12,639 matches
-
că mesajul acestui text extrem de condensat va fi greu accesibil tocmai unor persoane cu cea mai înaltă competență logico-filozofică. Îi venea însă foarte greu să accepte acest lucru. Într-o scrisoare a lui Parak, din aprilie 1978, către Wilhelm Baum, editorul jurnalelor codate ale lui Wittgenstein, există un pasaj semnificativ în această privință: „După ce eu citisem Tractatus-ul și înconjuram pentru a suta oară spațiul liber de sub barăci, Wittgenstein mi-a spus, referindu se la entuziasmul meu: «Dacă și Frege ar primi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
venera atât de mult, nu a înțeles deloc Tractatus-ul. Știți ce a însemnat asta pentru el, care era atât de dependent de opiniile lui Frege? O cădere în gol.“45a Reîntors din prizonierat, în 1919, Wittgenstein va trimite manuscrisul Tractatus-ului editorului Braumüller, cel care îl publica pe atunci pe Weininger. Dacă modul cum a receptat Russell scrierea sa a constituit pentru Wittgenstein o decepție, apoi reacția editorilor a reprezentat o adevărată umilință. Jagoda a refuzat manuscrisul invocând rațiuni tehnice, iar Braumüller
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cădere în gol.“45a Reîntors din prizonierat, în 1919, Wittgenstein va trimite manuscrisul Tractatus-ului editorului Braumüller, cel care îl publica pe atunci pe Weininger. Dacă modul cum a receptat Russell scrierea sa a constituit pentru Wittgenstein o decepție, apoi reacția editorilor a reprezentat o adevărată umilință. Jagoda a refuzat manuscrisul invocând rațiuni tehnice, iar Braumüller i-a cerut să plătească hârtia și tiparul, ceea ce acesta a refuzat, desigur nu din motive financiare.46 Revista Beiträge zur Philosophie des deutschen Idealismus, unde
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
astfel nu numai ruptura dintre filozofia tinereții și cea mai târzie, ci și îndepărtarea celei din urmă de tot ceea ce a fost până atunci filozofia. Și Rush Rhees, executorul testamentar al lui Wittgenstein și, alături de Elisabeth Anscombe și von Wright, editorul multora din manuscrisele sale, credea că viziunea lui Wittgenstein asupra limbajului s-a schimbat în mod esențial. Wittgenstein privea acum limbajul ca fiind ceva foarte diferit de un calcul, în genere de acele concepte care stau pentru un număr bine
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dat aici o soluție „definitivă“ problemelor pe care le-a abordat. Nimic din toate acestea nu se poate spune despre însemnările pe care le-a lăsat Wittgenstein în grija moștenitorilor săi testamentari, nici despre alte relatări asupra vederilor sale filozofice. Editorii manuscriselor sale sunt cei care au decis asupra selecției și ordonării însemnărilor pe care le-au publicat. Ce anume ar fi ales Wittgenstein să publice și cum ar fi ordonat el materialul nu știm și nu vom ști. Schulte sublinia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
remarcă el ar putea să pună în paranteze expresia nemulțumirii sale prin formulări ca «Asta nu este cu totul corect», «Asta e suspect». El ar oferi cu plăcere cartea prietenilor săi, dar nu intră în discuție să o dea unui editor.“33 Este clar că Wittgenstein nu vedea în ceea ce el a produs cu mari eforturi o operă filozofică de genul Tractatus-ului. 3. Distanța stilistică Diferența dintre Tractatus și texte reprezentative pentru filozofia mai târzie a lui Wittgenstein va putea fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care importanți comentatori au formulat răspunsuri diferite. G. P. Baker și P. M. S. Hacker susțin că schimbarea este vizibilă deja în Gramatica filozofică, un text a cărui sursă principală o constituie manunscrisul mai cuprinzător produs de Wittgenstein în anii 1932-1933. Editorul, Rush Rhees, aprecia că însemnările pe care le-a publicat sub acest titlu au fost puse pe hârtie mai devreme sau în același timp cu dictarea Caietului albastru, în anul 1933. Joachim Schulte crede că schimbarea se conturează clar abia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
legate de simbolistica câmpului grafic (amplasarea), elementele expresiei grafice, raporturile de mărime ale elementelor, semnificațiile fiecărui element în parte (rădăcini, trunchi, ramuri, frunze, fructe etc.) în funcție de contextul desenului și de subiect. 142 Datele cercetării noastre au fost introduse în ,,Data Editor" (spațiu de lucru al S.P.S.S.-ului), unde am codat fiecare variabilă nominală prin atribuirea unui număr. Pentru a putea verifica ipotezele cercetării, am calculat: frecvența relativă, după formula f = n/N, unde ,,n" reprezintă numărul răspunsurilor date de un grup
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
