11,999 matches
-
poziția fragilă în partid să-l fi încurajat pe López Obrador să urmeze, după alegerile din 2006, o strategie maximalistă. Cu timpul, puterea sa nu putea decât să slăbească, deoarece statul PRD interzice un al doilea mandat de președinte, iar aliații săi urmau să-l părăsească (de altfel Jesus Ortega avea să ajungă președintele PRD). În același timp, faptul că nu controla suficient de bine partidul a făcut ca strategia sa să fie un eșec. În Mexico City putea conta pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
-și mai puține riscuri. De asemenea, pot fi remarcate diferențe de temperament. Atunci când Cárdenas a condus proteste, așa cum s-a întâmplat adesea în primii săi ani de la inscrierea în PRD, el a adoptat o atitudine calculată, stabilindu-și cu atenție aliații, măsurându-și cuvintele și acționând, uneori, mai degrabă ca mediator și om de stat și nu ca un agitator al maselor. Acest lucru nu înseamnă că López Obrador a fost incapabil să se comporte pragmatic. Nici despre Cárdenas nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost lideri carismatici, atrăgând loialități prin prestația lor individuală, însă niciunul nu a reușit să construiască un partid autonom față de voința liderului. Uneori accidental, alteori în mod voluntar, ei au preferat să se sprijine pe o rețea de personalizată de aliați. Un aspect care trebuie remarcat este că niciunul dintre cei doi nu a permis partidului să se amestece prea mult în campaniile lor prezidențiale. În 2006, López Obrador a refuzat chiar să participe la adunările PRD pentru dezbaterea programului său
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și față de inegalitățile socio-economice permise în context democratic. Cospiratorii militari au dezvoltat relații cu mai multe partide mici radicale de stânga și și-au înăsprit opoziția față de regim pe măsură ce democrația venezueleană intra în criză la finalul anilor 1980. Chávez și aliații săi au fost profund dezamăgiți mai ales de momentul în care armata a fost solicitată să reprime o serie de revolte urbane de amploare cunoscute sub numele de Caracazo, care au izbucnit după adoptarea măsurilor de austeritate și a reformelor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a durat două luni, de la sfârșitul anului 2002 și până la începutul anului 2003, pe care Chávez a reușit să o încheie în cele din urmă prin concedierea în jur de 8 000 de manageri și personal și prin plasarea unor aliați de nădejde în funcțiile de răspundere ale companiei. Greva a generat o gravă recesiune în 2003, dar după ce prețurile la petrol au început să crească constant și astfel economia s-a redresat, guvernul s-a folosit de controlul abia sporit
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
principalele centre (Planas, 2000: 347-51). Ruptura a devenit evidentă atunci când cei doi vice- președinți ai lui Fujimori, liderul evanghelic Carlos García și liderul sectorului întreprinderilor mici Máximo San Román, au început să-l critice public și fără menajamente pe fostul aliat. Totuși, în ciuda acestor schimbări, Fujimori a rămas în continuare un populist desăvârșit și după preluarea președinției. Deși a renunțat la referințele de clasă socială din discursul său antielitist, el și-a întețit atacurile asupra elitei politice: "nu mai era "poporul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
două opțiuni: să apăr o minoritate sau o mare majoritate. Evident că am ales majoritatea" (în Daeschner, 1993: 294). Populismul a fost principiul de bază pentru lovitura din 1992. În primul rând, ca unul venit din afara sistemului, Fujimori nu avea aliați în alte ramuri ale guvernului (Kenney, 2004: 91, 196-7). De aceea, pe lângă faptul că a preluat funcția de președinte în cele mai grele condiții, inclusiv hiperinflație și insurgență radicală, Fujimori a trebuit să facă față unui guvern divizat. Specialiștii au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fujimori a mobilizat într-adevăr părți ale populației care fuseseră anterior marginalizate, cu precădere creștinii evanghelici și economia subterană. În calitatea sa de om din afara sistemului, fără un partid real și lipsit de legături cu establishmentul, Fujimori avea nevoie de aliați pentru a derula o campanie electorală, iar grupurile care s-au arătat disponibile a fi mobilizate au fost cele marginale în raport cu sistemul politic. În acest fel, Fujimori a creat o coaliție a oamenilor din afara sistemului, iar victoria sa din 1990
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui Mečiar faptul că oponenții săi, adevărata "elită", au câștigat puterea asupra organizațiilor slovace prin intermediul legăturilor lor cu puterile străine - Cehoslovacia, Ungaria, investitorii străini, Uniunea Europeană și Statele Unite - era ușor de stabilit că acele elite erau neloiale. Mečiar, și în special aliații săi, puteau astfel - și adesea chiar așa procedau - caracteriza competiția politică din Slovacia ca un conflict fundamental care privea viitorul țării și care se derula între poporul slovac și elita anti-slovacă (Deegan- Krause, 2006: 291-21). Raportat la o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
