12,301 matches
-
acoperite de zăpadă, și a coloniei "Cape Crozier Emperor Penguin" (colonia Pinguinilor Imperiali de la Cape Crozier). În domeniul explorării geografice, realizările au inclus descoperirea Peninsulei Regelui Edward VIII și a "Polar Plateau" (Podișul Polar), prin intermediul rutei Munților de Vest. Totuși, expediția nu a avut ca scop atingerea Polului Sud, cel mai sudic punct de pe glob. a fost un punct de reper în istoria explorării britanice a Antarcticii. Expediția a fost considerată a fi de succes, în ciuda faptului că a fost nevoie
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
VIII și a "Polar Plateau" (Podișul Polar), prin intermediul rutei Munților de Vest. Totuși, expediția nu a avut ca scop atingerea Polului Sud, cel mai sudic punct de pe glob. a fost un punct de reper în istoria explorării britanice a Antarcticii. Expediția a fost considerată a fi de succes, în ciuda faptului că a fost nevoie de o încă o misiune costisitoare pentru eliberarea echipajului și a navei rămasă captivă în gheață. Totuși, rezultatele sale științifice îndoielnice au dus la dispute în cadrul oamenilor
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
de succes, în ciuda faptului că a fost nevoie de o încă o misiune costisitoare pentru eliberarea echipajului și a navei rămasă captivă în gheață. Totuși, rezultatele sale științifice îndoielnice au dus la dispute în cadrul oamenilor de știință. Marele eșec al expediției a fost determinat de incapacitatea de a stăpâni tehnicile de călătorie polară ce includeau utilizarea eficientă a schiurilor și a câinilor, lucru ce a persistat în expedițiile britanice de explorare a Antarcticii din întreaga Epocă Eroică a Explorării Antarcticii. Între
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
științifice îndoielnice au dus la dispute în cadrul oamenilor de știință. Marele eșec al expediției a fost determinat de incapacitatea de a stăpâni tehnicile de călătorie polară ce includeau utilizarea eficientă a schiurilor și a câinilor, lucru ce a persistat în expedițiile britanice de explorare a Antarcticii din întreaga Epocă Eroică a Explorării Antarcticii. Între 1839 și 1843 căpitanul Marinei Regale, James Clark Ross, comandând cele două nave ale sale, "HMS Erebus" și "HMS Terror", a dus la bun sfârșit trei voiaje
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
cele două nave ale sale, "HMS Erebus" și "HMS Terror", a dus la bun sfârșit trei voiaje către continentul Antarctica. În acest timp el a descoperit și explorat un nou sector al Antarcticii, ce va deveni un centru important pentru expedițiile britanice de mai târziu. Ross a stabilit geografia generală a acestei regiuni, numind multe dintre locurile ei: Marea Ross ("Ross Sea"), Marea Barieră de Gheață (mai târziu renumită Platoul de gheață Ross), Insula Ross, Capul Adare, Teritoriul Victoria, Strâmtoarea McMurdo
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
bănuit că s-ar afla și alte întinderi de gheață la estul barierei, nefiind însă sigur de acest lucru. După Ross, în acest sector nu s-au mai înregistrat călătorii timp de 50 de ani. Apoi, în ianuarie 1895, o expediție norvegiană de vânătoare de balene a ancorat pentru scurt timp la Capul Adare, cel mai nordic punct al Teritorului Victoria. Patru ani mai târziu Carsten Borchgrevink, care a participat la debarcarea balenierei, a condus propria expediție în această regiune, cu
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
în ianuarie 1895, o expediție norvegiană de vânătoare de balene a ancorat pentru scurt timp la Capul Adare, cel mai nordic punct al Teritorului Victoria. Patru ani mai târziu Carsten Borchgrevink, care a participat la debarcarea balenierei, a condus propria expediție în această regiune, cu nava "Southern Cross" (Steaua Sudului). Aceasta a fost finanțată dintr-o donație de £35.000 de la editorul britanic Sir George Newnes, cu condiția ca expediția să fie numită „Expediția Antarctică Britanică”. Borchgrevink a debarcat la Capul
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Carsten Borchgrevink, care a participat la debarcarea balenierei, a condus propria expediție în această regiune, cu nava "Southern Cross" (Steaua Sudului). Aceasta a fost finanțată dintr-o donație de £35.000 de la editorul britanic Sir George Newnes, cu condiția ca expediția să fie numită „Expediția Antarctică Britanică”. Borchgrevink a debarcat la Capul Adare în februarie 1899, unde și-a ridicat o colibă mică, petrecând iarna antarctică din același an în ea. În vara următoare el a navigat spre sud, debarcând la
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
participat la debarcarea balenierei, a condus propria expediție în această regiune, cu nava "Southern Cross" (Steaua Sudului). Aceasta a fost finanțată dintr-o donație de £35.000 de la editorul britanic Sir George Newnes, cu condiția ca expediția să fie numită „Expediția Antarctică Britanică”. Borchgrevink a debarcat la Capul Adare în februarie 1899, unde și-a ridicat o colibă mică, petrecând iarna antarctică din același an în ea. În vara următoare el a navigat spre sud, debarcând la breșa Barierei descoperită de