această problema, semănând mai mult cu o răzbunare personală decât o încercare de a face dreptate. în lucrarea apocrifă Mémoires sur la vie publique et privée de Fouquet, surintendant des finance et sur son frère l'abbé Fouquet, publicată de către editorul Pierre Adolphe Chéruel, sunt descrise măsurile exagerate de pază care au fost luate în momentul arestării:„Fouquet a fost închis în prima cameră din turnul castelului Vincennes. Domnul de Talhuet a fost însărcinat să păzească interiorul castelului împreună cu douăzeci și patru de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Expresiile mai îndrăznețe din limba germană, precum și toate numele persoanelor ce aparțineau casei regale, au fost modificate de condeiul timid al translatorului, care nu dorea să-și asume responsabilitatea dezvăluirii unor secrete. Multe pasaje din corespondență au fost omise, în timp ce editorul a introdus o mulțime de note de subsol pedante și fără nici un conținut. În anul 1807 a apărut o nouă ediție a lucrării, considerată a fi versiunea oficială. Cu toate acestea, în anul 1789, a intrat în posesia contelui de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
publicată o nouă ediție, de data aceasta la Dantzick, în Germania, intitulată: Confessions of the Princess Elizabeth-Charlotte of Orleans, extracted from her letters addressed, between the years 1702 and 1722, to her former governess, Madame de Harling, and her husband. Editorul afirmă că această corespondență conținea nu mai puțin de patru sute de scrisori. După acea perioadă nu au mai apărut noi reeditări, deși se presupune că mai există și alte manuscrise. Toate aceste lucrări contribuie la formarea unei imagini complete asupra
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de Austria în creșterea și educația fiilor săi este un caz singular, unic. Memoriile doamnelor de la curtea Franței sunt o sursă de informații deosebit de importantă pentru posteritate. În paginile introductive ale Memoriilor doamnei de Motteville, un critic necunoscut, posibil chiar editorul și care semnează A.B. remarcă: „Printre singularitățile care disting memoriile scrise de femei, este una naturală, care se găsește în modul lor de a fi: cel mai adesea nu predomină interesul pentru public, nici propriul interes, ci afecțiunea. Un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
tuturor cercetărilor de până acum În domeniul care ne interesează. Prin conținutul ei, lucrarea se adresează studenților, cercetătorilor, doctoranzilor, masteranzilor, cadrelor didactice din Învățământul preuniversitar care se pregătesc pentru obținerea unor grade didactice. De asemenea, lucrarea va fi utilă jurnaliștilor, editorilor, redactorilor de carte din edituri, organizatorilor de manifestări științifice etc. Fie că lucrează În presa scrisă sau În cea audiovizuală, jurnalistul nu face numai anchete, reportaje sau interviuri, ci „produce” și pagini sau emisiuni documentare despre diverse idei, evenimente sau
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de mentalitate, ce ar merita discutată mai pe larg). Dar moda americană se extinde și la noi: Șerban C. Andronescu, Tehnica scrierii academice (1997). În cazul cărților - mai precis, al unor ediții, culegeri, antologii etc. -, se pune problema dacă numele editorului, antologatorului etc. trebuie trecut pe coperta cărții sau doar pe foaia de titlu. Dau ca exemplu un caz personal: În 2003, am publicat la Editura Dacia volumul Geo Bogza, Rânduri către tineri scriitori ardeleni, În care am inclus toate scrisorile
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
indică, În general, o Întrerupere a șirului vorbirii (Îndreptar..., 1995, p. 86). Mulți scriitori pun puncte de suspensie după anumite titluri: O, mamă..., Departe sunt de tine... (Eminescu, 1995, p. 89); D-l Goe..., Vizită... (Caragiale), amănunt pe care mulți editori Îl ignoră, deși valoarea stilistică a lor este ridicată În aceste contexte. Trebuie reținut faptul că, În textele științifice, punctele de suspensie trebuie folosite cât mai puțin, tocmai datorită valorii lor conotative. 5.11. Cratima (liniuța de unire sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
et al., Metodologia psihologică și analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1993 (prin formula et al., sunt substituiți următorii autori: Mircea Miclea, Monica Albu, Olga Moldovan, Sofia Nemeș, Szamosközy Ștefan). • În cazul În care o carte are un coordonator sau un editor, menționarea acestei calități este absolut obligatorie, În caz contrar putându-se Înțelege că numele menționat este autor (unii autori omit voit această mențiune). Exemple: Rad, Ilie (coordonator), Schimbări În Europa, schimbări În mass-media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. Rad, Ilie (coordonator
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
