14,023 matches
-
cu cânele lui apucă în stânga și eu cu al meu în dreapta, propunându-ne a ne întâlni peste două oare cu torbele pline. Nu bine făcui câțiva pași pe miriște și îmi sări o prepeliță. O ieu la ochi și o greșesc. Se vede că m-am grăbit, gândii eu. Îmi sare curând a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi sare a treia, a patra, a cincea, îmi sar peste douăzeci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe miriște și îmi sări o prepeliță. O ieu la ochi și o greșesc. Se vede că m-am grăbit, gândii eu. Îmi sare curând a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi sare a treia, a patra, a cincea, îmi sar peste douăzeci în condițiuni minunate, și pe toate le greșesc. Eram să turb de desperare; era să-mi arunc pușca jos și să o fac țănduri 44 sub picioare. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gândii eu. Îmi sare curând a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi sare a treia, a patra, a cincea, îmi sar peste douăzeci în condițiuni minunate, și pe toate le greșesc. Eram să turb de desperare; era să-mi arunc pușca jos și să o fac țănduri 44 sub picioare. Nu înțelegeam ce să fie, căci doar nu eram așa de stângaci, încât din atâtea focuri să nu meargă măcar unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
închizeșluiesc că aș face lucru de samă, deoarece pănă astăzi n-am prins de veste că aș fi posedând darul de critic literar pentru a judeca cu temei și nepărtinire operile altora. Atâta însă pot spune, fără teamă de a greși, că dintre toți câți compuneau interesantul mozaic al "Junimei", doi oameni au contribuit cu deosebire la închegarea și menținerea lui: Maiorescu și Iacob Negruzzi. Fără cel întăi nu cred că s-ar fi putut înființa, fără cel al doilea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lesne folosindui/exploatându-i inteligent propria forță, decât opunându-i-se direct; mai pe românește, tot răul spre bine. Asta pretinde Însă adaptarea atât conceptuală cât și ca intensitate a reacției, la forța impactului. Măcar pentru faptul că se poate greși și prin exces. Practic, soluția adoptată nu opune nimic În speranța anulării efectului poluant. Asta ar Însemna un consum de energie, iar aceasta comportă, prin randamentul subunitar cu care se obține energia, o poluare mai mare, acolo unde energia se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prea reducător, datorat juglonei, se pot dezvolta acum, până se trezește nucul. Mai mult, ce s’ar Întâmpla dacă juglona s’ar acumula de la un an la altul? Desigur ar dăuna Însuși celui ce-a produs-o: eroul nostru ar greși În plus... Și, legat de toate aceste calități, mi-aș permite o remarcă: poate chiar constatarea empirică a rolului benefic al nucului l’a pus În poziția privilegiată pe care o deține În tradiția poporului nostru. Amintind că nucul exercită
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aduce deșeul Într’o stare redox perfect compatibilă cu mediul, În fiecare moment, pentru că viul ține seama de evoluția mediului, care este o realitate; cu sau fără om, mai mult, cu sau fără viață, mediul evoluează spre oxidant. Omul poate greși adoptând fie o tehnologie de depoluare cu scop conservativ, ori dimpotrivă cu scop exclusiv evolutiv. Biocenoza Însă, pe care al doilea cerc trebuie s’o folosească, e În același timp un detector care, bazat pe sesizarea gradului de supraviețuire proprie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar dacă e biodegradabilă à la longue căci, pe termen scurt, e inestetică. Ultima variantă, căratul Înapoi, pune Însă În operă o mai mare cantitate de informație, de gândire și, de ce nu, de suflet. E, oricum, mai uman. Uneori Însă, se greșește În plus. Fără a avea dorința unei polemici, Îmi amintesc că de Paștele trecut cineva vorbea de contribuția la poluare a cojilor de ouă; luat de valul elocinței, a omis faptul de de vreo 150 de milioane de ani tot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de carbon-oxigen propriu formelor actuale de viață. E un paradox? Desigur, dacă discutăm doar arderea. Dar dacă arderea e Încadrată În ansamblul ambiental, adică ardem o biomasă oarecare, paradoxul dispare, pentru că arderea creează premisele refacerii combustibilului. Să nu fiu Înțeles greșit În pledoaria pentru biomasă de astăzi și din capitolul anterior: nu sunt un conservator, dimpotrivă, sunt un evoluționist. Nu doresc Însă ca ritmul evoluției mediului să fie mai mare decât cel al adaptării viului. Dar, chiar având la dispoziție o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
motive, vom vedea mai departe. Deci, utilizarea alcoolului drept carburant. Dar care alcool? Dacă clasificarea pe care o fac acum va fi receptată superficial, desigur voi fi criticat de chimiști, iar naturaliștii mă vor considera de-al lor: ambii ar greși Însă. Deci aș Împărți marea clasă a alcoolilor În două: naturali și sintetici. Desigur, nu există nici o deosebire, pentru un alcool dat, Între cele două categorii, din punctul de vedere al proprietăților lor. În paranteză fie spus, ar putea exista
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mine ar fi să credeți că acum caut o justificare pentru acțiunea de loc inspirată a omului, chiar dacă ea e În același sens cu cea a naturii Însăși, de entropizare adică. Doresc să pledez doar pentru moderație, căci se poate greși și În minus, dar și În plus. Asta Înseamnă rațiune și, implicit, educație. Suntem, Într’adevăr instrumente ale naturii - Însăși existența noastră, fie și În stare sălbatică, entropizează - dar o facem și inutil, adică În plus, ca de exemplu excesiva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din loc a munților, continuată cu agricultura și consumul, și sfârșită cu deșeuri cărate de canalizare În mare, este compensată doar de Întreținerea altei exagerări umane: o populație ce nu se oprește din creștere și pretenții. Nu doresc să fiu greșit Înțeles. