KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...461 462 463 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

ani, locuiește Într-o casă de bătrâni din Afula, senil ca o piatră, se uită toată ziua la pereți și orice l-ai Întreba, ce faci, ce mai e nou, de ce ai nevoie, cine ești, cine sunt eu, ce te doare - la toate Îți răspunde invariabil cu numai trei cuvinte: „În ce sens?“. Cuvântul „sens“ Îl pronunță ca În idiș. Asta-i tot ce i-a mai rămas din toată cultura lui biblică, din cărțile sfinte, din poezia lui Bialik, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
acasă. „Șulamit Aloni 2 dă mâna cu Arafat.“ „Amintește-ți că ești doar pulbere.“ Cu această ultimă lozincă, Fima fu de acord, ba chiar Își puse În gând s-o rețină. „Rachel Babayov e o târfă.“ În stânga acestei remarci Îl duru să citească: „Pace Acum - plata mai târziu 3“. Dar știuse Întotdeauna că trebuia arat adânc. Apoi „Ochi pentru ochi pentru 4“, ceea ce Îl făcu pe Fima să zâmbească și să se Întrebe care fusese intenția poetului. Altă mână mâzgâlise „Trădătorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
se adaugă la capitalul inițial. Minunează-te, domnule, cât ești de bogat fără s-o știi. Așa cum e scris, cartea e deschisă și mâna notează. Cinci minute pentru filactere, mai puțin de cinci minute, crede-mă pe cuvânt că nu doare, și mai primești un bonus În cinstea sâmbetei. Orice afaceri ai Învârti În lumea de jos, crede-mă că nici o investiție de cinci minute nu poate fi mai rentabilă. E un lucru verificat. Nu? Nu-i nimic. Poate Încă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
concentreze În sfârșit asupra esențialului? Și dacă da, cum să Înceapă? Și care era, pentru numele lui Dumnezeu, esențialul? Când ajunse la magazinul universal Maayan Shtub, În colțul bulevardului Jaffa, porni spre piața Davidka. Și pentru că simți brusc că Îl dor picioarele, se urcă În ultimul autobuz spre Kiriat Yovel. Nu uită să-i ureze șoferului o sâmbătă plăcută. La patru fără un sfert, aproape de intrarea sâmbetei, coborî la stația de pe strada vecină cu a sa. Nu uită să-i spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și Yoezer, noi mințim, Înșelăm și ucidem. Ce-a mai rămas? Pini și tăcere. Și volume nemțești deteriorate de pe cotoarele cărora auriul literelor s-a șters de mult. Deodată Fima se văzu silit să-și rețină lacrimile de dor. Nu dor de cei morți, nu de ceea ce-a fost și nu mai este, ci de ceea ce ar fi putut să fie și nu este, nu va fi niciodată. Îi veniră În minte cuvintele „și locul său nu l-a cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

am pus mâna pe coada unei lopeți și am înfipt iar și iar tăișul în pământul argilos, am înțeles că acest ajutor era pur și simplu o trudă care dura ore în șir, până făceai bătături în palmă și te dureau șalele. În loc să sap cu Karl, băiatul grădinarului sau să „târguiesc“ cu Felix, ceea ce însemna să alerg de trei, patru ori până la băcănie pentru un pfund de zahăr și încă o dată după sfertul de surogat de cafea, am preferat să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
turnarea betonului în cofraje și felul în care muncitorii aduși din Italia își cufundau vibratoarele în masa vâscoasă, încât până și propriii lor mușchi pectorali începeau să vibreze. Tata îmi strângea mâna atât de tare, încât a început să mă doară, mi-o strângea dintr-o pornire interioară, m-a târât pe urmă iar de pe șantier jos, în stradă, a pornit glonț la turnătorie cu mașina, renunțând la vizitele planificate, m-a lăsat în mașină și s-a repezit pe scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
și noi, copiii, eram în jurul mesei, ne prăpădeam de râs și nu mai pridideam să ne povestim tot felul de mărunțișuri zilnice, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Mi-am aruncat ochii spre mama și tăcerea ei m-a durut. Uneori, când eram singur cu ea, simțeam că am acces la lumea ei din spatele perdelei, deveneam o parte integrantă a acestei lumi, poate numai pentru că ședeam acolo liniștit, fără să mă mișc, și eram nevoit să o privesc cum turna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
așezământ tombal din epoca târzie a bronzului, care fusese așezat acolo în acel timp îndepărtat de răsturnări violente, de transformări și apariții de noi elite, ca semn de rang și dominație, am bătătorit puternic pământul cu mâinile până m-au durut palmele ca să nu mai rămână nici cea mai mică ridicătură. XVItc "XVI" Macaraletc "Macarale" Hans Saner spunea că s-ar fi decis să construiască și singur. Hans Saner îl punea, ca de obicei, pe tata în față. Drumul de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
împotriva arsurilor solare, oamenii se așezau într-un „Tea Room“, cu fața la soare, priveau în sus spre crestele munților și în jos spre o cuvertură de ceață sub care se ascundea cotidianul ăla cenușiu, știut de toți. Coapsele și șoldurile mă dureau de „încordarea și elanul“ pe care eram obligat să le repet în fiecare dimineață cu scânduri de frasin la școala de schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

asta? Ei bine, ce le rămâne de făcut? Vedeți, eu îl iubesc pe Mark, dar am o nevoie biologică de a avea un copil. Această nevoie și-a făcut loc în viețile noastre pe nesimțite. E atât de reală încât doare. Și nu e tocmai nefirească. Aș înțelege, dacă l-aș fi anunțat din senin că îmi doresc să ne alăturăm Societății Internaționale pentru Conștiința Krishna sau că vreau să mă mut în Burkina Fasso să studiez lăcustele, ar fi avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
pare așa de rău. Îmi imaginez că a fost oribil. Acum începeam să-mi doresc să fi încercat să mă înveselească, pentru că aveam groaznicul sentiment că voi începe să plâng. —Te înțeleg. Harry ar ști cât de tare m-ar durea dacă s-ar ține de astfel de potlogării. — Chiar dacă și eu sunt pe cale să mă țin de astfel de potlogării? am întrebat amuzată. — Asta e altceva. Dar nici una dintre noi nu știa exact de ce. — Așa că ai hotărât să te răcorești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ierți vreodată? am întrebat, încercând să par glumeață. — Sigur, a răspuns ea scurt. Dar zâmbetul a venit o fracțiune de secundă prea târziu ca să fie convingător. Am continuat să mergem într-o tăcere apăsătoare. Mă întrebam cât de tare o dureau picioarele. Pe mine mă dureau de muream și eu eram obișnuită să merg pe jos pe astfel de distanțe, ce-i drept, nu desculță. Din păcate, eu eram cea vinovată de data asta, așa că eram nevoită să îndur până când ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
să par glumeață. — Sigur, a răspuns ea scurt. Dar zâmbetul a venit o fracțiune de secundă prea târziu ca să fie convingător. Am continuat să mergem într-o tăcere apăsătoare. Mă întrebam cât de tare o dureau picioarele. Pe mine mă dureau de muream și eu eram obișnuită să merg pe jos pe astfel de distanțe, ce-i drept, nu desculță. Din păcate, eu eram cea vinovată de data asta, așa că eram nevoită să îndur până când ea avea să ne scutească de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
la mine la cină într-o oră și că mătușa Lynn era acasă gătind. L-am scuturat pe Ed cu putere. —Trezește-te, trezește-te! S-a ridicat brusc în picioare cu o privire îngrozită. — Ce s-a întâmplat? Te doare? S-a întâmplat ceva? Am sărit din pat și am început să-mi trag pe mine hainele care erau răspândite prin tot apartamentul ca într-o parodie la o scenă de seducție. Mă simțeam ușurată că-mi pusesem cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
întâmplat nimic, atunci de ce nu mi-ai spus? Sau dacă s-a întâmplat ceva, de ce nu mi-ai spus? Am vorbit despre asta și mi-ai promis că-mi vei spune. Așa că de ce nu ai făcut-o? Începea să mă doară capul de la atâta stres. I-am spus Lisei despre Kieran pentru că mă pusese să-i promit că-i voi spune și nu i-a adus decât suferință. M-a implorat să nu-i mai spun pe viitor. Am crezut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Știi cum e Kieran. Probabil s-a simțit la fel de vinovat ca și cum ar fi avut o aventură în toată regula. Bietul de el, crezând că-și poate ușura conștiința confesându-se soției lui, care se dovedea atipic de tolerantă! Ceea ce a durut cel mai mult e probabil faptul că a ascuns asta de ea mai mult decât trădarea în sine, am concluzionat, amintindu-mi apoi că și eu ascundeam multe. Nu ar fi trebuit să spun nimic de la început, admise Mark. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
