14,288 matches
-
care își pun amprenta asupra devenirii personalității umane. Pentru cunoașterea și elucidarea unora din aceste variabile s-au întreprins cercetări cu caracter interdisciplinar asupra colectivului de elevi, considerat ca o variantă a grupului social. O primă constatare pe care o desprindem din aceste cercetări se referă la delimitarea și clasificarea cadrului teoretic, a aparatului conceptual, indispensabile în inițierea și organizarea unor cercetări concrete. Ne referim aici la acele studii și lucrări care se ocupă de fundamentarea teoretică a unei abordări psihosociale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi: relația dintre grup și colectiv, natura grupurilor educaționale, parametrii grupurilor școlare, structura internă a acestora, tipurile și conținutul relațiilor interpersonale din interiorul unui grup social, aportul "teoriei grupurilor" la explicarea și înțelegerea fenomenelor pedagogice, aprecieri asupra acestei teorii (30). Desprindem apoi o a doua orientare, concretizată în apariția unor lucrări cu un pronunțat caracter metodologic, în care sînt prezentate și analizate metodele și procedeele ce pot fi utilizate în investigarea acestor fenomene. La loc de frunte se situează aici acele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogică se va putea organiza și concentra și mai mult decît a făcut-o pînă acum, pentru a face față exigențelor viitorului. Din analiza întreprinsă asupra principalelor direcții ale mișcării pedagogice din a doua jumătate a secolului XX se pot desprinde mai multe concluzii semnificative pentru evoluția în viitor a acestei discipline. a) Teoria pedagogică s-a dezvoltat, mai ales, prin contribuții individuale privind doar unele aspecte destul de limitate deseori ale fenomenului educației; bogăția informațiilor a ajuns la un astfel de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
culturală. Și totuși... să privim fără prejudecăți, ca și academicianul Virgil Cândea, care a scris postfața controversatei cărții a lui Dan Romalo, placa notată cu nr 117, reprodusă la p. 150 și explicațiile autorului: „Din iconografia bogată a plăcii se desprinde ca element deosebit de semnificativ - grupul cu zeul războiului subpus zeiței păcii - ceea ce pare să fi fost, într-o anumită perioadă, simbolul statului get centralizat. Simbolul, constituit din capul de bovideu - foarte probabil emblema geților orășteni din Sarmisegetuza Regia - este așezat
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
din octombrie 1826, Poarta dădea asigurări relativ la îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau conform acordurilor anterioare. Acestea erau definite din nou în Actul Adițional, prin care se garanta Serbiei libertatea practicării religiei, alegerea conducătorilor ei, independența administrației ei interne, reanexarea districtelor desprinse de Serbia, comasarea diverselor taxe într-una singură, trecerea în mîinile sîrbilor a proprietăților aparținînd musulmanilor, plata impozitelor pe veniturile rezultate din acestea odată cu tributul, libertatea comerțului, permisiunea pentru negustorii sîrbi de a călători pe teritoriile otomane cu propriile lor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tu aveai caș la gură! Vorbeam așa, și-apoi uitam de Șăfu, pentru că ieșeau ai noștri în pauză. Snoaba de Magda, cu o carte de Eliade, d-alea cu șamani și-alte izmeneli. Nici în pauză nu putea să se desprindă de cartea aia. Ieșea și Șăfu și se lăuda că i-a pus aia absență, dar el și-a motivat-o. La pilele pe care le avea el la inspectorat, nici nu se putea altfel. De două ori locu’-ntâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doar asociind prezența sa, de cea a unui mic animăluț de companie ce pendula, de regulă, între un pisoi dolofan cu blănița groasă și pete de culoare alb-cărămiziu și-un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos ca oricând comuniunea om-animal în acel colț de rai binecuvântat, unde sora mamei, „mamatușa”, ne aducea de fiecare dată lapte proaspăt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
biplan, bi-places, am urcat la 1500 m încercând o figură. Trăsesem cam tare manșa în burtă și m-am pomenit cu elicea calată, căzînd peste cap. Am avut impresia că mi se rupe gîtul și capul este gata să se desprindă de el. Mă prăbușeam. În clipa aceasta mi-am adus aminte că instructorul meu la școală, cpt. Costică Abeles spunea: Cînd nu știi ce să faci, lasă avionul să facă el ce trebuie". Așa am și făcut: am ridicat picioarele
