11,666 matches
-
la anumiți autori (Gabriel Vasquez) posteriori lui Toma de Aquino, care urmează același plan al operei sale, Summa Theologiae. Gabriel Vasquez, unul din cei mai importanți studioși ai operelor doctorului angelic, consideră legea naturală ca pe o „participare la legea eternă” și legea naturală „nu este altceva decât natura însăși”. Al treilea moment: conceptul de lege naturală îl regăsim într-o viziune restrictivă în cadrul sistemului ockamist care concepea rațiunea ca pe un „mod de a se manifesta a voinței lui Dumnezeu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să participăm la legea veșnică a lui Dumnezeu și este regula proximă a actelor umane cu care judecăm binele de făcut sau răul de evitat. În calitate de interpret fidel al personalismului lui Alfons de Liguori, moralistul german arată că „atât legea eternă a lui Dumnezeu, cât și legea naturală este promulgată pentru persoană, deoarece este înscrisă și descoperită în conștiință”. Concluzie Teologul redemtorist Bernhard Häring ne indică și sintetizează drumul de parcurs în societatea de astăzi, atât de complexă și dinamică, în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dizarmonic decît are. Atît bucuria cît și tristețea, mînia și admirația, speranța și teama, fidelitatea și îndoiala nu obișnuiesc să intre ca factori într-o legătură psihică solidă. La baza admirabilei poezii a lui Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești se pot armoniza. Despre acest rîu, se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spre anumite forme ale vieții spirituale. A fost călăuzit astfel spre catolicism. Încă din "Athenäum", jinduia după Orient: "Stau de vorbă mai întîi doar cu acei care privesc de pe acum spre Orient" (III, 1). Ceea ce căuta la început era "Orientul etern": pe urmă însă, a crezut că-l găsește în puternica cristalizare a vechii biserici. 17. Ironia artistică Au vrut unii să facă și din Shakespeare un ironist. A. W. Schlegel (fratele lui Fr. Schlegel) a construit o ironie skakespeariană ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Există permanent posibilitatea să descoperim și să trăim noi valori în lume, așa cum sîntem, totodată conștienți în mod clar că, în orice caz, dacă principiul conservării valorii este just, nu valorile empirice sînt cele ce se conservă. Dacă există valori eterne, ele se dezvăluie prin legile nașterii și dispariției valorilor empirice presupunînd că putem afla aceste valori. Pentru humorist, timpul și eternitatea nu sînt contradicții absolute, așa încît să existe obligatoriu între ele o relație tensionată dureroasă. Veșnicia nu este ceva
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
strădania de a înainta decît privirea noastră retrospectivă; amintirea trecutului determină ceea ce putem face în prezent ca să pregătim viitorul. Humorul nu consideră realitatea ca pe o decădere din veșnicie, ci o priveliște tocmai ca pe un fragment dintr-o curgere eternă. Humoriștii lui Kiekergaard privesc romantic lumea, în amintire, ca pe o lume de vis, prin care putem uita existența temporală ce se scurge neîntrerupt. Există însă o legătură intimă și un schimb reciproc constant între amintire și viață. Lumea amintirii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trebuia să ăzbutești, pînă la urmă, o alegere. Iar pentru Platon nu exista nici un dubiu de care parte se afla adevarata valoare. Sentimentul său total era un entuziasm intelectual, bucuria cunoașterii trezită de activitatea gîndirii pentru a ajunge la ideile eterne și de a fi înălțat astfel deasupra fluxului schimbărilor. Cu toate acestea, îi revine lui Platon o mare însemnătate în dezvoltarea sentimentului total de care ne-am ocupat, prin înalta sa idee despre existență ca o mare ordine a lucrurilor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asemenea culme, arătînd prin liberă cunoaștere spre ceea ce este mare și infinit, ca fiind ceva conținut în legile valabile pentru lucrurile trecătoare. Arta se cuvine să arate prin imagini finitul transluminat de infinit. Iar religia este o trăire nemijlocită în etern și infinit. În momentul culminant, nu are valoare nici una dintre aceste trei forme ale vieții spirituale; deosebirea dintre ele dispare. Starea supremă este entuziasmul; dar acesta dă naștere ironiei față de realitate și de formele sale. Ceea ce a zugrăvit Sloger în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