prin colaborarea unor edituri din localități diferite sau editura are filiale În mai multe localități, se menționează toate localitățile respective: Mioara Avram, Cuvintele limbii române Între corect și incorect, Cartier, București-Chișinău, 2001. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. 8. În cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. Dicționar enciclopedic, vol. I-V (A-Q), Editura Enciclopedică, București, 1993-2004. 9. Titlurile În limbi străine nu sunt traduse În limba română, așa cum propun alți autori: Duden. Die deutsche Rechtschreibung, 22., völlig neu bearbeitete und erweiterte Auflage, Duden
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
miraculos (În 1999, la Ministerul Culturii erau Înregistrate circa 10 000 de edituri, față de circa 10-15, câte erau În perioada comunistă. Acum au mai rămas pe piață circa 1 000!), iar În cadrul lor lucrează, se-nțelege, nu doar filologi și editori experimentați, ci și mulți nechemați. O altă cauză a Înmulțirii greșelilor de transcriere constă În faptul că nicăieri nu se Învață această meserie lipsită de spectaculozitate, Însă care necesită un studiu asiduu În biblioteci. Problema editării și a transcrierii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
au fost introduse reguli ulterioare redactării textului original. Editarea modernă trebuie să aducă la zi ortografia. I. Funeriu ilustrează un caz din Luceafărul: Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu dentâi - Să-ți dau Înțelepciune? Unii editori au pus virgulă după cuvântul Hyperion. Această virgulă, din punct de vedere gramatical gramatical, l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică și În contrast cu marele număr de exegeze consacrate capodoperei eminesciene. Acestei capcane
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ediție din corespondența lui Al. Papiu Ilarian realizată de Iosif Pervain și Ioan Chindriș, ediție căreia reputatul lingvist Liviu Onu (1995) Îi reproșa faptul că nu ne oferă posibilitatea să cunoaștem direct și să putem deci studia ortografia emitenților scrisorilor. Editorii au actualizat ortografia, fără să ne ofere o analiză detaliată a ei În nota asupra ediției sau Într-un studiu introductiv (p. 329). În 1959, F. Asan, Gh. Bulgăr și C. Căplescu au publicat un Proiect de transcriere a textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
parte valabile și astăzi. Principiile de transcriere se referă la aspecte fonetice, morfologice și lexicale. Cei trei autori afirmă: Principala dificultate În transcrierea citatelor din autorii secolului al XIX-lea se datorează imensei varietăți de principii ortografice aplicate de scriitori, editori și tipografi. Principiul general pe care l-am adoptat În proiectul de față este acela al interpretării grafiilor pentru restabilirea realității lingvistice (p. 21). Prezentăm În continuare câteva reguli ce trebuie respectate la transcrierea textelor, preluate din studiul amintit. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
nicio greșeală de tipar” (Funeriu, 1995, p. 229). Scriitorii români au fost, În general, foarte exigenți când e vorba despre corectură: Eminescu cere expres să nu i se schimbe „nici măcar o iotă” din manuscris, Caragiale vrea să-i amendeze pe editori pentru fiecare greșeală În parte, Macedonski dă erate (unde, spre disperarea sa, găsește noi erori!), Geo Bogza vorbește de „greșeli perfide”, care-l pot compromite pe autorul textului ș.a.m.d. (Funeriu, 1995, p. 230). Dintre scriitorii străini, cunoaștem cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
erori!), Geo Bogza vorbește de „greșeli perfide”, care-l pot compromite pe autorul textului ș.a.m.d. (Funeriu, 1995, p. 230). Dintre scriitorii străini, cunoaștem cazul lui Milan Kundera, care mărturisea Într-un interviu: „M-am rupt odată de un editor, deoarece a Încercat să-mi anuleze punctele de suspensie În favoarea unor simple puncte” (apud Funeriu, 1995, p. 230). După Revoluția din decembrie 1989, când numărul editurilor și al publicațiilor a crescut În ritmuri nemaiîntâlnite vreodată, a crescut și numărul greșelilor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
găseau atâtea priorități, CC al PCUS a emis Hotărârea „Despre prezentarea poligrafică a cărților”. Este demn de remarcat Încă un fapt: În URSS exista un Institut Unional de Cercetări Științifice pentru Tehnica Tipografică și Editorială, În timp ce la noi meseria de editor nu putea fi Învățată nicăieri. Înainte de 1989, multe edituri din România aveau ca angajați În schema de personal redactori artistici, care se Îngrijeau de aspectul grafic al cărții. În cele ce urmează, vom trece În revistă câteva principii generale de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]