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pus la grea Încercare, mai ales că am avut și perioade agitate, când programul de lucru și de odihnă a fost bulversat, silindu-mă la tot felul de experimente pentru a-mi duce la capăt proiectele. Încercând, Încet-Încet, să mă desprind de tot ceea ce ar putea pune piedici În calea deciziei ce urma să o iau, m-am oprit nu de puține ori la mărunțișurile vieții și la nimicurile cu care mulți dintre noi ne Împodobim existența. Dacă m-am decis
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
regesc. Este intrarea În cerul lui Dumnezeu! Oh, Doamne, cât de departe sunt de acest drum și câtă nevoie am de Înțelepciunea acestor inițiați! Ce voi face? Pentru că nu mă văd În stare, cel puțin În faza actuală, să mă desprind total de cele lumești. Nu mai departe de această după-amiază, În loc să reflectez la cele citite sau să-mi continui lectura, am parcurs, cu mănușile În mână, ultimele 50 de pagini ale primei monografii consacrate autorului Stanțelor burgheze: Existența poetică a
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cei trei- neam uitat unii la alții și abia ne-am abținut să nu izbucnim în râs, ferindu-ne repede privirile. În acest moment, spre surprinderea noastră, Dragoș Bucescu, cuprins de o evlavie supremă, fără să scoată o vorbă, se desprinde din grup, înaintează hotărât până în mijlocul bisericii sub privirile noastre nedumerite, apoi se aruncă la pământ, începând a bate mătănii, din care nu se mai oprea. Între timp călugărului de la strană, i s-a alăturat altul ca să-l sprijine, dar
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
altfel de început. Iată cum se desfășoară lucrurile: În secunda aceasta, în fracțiunea aceasta de secundă, când sora medicală și mama mea înnebunită de durere tocmai constată că am încetat din viață, eu simt cum ies din mine însumi, mă desprind eu de mine, îmi las deoparte corpul tot așa cum, de pildă, într-o dimineață de vară senină cineva și-ar lăsa deoparte casa natală și ar porni pe o cărare șerpuitoare, pe câmpul înverzit spre școala de la oraș. Agale, agale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de sus zăresc totul ca-n palmă, zăresc câmpul alb, imaculat, și zăresc mașina salvării ca o pată de lapte căzută pe o foaie de hârtie, zăresc totul și-mi este foarte drag spațiul acesta, nu mă îndur să mă desprind de aici, aș vrea să mă întorc la mama, aș vrea să mă întorc în propriul meu corp, care acum zace, inert, pustiu, aș vrea să mă întorc, mai am atâtea de făcut, îmi făurisem atâtea planuri de viitor, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lângă chioșcul de ziare. La șapte seara, când s-au terminat cursurile, cei doi au pornit împreună spre casă, deși locuiau în direcții diferite. Au pretextat că au o treabă oarecare și trebuie să meargă până la cineva, astfel încât s-au desprins de grupul mare de colegi. Au intrat în grădina publică și s-au îndreptat spre banca retrasă, de lângă biserică, adică tocmai acolo unde, la începutul verii, împreună cu Stelian și cu Monica, plănuiseră cum să comploteze... Aici veneau de obicei elevii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Rafale au pornit din zeci de pistoale automate. Victor și Stan au căzut ciuruiți. Dar armele nu se opreau: focul a continuat până încărcătoarele s-au golit. Atunci, din mulțimea de militari, milițieni și securiști care înconjuraseră coliba, s-a desprins Fanache. S-a apropiat de cele două cadavre să se convingă cu ochii lui că ăia doi sunt terminați. I-a lovit cu piciorul și i-a scuipat, înjurând printre dinți. S-a întors la Gârmoci care stătea undeva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spera. Din prima secundă a arestării, Vlad deja era învins, era și înfricoșat, și oripilat de ce se petrece cu el. Realiza tot absurdul situației: el n-avea nimic de-a face cu lupta politică ori cu problemele sociale, el era desprins din social, iar acum oamenii aceștia, anchetatorii, îl luau drept altul, îl sileau să coboare în istorie, îl târau în murdăria asta, îl obligau, în fond, să ducă o existență complet străină de firea sa, de adevărul său personal, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