crâncenă pentru supraviețuire, fie va sucomba și va deveni vasalul intereselor străine pentru totdeauna" (Slovensko do toho!, 21 mai 1998), iar oficialii HZDS au dat glas în mod repetat unor critici și mai aspre în timpul campaniei electorale. În vreme ce Mečiar și aliații săi nu ezitau să scoată în evidență diferențele dintre ei și opoziție în materie de politici publice, puneau cu adevărat accentul pe corupție, mai puțin în sensul financiar al termenului - opoziția nu fusese la putere un timp suficient de îndelungat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lamentabil, președintele venezuelean Chávez a devenit un jucător regional serios în spațiul Americii Latine. Pe fondul celor mai mari prețuri ale petrolului din istorie, acesta s-a folosit de bunăstarea (relativă) pe care o avea pentru a-i răsplăti pe aliații din alte țări ale regiunii, cum a fost cazul președintelui bolivian Evo Morales și a celui ecuadorian, Rafael Correa, și pentru a submina influența Statelor Unite în America Latină (Ellner, 2008). Mai mult, actualului val populist radical de stânga din America Latină îi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
epocă istorică. În timpul decăderii israelite, dacă este adevărat că, conform 2Rg 12,18-19, Hazael a ajuns până la Ierusalim constrângându-l pe regele Ioaș (841-801 î.C.) să-i plătească tribut, lucrurile nu au mers bine nici pentru regatului lui Iuda, aliatul lui Israel. Ulterior perioadei de dominație aramaică, asirienii, prin Hadad Nirari al III-lea, au atacat de mai multe ori Siria, obținând tributul de la Damasc, de la regele Ioaș din Israel (801-786 î.C.), de la Tir și Sidon. După aceea însă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de mandat: 1. formarea unei majorități stabile (ceea ce se revelă ca un lucru foarte delicat pentru că în noul guvern format printr-o coaliție între Alianță și UDMR se găsește și Partidul Umanist. Iar aceasta este slăbiciunea principală! Acesta din urmă, aliatul Partidului Social-Democrat în timpul campaniei electorale, a participat la organizarea noului guvern, dar deja în ultima săptămână își anunța plecarea... ceea ce permite prezicerea scenariului alegerilor legislative anticipate! Cel de-al doilea obiectiv: formarea unui guvern ale cărui competențe vor servi la
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o dragoste intensă de viață și de lume, oarecum contrară concepției lui Buddha, în timp ce la Eminescu buddhismul era mai apropiat firii sale romantice și retrase. Învățătura lui Śăkyamuni a fost nu doar o pasiune intelectuală a poetului român, ci un aliat al geniului românesc. Este neîndoielnic faptul că Buddha a avut niște însușiri remarcabile dacă, la 24 de veacuri după moartea sa, o treime din populația lumii o formează adepții lui. A dus o viață exemplară pentru mentalitatea indiană din acele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
inamicului. Contemplînd prizonierii germani, Pierre Loti notează că aceștia au un "aer de bădăran, o urîțenie greoaie, prostească și incurabilă"306. Abia mai tîrziu va fi nevoit să arate că pe cîmpul de luptă se aflau și cadavre abandonate ale aliaților. Acest maniheism al primilor doi ani de conflict va fi a-gravat în Germania prin expresia așa-numitelor "rațiuni de război" de orientare pangermanistă. La Paris, filosoful Bergson opune "sufletul francez" "mașinismului german".307 La Berlin, industriași ca Hugo Stinnes
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
amesteca în treburile interne ale Austriei", avertizînd totuși asupra faptului că "această țară ar trebui să devină un imperiu, cu adevărat liberal în care popoarele ce depind de el să poată fi mulțumite și satisfăcute atît cît e posibil"316. Aliații cer guvernului de la Viena un fapt imposibil prelungind astfel ostilitățile. Dincolo de aceasta, declarînd război Austriei la 7 decembrie 1917, Statele Unite confirmă faptul că speranța unei păci rapide a devenit iluzorie, chiar dacă în martie 1918 se vor mai derula încă dialoguri
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