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
vara următoare el a navigat spre sud, debarcând la breșa Barierei descoperită de Ross. Trei oameni au mers cu ajutorul săniilor trase de câini înspre sud pe suprafața Barierei, înregistrând un nou record: cel mai sudic punct atins, la 78°50′ . Expediția Discovery a fost planificată pe fondul unui val de interes internațional pentru explorarea regiunilor Antarcticii, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul celui de-al XX-lea. O expediție germană sub comanda lui Erich von Drygalski a fost
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
record: cel mai sudic punct atins, la 78°50′ . Expediția Discovery a fost planificată pe fondul unui val de interes internațional pentru explorarea regiunilor Antarcticii, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul celui de-al XX-lea. O expediție germană sub comanda lui Erich von Drygalski a fost lansată aproximativ în același timp cu Discovery, pentru a explora continentul de la sud de la Oceanul Indian. Exploratorul suedez Otto Nordenskiöld a condus o expediție către Teritoriul Graham, o expediție franceză dirijată de către
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
la începutul celui de-al XX-lea. O expediție germană sub comanda lui Erich von Drygalski a fost lansată aproximativ în același timp cu Discovery, pentru a explora continentul de la sud de la Oceanul Indian. Exploratorul suedez Otto Nordenskiöld a condus o expediție către Teritoriul Graham, o expediție franceză dirijată de către Jean-Baptiste Charcot mergând, la rândul ei, către Peninsula Antarctică. În sfârșit, savantul scoțian William Speirs Bruce a îndrumat o altă expediție către Marea Weddell.. Sub influența lui John Barrow, al doilea secretar
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
XX-lea. O expediție germană sub comanda lui Erich von Drygalski a fost lansată aproximativ în același timp cu Discovery, pentru a explora continentul de la sud de la Oceanul Indian. Exploratorul suedez Otto Nordenskiöld a condus o expediție către Teritoriul Graham, o expediție franceză dirijată de către Jean-Baptiste Charcot mergând, la rândul ei, către Peninsula Antarctică. În sfârșit, savantul scoțian William Speirs Bruce a îndrumat o altă expediție către Marea Weddell.. Sub influența lui John Barrow, al doilea secretar al Amiralității, explorările polare au
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
de la sud de la Oceanul Indian. Exploratorul suedez Otto Nordenskiöld a condus o expediție către Teritoriul Graham, o expediție franceză dirijată de către Jean-Baptiste Charcot mergând, la rândul ei, către Peninsula Antarctică. În sfârșit, savantul scoțian William Speirs Bruce a îndrumat o altă expediție către Marea Weddell.. Sub influența lui John Barrow, al doilea secretar al Amiralității, explorările polare au devenit o preocupare a Marinei Regale pe timp de pace după războaiele napoleoniene. Interesul naval s-a diminuat după dispariția din 1845 a expediției
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
expediție către Marea Weddell.. Sub influența lui John Barrow, al doilea secretar al Amiralității, explorările polare au devenit o preocupare a Marinei Regale pe timp de pace după războaiele napoleoniene. Interesul naval s-a diminuat după dispariția din 1845 a expediției lui Franklin și a multora a dintre căutările zadarnice ce au urmat. După problemele întâmpinate în anii 1874-1876 în expediția către Polul Nord condusă de George Nares, și însuși declarația sa (a lui G. Nares) că Polul Nord este „impracticabil”, Amiralitatea a
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a Marinei Regale pe timp de pace după războaiele napoleoniene. Interesul naval s-a diminuat după dispariția din 1845 a expediției lui Franklin și a multora a dintre căutările zadarnice ce au urmat. După problemele întâmpinate în anii 1874-1876 în expediția către Polul Nord condusă de George Nares, și însuși declarația sa (a lui G. Nares) că Polul Nord este „impracticabil”, Amiralitatea a decis că alte expediții polare ar fi periculoase, costisitoare și inutile. Totuși, secretarul Societății Geografice Regale (și mai târziu președintele
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a multora a dintre căutările zadarnice ce au urmat. După problemele întâmpinate în anii 1874-1876 în expediția către Polul Nord condusă de George Nares, și însuși declarația sa (a lui G. Nares) că Polul Nord este „impracticabil”, Amiralitatea a decis că alte expediții polare ar fi periculoase, costisitoare și inutile. Totuși, secretarul Societății Geografice Regale (și mai târziu președintele ei), Sir Clements Markham, era un fost navigator care făcuse parte din unul din echipajele de salvare trimise în 1851 pe urma navelor pierdute