simboluri pinul și iedera, două vegetale care rămân verzi atunci când restul naturii pare că moare. De asemenea, este zeul "reproducerii", ceea ce a dus de multe ori la asimilarea lui cu un țap sau cu un taur. În fine, este zeul "eternei reîntoarceri", personificarea reînnoirii vieții. Zeul beției și al delirului extatic nu se simte bine decât în mijlocul tumultului și al veseliei. "Cel zgomotos", cum e numit Dionisos, era însoțit de cortegii de menade (nebune, în greacă) și de satiri care dansau
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
întotdeauna orgia. Fundamental rural, cultul devine din ce în ce mai citadin. Sub influența orașelor și a burgheziei urbane asociate comerțului cu vin, festivitățile se disociază treptat de ciclul anotimpurilor și al viticulturii, evoluând către celebrarea vieții pline de voie bună și către consacrarea "eternei reîntoarceri" a zeului. Ceva mai târziu îl regăsim pe Dionisos în epoca romanică sub trasăturile bătrânului zeu italic Liber Pater, asimilat cu Bachus și cu Ceres, zeița grâului. Această mutație s-a manifestat în ceea ce s-a numit "scandalul Bacanalelor
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
îndreptate împotriva ideologiei dominante. Dar reuniunile bahice, al căror caracter secret nu putea decât să neliniștească statul, provocau dezordine și, în special, fervoarea adoratorilor lui Bachus, al căror număr nu înceta să crească, se îndrepta către un zeu al vieții eterne mai degrabă oriental decât roman. Cultul dedicat lui Bachus presupunea un ritual de inițiere personală care reprezenta pentru adepții lui o garanție a unei renașteri, după modelul zeului grec "de două ori născut" (Dythirambos), numit și "fiul celor două sarcini
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și sens Sărbătorii. Organizată, în principiu, o dată la douăzeci și cinci de ani la Vevey, aceasta nu este, așadar, o manifestare folclorică obișnuită, ci o ceremonie menită să îi recompenseze pe cei mai buni lucrătorii ai viei. Sărbătoarea glorifică "marele ciclu natural", "eterna întoarcere" a anotimpurilor cu tot cu muncile și recompensele pe care acestea le aduc celei mai nobile și mai vechi meserii din lume: cea de agricultor și, mai precis, cea de "lucrător la vie". Ritualul Sărbătorii evocă primăvara, vara, toamna și iarna
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Nicolae Manolescu, Visul și veghea, RL, 1980, 15; Ioan Holban, „Oh, ce lume!”, CRC, 1981, 5; Alex. Ștefănescu, Tensiune constantă, RL, 1982, 26; Costin Tuchilă, „Studiul de noapte”, LCF, 1983, 29; Paul Dugneanu, „Pasagerul”, LCF, 1986, 8; Mariana Ionescu, Pasager etern, SLAST, 1986, 43; Ioan Holban, „Strada Occidentului”, CRC, 1987, 13; Mariana Ionescu, Maturitatea raportată la copilărie, CNT, 1987, 47; Cristea, Fereastra, 258-264; Dicț. scriit. rom., II, 590-592; Popa, Ist. lit., II, 595. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
colectiv”, definit prin sentiment cosmic, ataraxie și idealism, creația autohtonă manifestă echilibrul senin în care se rezolvă, sub semnul melancoliei, tensiunea dintre „un mit ceresc” și „un mit al pământului”, ambele întrunite în cultul lui Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile mitice. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Eulalii, precedate de Veghea lui Roderick Usher, parafrază de Ion Barbu, cu un portret de Mac Constantinescu și gravuri de Pierre Grant, București, 1931; Limite, București, 1936; Comedia fantasmelor, Sighișoara, 1939; Alkestis, București, 1939; Cazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
sărmanul bătrîn pentru toata suferință, înapoindu-i vesmintele strălucitoare și sceptrul... Versiunea dezgustătoare a d-lui Țațe a fost adoptată pe rînd de Bohem, Quin, Booth, Barry, Gorrick, Henderson, Kemble, Kean. D-l Macready a restaurat acum, spre gloria-i eternă, textul lui Shakespeare și vom fi fericiți să auzim de actorul îndeajuns de temerar care să încerce o altă restaurare a textului d-lui Țațe. Succesul lui Macreadya alungat pentru totdeauna acea rușine de pe scenă . Bufonul din tragedia lui Lear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Dar, te rog, Cealaltă-oștire-aproape-i? CURTEANUL: Aproape, și-n pas iute: corpul principal E așteptat din oră-n oră. EDGAR: -Ți mulțumesc. CURTEANUL: Deși regina cu-un motiv e-aici, Oștirea ei e-n marș. EDGAR: Îți mulțumesc. (Iese Curteanul) GLOUCESTER: Etern buni zei, luați-mi răsuflarea, Duhul meu rău să nu mă-nșele iar, Să mor pîn' nu voiți. EDGAR: Bin' te rogi, taica. GLOUCESTER: Acuma, domn bun, cine ești? EDGAR: Omul cel mai sărman, smerit de-ai sorții pumni, Om