privească: se liniștea. Tovarășul Cameniță constata că îl cuprinde, îl inundă o liniște așa cum nu mai cunoscuse el vreodată în viața lui. Minutele, orele treceau fără să mai simtă cum trec și primul-secretar al regiunii nu s-ar mai fi desprins din locul acela și mai ales din starea aceea. Subalternii săi, dacă îl vedeau pe zbirul de Cameniță că stă acolo vrăjit, stăteau și ei smirnă, aproape își țineau respirația: să nu-l supere cumva pe șef și să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ei, cu pasiunea ei paroxistică, așa încât era absolut stranie absența sau retragerea sau eclipsa ei din ultima vreme. Tata și-a spus că plecarea lui intempestivă este un semn al destinului. Probabil, așa se cuvenea, prin transferul său neprogramat se desprindea de femeia aceasta tânără, care-l fascina, îl subjuga, care îi dădea energie, care-l întinerea, dar care îl făcea să se simtă atât de vinovat: legătura cu Irina însemna o abdicare, își părăsise, își trădase familia. Știa că, din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
există la Tescani, făurit de autoritățile oficiale locale. Gânduri, gânduri... Și mai visează premieră de Oedipe la Opera Română din Iași, cu vedete străine de la Scala din Milano și Metropolitanul din New York... Optimismul fără margini al prietenului Mihai Zaborilă se desprinde cel mai ușor din paginile consacrate Festivalului Internațional „George Enescu” (2013), pe care vă invităm să le răsfoiți cu aceeași vervă și plăcere, proprii parcurgerii unui roman imaginar de aventuri, unde Mihai Zaborilă este umbra lui George Enescu. București, 30
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
adevărat că și directorul ARTEXIM este înzestrat cu inițiative, fiind permisiv la propuneri constructive, având și șansa de a se bucura de colaborarea benefică a directorului artistic al Festivalului, Ioan Holender, ca într-o tradițională familie românească. Amploarea Festivalului se desprinde atât din prezența numărului mare a celor mai renumite orchestre ale lumii, Staatskapelle Berlin, Orchestra Accademia Nazionale di Santa Cecilia sau Royal Concertgebow Amsterdam, Die Philarmoniker Munchener, Pittsburgh Symfony Orchester, National Philhamonic of Russia, Orchestra simfonica Nationale della RAI, London
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Constatarea impunându-se (chiar dacă mă repet), mai ales după ce doar cu trei zile înainte la Sala Mică a Palatului a fost interpretat Preludiul la unison, într-o tălmăcire excelentă, de către dirijorul de origine română Vlad Vizireanu. Regretăm observația și constatarea desprinsă din declarația dirijorului ceh, precum că a pornit studiul intensiv al muzicii în anii pregătitori, la Țambalul al cărui repertoriu este preponderent folclorul, din izvoarele căruia se trage și o mare parte a creației marelui nostru compozitor. Ulterior, cunoscutul dirijor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Universității Naționale de Muzică București. 20.09.2013 SĂRBĂTOAREA CONTINUĂ A MUZICII “Nu ar trebui să te gândești la carieră. Mai întâi îndrăgostește-te de muzică.” Această cugetare a dirijorului britanic James Judd ne poate conduce la concluziile ce se desprind din comentariile prezentei relatări. Cred că trebuie să insist asupra sentimentului de frățietate și de comuniune profesională care observ că s-a conturat în mai multe colaborări de succes ale multor adevărați artiști cu suflet curat și lipsiți de orgolii
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
fim mai de folos, conform crezului de a ne ajuta și prețui unii pe alții, cinstindu-ne cum se cuvine marile valori ale spiritualității care ne onorează ca neam. Autorul COPERTA IV Optimismul fără margini al prietenului Mihai Zaborilă se desprinde cel mai ușor din paginile consacrate Festivalului Internațional „George Enescu” (2013) pe care vă invităm să le răsfoiți cu aceeași vervă și plăcere, proprii parcurgerii unui roman imaginar de aventuri, unde autorul este umbra lui George Enescu. Prezent la București
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Vai!“ la cârnăciori oltenești. De uimire, domnișoara V. m-a întrebat din nou ce poftesc și s-a oprit brusc din mestecat. La merdenele, brânza e întinsă între mai multe straturi foarte subțiri de foitaj. Când se usucă, foitajul se desprinde de brânză, cam în felul în care se desprinde forma de fond în romanele de dragoste cu vedete TV. Orice aș fi vrut să spun, din gură îmi zburau fluturași aurii, cu o greutate specifică mică. Un fluturaș s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a întrebat din nou ce poftesc și s-a oprit brusc din mestecat. La merdenele, brânza e întinsă între mai multe straturi foarte subțiri de foitaj. Când se usucă, foitajul se desprinde de brânză, cam în felul în care se desprinde forma de fond în romanele de dragoste cu vedete TV. Orice aș fi vrut să spun, din gură îmi zburau fluturași aurii, cu o greutate specifică mică. Un fluturaș s-a legănat cât s-a legănat în aer și, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]