în fața lui. Era un bărbat frumos, cu mare succes la femei, am aflat mai târziu, dar când nu ținea să-și încînte interlocutorul se purta autoritar și aspru. Socotea, probabil, normal să mă intimideze și să-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lucas se crispă, ridurile caracteristice ducelui de Windsor se desenară de o parte și de alta a ochilor. Julius spuse: uite, mămico, e copilul lui Nilda și Juan Lucas dispăru. În timp ce Susan se hotăra să le arate la toți puțină afecțiune pentru cîteva clipe și-l mîngîia pe copilașul Nildei, Celso și Daniel alergară În urma stăpînului. A doua zi de dimineață sună Susana Lastarria. Susan simți un ciudat amestec de milă și silă auzindu-i glasul la telefon. Cu o admirabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
canapeaua din spate, mai ales că la spate stătea guvernanta, Imelda, așa o chema pe cea nouă, venită În locul Vilmei. Nu prea era simpatizată Imelda asta, nu se Înțelegea de loc cu ceilalți servitori, nu le arăta nici un pic de afecțiune, parcă n-ar fi avut inimă, se vedea limpede că de Îndată ce va termina școala de croitorie avea să-i părăsească pe toți fără nici un regret. Alături de ea, pe canapeaua din spate, stătea Julius, Îmbrăcat cu o uniformă albastră, impecabilă dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu se poartă necuviincios. Trebuie numai să știi să-i tratezi cu blîndețe și să nu-i faci să simtă mila... mila care te Îndeamnă să-i ajuți. Trebuie să știi să-i tratezi cu blîndețe, să le arăți multă afecțiune. Față de mine s-au arătat extrem de recunoscători și de cîte ori trec pe acolo... — Nu-ți spun eu că ești Sfînta Susana?... e de ajuns să treci... Ține, mai pune puțină gheață... — They love me, darling! Iertați-mă, domnule, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai puțin o interesau explicațiile pe care el Încerca să le dea: Julius n-avu Încotro și lăsă totul baltă, renunțînd să-și Încheie fraza. Era la a zecea lecție și nepoata lui Beethoven nu-i arăta nici un pic de afecțiune. Încă din prima zi Îl Întrebase cu ce profesoară mai luase lecții și el, Încîntat, Încercă să-i vorbească despre toate, pînă și despre parfumul deosebit al pianului, dar ea Îl Întrerupse: „Nu mă interesează decît metoda, ce tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el Își puse amîndouă mîinile pe clape și Începu exercițiul acela plicticos din pricina căruia ajunsese să urască lecțiile de pian. De altfel pianele de la Frau Proserpina nu miroseau decît a mucegai și ea nu-i arăta nici cea mai mică afecțiune și nu-i zîmbea niciodată și nu se necăjea cînd el greșea, pe scurt, dacă lucrurile mergeau tot așa bietul Julius Își pierdea tot talentul și cel mai mult se va bucura de asta Juan Lucas, care habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și le ținu așa În timp ce Frau Proserpina se ducea să mai ia un șal de pe scaun, „o să fie o iarnă foarte grea“, anunță. Tonul ei trist Îi dădu lui Julius noi speranțe și Încheieturile Începură să i se moaie cu afecțiune, cînd o auzi pe Frau Proserpina adăugînd: „O să cadă multă zăpadă“, așa a spus: o să cadă multă zăpadă și Julius ridică ipso facto Încheieturile mîinilor și se strădui să cînte exercițiul cît putea el de bine, „la Lima nu cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scund. Maica stareță continua să vorbească, le dădea ultimele instrucțiuni despre felul cum trebuiau să se poarte cu colegul care sosea cu Întârziere și era dezavantajat, foarte bine, acum făcuseră cunoștință cu el. Vru să-l mîngîie pe creștet cu afecțiune, dar Fernandito se feri la timp, se pare că era foarte mîndru de freza lui. Maica stareță le spuse În sfîrșit numele lui complet, Îl chema Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara. Del Catillo pufni În rîs auzind un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uriașul de pe taburet se scurtase cînd dădu să se ridice În picioare. Sigur, avea picioarele prea scurte, iar privirea asta, Susan, dinspre partea ei, observa emoția vechilor prieteni nu fără o oarecare ironie față de Al Capone, dar dispusă să adauge afecțiune la zîmbetul ei de Îndată ce n-o să mai stea cu spatele la ea. — Darling, sîntem aici... — Felicitări! exclamă Al Capone, cu torsul enorm și cu picioarele prea scurte. Susan consultă dicționarul: desigur, felicitări fiindcă Fernando era ambasador cînd m-am cununat cu Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui uriaș pe un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate afecțiune, Susan se intimidă puțintel, fiindcă Al Capone vorbise și o privise cu subînțeles: era un compliment, desigur, dar mai era și un trecut de succese la femei, de priviri irezistibile, iubiri fără drame și o capacitate rară de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă un duș și să se odihnească și ei puțin. Atunci se iviră Celso, Daniel și Țanțoșa. Santiago Îi explică În engleză lui Lester despre cine era vorba și de ce erau așa de urîți, dar În spaniolă Îi salută cu afecțiune, ba chiar făcu cîteva comentarii cu majordomii despre Întîmplări mai vechi. „Și ăsta?“, Întrebă deodată, văzîndu-l pe Abraham, despre care nu-i vorbise nimeni și care trecea prin grădină foarte tulburat și privindu-i cu coada ochiului. „Ăsta-i bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