afectează în primul rînd regimentele nongermanofone, deși sondajele efectuate de către societatea militară publicate în ziarul soldaților arată că cei care aparțin naționalităților nerecunoscute politic resping din ce în ce mai mult regimul austro-ungar ma-nifestîndu-și speranța unei independențe pe care le-ar aduce-o victoria aliaților.317 Aventurismul interesat al naționaliștilor din exil intervine în sfîrșit în eșecul tentativelor de formulare a unui pact politic nou între diferitele populații ale Austro-Ungariei. Refugiați în țările Antantei sau în țări neutre. aceștia se pretind purtători de cuvînt ai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sau la Londra; emigranții polonezi se resimt de pe urma faptului că aparțin unei națiuni dezmembrate din care cea mai mare parte se află încă sub suveranitatea Rusiei, aflată în război cu Puterile Centrale. Prin urmare, ei nu vor avea audiență din partea aliaților pînă în 1917. Cît despre exilații cehi ca Thomas Masaryk sau Eduard Bénès, aceștia vor fi ținuți mult timp în rezervă. La 6 iulie 1915, aflat pe teritoriul neutru al Germaniei, Masaryk se pro-nunță deja împotriva monarhiei Habsburgilor. Însă abia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Armenia, Azerbaidjan și Georgia, federație ce se va dizolva însă luna următoare. Mai tîrziu, după înfrîngere, voluntarii adunați în corpuri libere vor continua să-și aducă sprijinul în susținerea republicilor baltice, în special a Letoniei. Aceste precedente îi situează pe aliați în fața alegerii de a exploata sau nu, la fel ca și Germania, mișcarea micro-națio-nalităților. Între 1914 și 1917 aceștia au menținut o atitudine de prudență care consta în a evita pericolele instabilității din Europa de după război, rezistînd astfel bulversărilor de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
IV. Ei constituie un exemplu pentru toți politicienii marginalizați pînă atunci, însă avizi de o mare glorie națională și care ard de dorința de a-i imita. De asemenea ei demonstrează că balanța este următoarea: de-o parte se află aliații, uneori aliați de ultimă oră, adică forțele victorioase pentru care independența națională este la îndemînă, iar de cealaltă parte se află țările învinse menite sacrificiului. Serbia, România dar și Grecia, Cehoslovacia și Polonia figurează printre cele dintîi, în timp ce Austria, Ungaria
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
noiembrie 1918. Plebiscite oficiale, organizate în Tirol și la Salzburg arată faptul că nouă din zece votanți doresc această finalizare a unității germane întrucît adeziunea lor față de Imperiul dispărut își pierduse sensul. Dar cum austriecii figurează în capul listei învinșilor, aliații nu vor acorda nici o atenție acestei expresii a voinței lor.319 În decembrie 1918, ei se opun chiar tentativei de secesiune a Boemiei germanofone regiunea Sudet tetativă reprimată de către Masaryk în spijinul Franței. Și tot astfel, mai tîrziu, în septembrie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care puterile în conflict uzează de expedientul ce constă în ațîțarea susceptibilităților ușor naționale ale minorităților taberei adverse pentru a le transforma în aspirații separatiste capabile să le slăbească din punct de vedere militar. Germania inaugurează acest joc tulbure, iar aliații cedează tentației de a-l practica la rîndul lor. Apoi, marile puteri destinate deja victoriei, minus Germania și Austria, de data aceasta, consideră potrivit să trasforme această tactică marginală într-o strategie culturală. Ele gîndesc că acționînd în felul acesta
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de a garanta viabilitatea statelor apărute din neant decît de a acorda dividente convenabile țărilor sau oamenilor ce fuseseră de partea lor în timpul războiului și care, se înțelege, rămîneau clienții lor. Astfel se explică nașterea prematură a Iugoslaviei pe care aliații o fac cadou Serbiei, a Cehoslovaciei oferită anticlericalilor de peste tot, în timp ce Austria și Ungaria sînt cele care suportă aceste generozități. În ceea ce privește motivațiile individuale ale celor ce au participat la această parcelare a Europei Centrale și de Est, acestea se observă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înlocuiau 322. Și încă e prea puțin spus astfel, fiindcă acestea s-au dovedit mai represive și mai indiferente față de drepturile diverselor compozante. Surzi față de imboldurile papei Benoît XV, care îi pusese în gardă cu privire la iluzia reglării conflictelor de naționalitate, aliații bulversează harta politică a continetului cu tratate de pace de prost renume: tratatul de la Versailles de la 28 iunie 1919 cu Germania, de la Saint-Germain-en-Laye cu Austria, la 19 septembrie, de la Neuilly cu Bulgaria, la 27 noiembrie, de la Trianon cu Ungaria la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
asemenea în cinci tendințe iar durata medie de guvernare este mai mică de un an; în aceste condiții se instaurează o dictatură ce nu va lua sfîrșit decît o dată cu ocupația sovietică de la 14 iunie 1940. Proiectul de democratizare anunțat de aliați în timpul Primului Război Mondial va cădea așadar din motive legate direct de reîmpărțirea teritorială și etnică care, din pretenția de a se realiza o mai mare coincidență între stat și naționalitate a agravat și mai mult frustrările naționaliste. Aceasta pentru că practica democratică
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]