minute? Dacă m-aș fi putut relaxa, nu aș mai fi avut nici o problemă. Și-n afară de cazul în care avea în buzunar niște Valium de administrat intravenos, nu posedam nici un mușchi pe care să-l fi putut descleșta. Mă durea și când clipeam. Hai, acum, mă avertiză ea. Trapul era într-adevăr ceva îngrozitor. De fapt am refuzat să cred că merg la trap. În mintea mea, eram prinsă de o forță centrifugă omnipotentă care îmi expedia toate moleculele trupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
gravitația într-un parc de distracții. Nu, astea nu contează. L-am liniștit. Dar sunt alte lucruri care contează și nu știam cum să i le spun. Mă sărută cu drag, dar pesemne îmi simți corpul crispându-se. — Unde te doare? —Mă doare gâtul, spatele, partea de sus a brațelor, picioarele, totul. Plângeam în continuare, simțindu-mă complet ridicolă. — Îmi pare rău! Nu mă pot urca din nou pe cal, pur și simplu nu pot. Așa că am mers pe jos tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
un parc de distracții. Nu, astea nu contează. L-am liniștit. Dar sunt alte lucruri care contează și nu știam cum să i le spun. Mă sărută cu drag, dar pesemne îmi simți corpul crispându-se. — Unde te doare? —Mă doare gâtul, spatele, partea de sus a brațelor, picioarele, totul. Plângeam în continuare, simțindu-mă complet ridicolă. — Îmi pare rău! Nu mă pot urca din nou pe cal, pur și simplu nu pot. Așa că am mers pe jos tot drumul până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
putut. Eu m-am întins apoi invers, dând cu capul de schimbătorul de viteze, până a intrat Ed pe partea cealaltă și m-a rotit într-o poziție cvasilungită. M-a pupat cu drag pe mână. Cel puțin nu mă dureau unghiile. Să înțeleg că nu ne vom zvârcoli plini de pasiune pe covor când ajungem acasă? mă întrebă pe un ton șugubăț. Eu am râs. —Personal, cred că mă voi zvârcoli câteva zile, singurul fel de contact fizic pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
am uitat la el. —Cu cine? De ce nu mergi acasă să discutați și s-o rezolvați? Nu voiam să fiu singură - măcar de asta îmi dădeam seama. Eram chiar nerăbdătoare ca Mark să se întoarcă acasă. Spatele și picioarele mă dureau și mai tare de la cărat și ridicat greutăți. Am mai luat niște analgezice și am mai băut niște vin, apoi am stat trează urmărind ce se dă la televizor noaptea târziu, timp de mai multe ore, cu sonorul la minim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
știi unde este, roagă-l te rog să mă sune urgent. Mulțumesc. Apropo, nu m-ai mai sunat de-o mie de ani. Mi-e dor de tine. Pa.“ Nu am vrut să par așa de neajutorată. Numai că mă durea peste tot și aveam nevoie de cineva care să aibă grijă de mine sau măcar să vorbească cu mine până când trece durerea. Și chiar îmi era dor de el. Mă obișnuisem cu lungile noastre conversații telefonice. Telefoanele sau poate distanța aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
strâng masa. Iar voi doi duceți-vă dincolo și instalați-vă comod. Mark și cu mine am traversat sufrageria cu greu, fiecare suferind în felul lui. — Mulțumesc pentru mai devreme, îmi șopti Mark. De curiozitate, ce ai făcut de te doare așa? Mi-am întins niște mușchi cărând niște cumpărături pentru Alfie. I-am spus toată povestea punând accentul pe greutatea sacoșelor pe care le cărasem și omițând partea cu derbiul la care participasem în timpul zilei. Mi-aș fi dorit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
cum să dea de ea și îi va explica de ce era la mine. Îi va explica cât se poate de clar că nu i-am încălcat teritoriul. Mersesem pe jos aproape trei ore când am ajuns acasă. Eram epuizată, mă durea peste tot și mi-era foarte foame. Așa că nu-mi doream decât să comand ceva de mâncare, să mă prăbușesc pe canapea și să mă uit la un film fără să fiu nevoită să vorbesc cu Mark. El va înțelege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]