odată taică-su de la Lima. Nu era de loc prost băiatul investitorului de capital; așteptă ca Santiago să-și sărute mama și, stînd În spatele lui, se apropie făcînd să apară un cadou pe care-l anunță: „pentru dumneavoastră, doamnă, Împreună cu afecțiunea părinților mei“ și Înainte ca Susan să-i poată mulțumi, scoase Încă un cadou din partea lui, pe care i-l dădu Însoțindu-l de un „fără cuvinte“, În engleză, bineînțeles. Sticla de șampanie comandată de Juan Lucas pocni ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fericită din nou. Tre cuse peste toate. După o partidă de tenis, am dus-o în camera mea și am făcut dragoste. Pentru ea a fost prima dată. Totul a fost neplăcut și penibil. Nu mai aveam nici o urmă de afecțiune pentru ea. După câteva zile mi-a spus că se simte rău și că a fost la medic. Se pare că era ceva în neregulă cu mineralele din cor pul ei. M-am temut să nu fi rămas gravidă și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și l-ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc. Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, depen dent, dornic de a da și a primi afecțiune. Femeile minunate din viața mea, toate cele pe care le-am iubit cu ade vărat și care-au răspuns cu dra goste dragostei mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură, nevroză pură, experiență pură. Senzualitatea, uneori
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am vise erotice cu ea, mă revedeam adesea în Grecia însorită. M-am trezit și am început să scriu o scrisoare pe care am rupt-o apoi. Pe urmă am scris alta mai scurtă în care îmi exprimam regretul și afecțiunea, dorința de a o avea în pat, dacă ar fi fost cumva posibil. I-am spus că m-aș fi bucurat dacă ne-am fi putut revedea. Seara, am coborât în port, care era aproape pustiu. Am servit o cafea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
e juca cu bărbăția mea, o cerceta ca un copil care are o jucarie nouă. Totul era doar plăcere fizică și eu mă lăsasem în voia plăcerii pe care ea mi-o oferea din belșug. Valul de tandrețe și de afecțiune care m-a cuprins m-a decis să-i spun a doua zi adevărul, că iubesc o altă femeie și nu mai pot nicidecumsă fac dragoste cu ea așa cum iși dorea. Dimineața a apărut proprietarul rulotei. Omul s-a retras
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
tot restul: cine era, unde lucra, ce i se întâmplase. Dar insista că, de fapt, Karin era o actriță care semăna foarte mult cu sora lui. După multe teste, doctorul Hayes îi dădu un nume. —Fratele tău prezintă simptomele unei afecțiuni care se numește sindromul Capgras. Face parte dintr-o familie de tulburări de identificare. Poate apărea în anumite boli psihice. —Fratele meu nu e bolnav psihic. Doctorul Hayes tresări. —Nu. Dar se confruntă cu provocări imense. Capgras a fost descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atacul. Barbara îl sprijină. Ia uite cine a venit! zice Barbara. Uite cine murea de nerăbdare să te vadă. Se apleacă și-și freacă nasul de câine. Da, da, uită-te la voi - din nou împreună! Câinele scheaună la Barbara - afecțiunea aia nebunească a oricărui border-collie, apoi sare din nou pe Mark. Las-o mai moale cu limba. Dă-te jos de pe mine, da? Poate cineva să-i pună lesa ăstuia, vă rog? Așa-zisa soră se agață de ușa șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
emoționale distruse. Ei nu susțineau că cei dragi au fost înlocuiți cu niște impostori. Chiar și lui i se părea că sună prea expansiv. Hayes era pregătit. — Mă rog, ați auzit de noua teorie a „dublului deficit“? Poate că o afecțiune a cortexului frontal drept dăunează capacității lui de analiză logică... Weber simțea cum devine reacționar. Probabilitatea existenței unor leziuni multiple, fiecare la locul potrivit, trebuie să fie infimă. Dar probabilitatea ca însăși recunoașterea să fie afectată era și mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și încercați să deosebiți frunzele între ele. N-avea nici o legătură cu memoria - Joseph putea descrie în detaliu ce trăsături ar trebui să aibă prietenii lui. Doar că nu putea recunoaște aceste trăsături, atunci când se îmbinau într-un chip. În ciuda afecțiunii sale invalidante, Joseph. S. își luase doctoratul în matematică și urmase o carieră universitară de succes. Avea rezultate cu mult peste medie la testele de inteligență standard, mai ales la raționament în probleme de spațiu, navigație, memorie și rotație mentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]