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ELIO CONS SRL GORJ 4425 2155923 ELSAT SRL GORJ 4426 2159798 ELTOP SRL GORJ 4427 2159305 ENIGMĂ COM SRL GORJ 4428 14936790 ENTEH CO SRL GORJ 4429 8642359 ESCHER IMPEX SRL GORJ 4430 12449624 ESSENTIAL DISTRIBUTION SRL GORJ 4431 6155160 ETERN CONS SRL GORJ 4432 6375379 ETHERPRISE SRL GORJ 4433 2159771 EUMECA SRL GORJ 4434 14874914 EURODACOS S.R.L. GORJ 4435 7709647 EUROSPORT TRADING SĂ GORJ 4436 13059018 EXOTRAC SRL GORJ 4437 8642324 EXPONENȚIAL SRL GORJ 4438 2156759 EXPRES TRANSPORT SĂ GORJ
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191320_a_192649]
-
existau „domnu’ Prim de la județ” și „președintele de CAP”, dar e vorba și de anii de după 1989. Scriitorul nu face însă operă de cronicar, nici de sociolog ori de etnograf. Iar timpul istorisit e mai degrabă unul circular, sugestie a eternei întoarceri. Oricum, importantă e „istoria mică”, privind familia, comunitatea, sinele, faptele de viață așa-zis neînsemnate și comune, cărora le este descoperit și restituit caracterul esențial. Există în această carte semnale de intertextualitate, de referiri la mitologia românească (un exemplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
următoarea notă a redacției: „Cu privire la cauzele care determină durabilitatea operelor de artă clasice socotim că, după însăși propunerea autorului, problema urmează a fi mai departe analizată. Este necesar de a preciza că, așa cum ne arată marxism-leninismul, nu există categorii sociale eterne; desigur că nu poate fi vorba de o contradicție între caracterul istoric al unui tip literar și valabilitatea lui de-a lungul a mai multor orânduiri sociale, în sfârșit că noțiunea de «fond omenesc stabil» folosită de acad. G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-mi destăinuie nedumeririle sale asupra propozițiilor ce i se par neclare, ca să înlăturăm orice confuzie, remarc că există un singur punct în articolul său pe care nu l-am asimilat și care constituie o problemă serioasă și anume aceea a eternului artei. Tov. Mihăileanu zice: caracterele nu sunt eterne. Și eu spun la fel. Dar tot d-sa scrie mai jos: «personajele marilor capodopere ale literaturii universale sunt valabile și astăzi pentru că scriitorii au știut să întruchipeze trăsăturile tipice ale caracterelor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se par neclare, ca să înlăturăm orice confuzie, remarc că există un singur punct în articolul său pe care nu l-am asimilat și care constituie o problemă serioasă și anume aceea a eternului artei. Tov. Mihăileanu zice: caracterele nu sunt eterne. Și eu spun la fel. Dar tot d-sa scrie mai jos: «personajele marilor capodopere ale literaturii universale sunt valabile și astăzi pentru că scriitorii au știut să întruchipeze trăsăturile tipice ale caracterelor determinate de o anumită clasă» (...). Mult mai substanțială
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în artă este ceva durabil» și am pomenit de un «fond omenesc stabil». Prietenii mei admit valabilitatea tipului literar de-a lungul «mai multor orânduiri sociale». Însă asta am voit să spun și eu. Prietenii mei se tem de termenul «etern» deoarece, conform marxism-leninismului «nu există categorii sociale eterne». Fără îndoială. Însă cuvântul «etern» folosit de publiciștii sovietici, nu e luat în accepție metafizică. Iată ce scrie I.G. Astahov: «Secretul eternității artei constă în obiectivitatea veridicului ei (...)». G.F. Alexandrov ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de un «fond omenesc stabil». Prietenii mei admit valabilitatea tipului literar de-a lungul «mai multor orânduiri sociale». Însă asta am voit să spun și eu. Prietenii mei se tem de termenul «etern» deoarece, conform marxism-leninismului «nu există categorii sociale eterne». Fără îndoială. Însă cuvântul «etern» folosit de publiciștii sovietici, nu e luat în accepție metafizică. Iată ce scrie I.G. Astahov: «Secretul eternității artei constă în obiectivitatea veridicului ei (...)». G.F. Alexandrov ajunge la aceiași încheiere: «tov. Stalin a spus mărețele și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Prietenii mei admit valabilitatea tipului literar de-a lungul «mai multor orânduiri sociale». Însă asta am voit să spun și eu. Prietenii mei se tem de termenul «etern» deoarece, conform marxism-leninismului «nu există categorii sociale eterne». Fără îndoială. Însă cuvântul «etern» folosit de publiciștii sovietici, nu e luat în accepție metafizică. Iată ce scrie I.G. Astahov: «Secretul eternității artei constă în obiectivitatea veridicului ei (...)». G.F. Alexandrov ajunge la aceiași încheiere: «tov. Stalin a spus mărețele și înțeleptele cuvinte: „Numai poporul este
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]