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
ar fi periculoase, costisitoare și inutile. Totuși, secretarul Societății Geografice Regale (și mai târziu președintele ei), Sir Clements Markham, era un fost navigator care făcuse parte din unul din echipajele de salvare trimise în 1851 pe urma navelor pierdute în timpul Expediției lui Franklin. El l-a și însoțit pe Nares pentru o parte din expediție, devenind un susținător ferm pentru ca marina să-și continue rolul său istoric. O oportunitate pentru a promova această ambiție a apărut în noiembrie 1893, când proeminentul
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
președintele ei), Sir Clements Markham, era un fost navigator care făcuse parte din unul din echipajele de salvare trimise în 1851 pe urma navelor pierdute în timpul Expediției lui Franklin. El l-a și însoțit pe Nares pentru o parte din expediție, devenind un susținător ferm pentru ca marina să-și continue rolul său istoric. O oportunitate pentru a promova această ambiție a apărut în noiembrie 1893, când proeminentul biolog Sir John Murray, care vizitase apele Antarcticii ca biolog cu Expediția Challenger în
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
parte din expediție, devenind un susținător ferm pentru ca marina să-și continue rolul său istoric. O oportunitate pentru a promova această ambiție a apărut în noiembrie 1893, când proeminentul biolog Sir John Murray, care vizitase apele Antarcticii ca biolog cu Expediția Challenger în anii 1870, adresându-se la RGS (Societatea Geografică Regală), a prezentat o lucrare intitulată „Reînoirea explorărilor antarctice”, cerând o expediție pe scară largă în beneficiul științei britanice. Aceasta a fost puternic susținută, atât de Markham cât și de
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a apărut în noiembrie 1893, când proeminentul biolog Sir John Murray, care vizitase apele Antarcticii ca biolog cu Expediția Challenger în anii 1870, adresându-se la RGS (Societatea Geografică Regală), a prezentat o lucrare intitulată „Reînoirea explorărilor antarctice”, cerând o expediție pe scară largă în beneficiul științei britanice. Aceasta a fost puternic susținută, atât de Markham cât și de conducătorii organizației științifice a țării, Societatea Regală. S-a stabilit un comitet comun al celor două societăți, care să decidă forma viitoarei
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
pe scară largă în beneficiul științei britanice. Aceasta a fost puternic susținută, atât de Markham cât și de conducătorii organizației științifice a țării, Societatea Regală. S-a stabilit un comitet comun al celor două societăți, care să decidă forma viitoarei expediții. Markham își dorea o expediție navală completă, în stilul lui Ross sau al lui Franklin. Această alegere a fost criticată de unii membrii ai comitetului asociat, dar tenacitatea sa a făcut astfel încât expediția să se desfășoare așa cum și-a dorit
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
științei britanice. Aceasta a fost puternic susținută, atât de Markham cât și de conducătorii organizației științifice a țării, Societatea Regală. S-a stabilit un comitet comun al celor două societăți, care să decidă forma viitoarei expediții. Markham își dorea o expediție navală completă, în stilul lui Ross sau al lui Franklin. Această alegere a fost criticată de unii membrii ai comitetului asociat, dar tenacitatea sa a făcut astfel încât expediția să se desfășoare așa cum și-a dorit. Vărul său biograf a scris
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
două societăți, care să decidă forma viitoarei expediții. Markham își dorea o expediție navală completă, în stilul lui Ross sau al lui Franklin. Această alegere a fost criticată de unii membrii ai comitetului asociat, dar tenacitatea sa a făcut astfel încât expediția să se desfășoare așa cum și-a dorit. Vărul său biograf a scris mai târziu că expediția a fost „creația minții sale, produsul energiei sale persistente”. Markham obișnuia să urmărească cu atenție ofițerii navali tineri și promițători, care mai târziu ar
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
stilul lui Ross sau al lui Franklin. Această alegere a fost criticată de unii membrii ai comitetului asociat, dar tenacitatea sa a făcut astfel încât expediția să se desfășoare așa cum și-a dorit. Vărul său biograf a scris mai târziu că expediția a fost „creația minții sale, produsul energiei sale persistente”. Markham obișnuia să urmărească cu atenție ofițerii navali tineri și promițători, care mai târziu ar fi putut fi potriviți pentru misiunile polare, atunci când va apărea posibilitatea. L-a observat pentru prima
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]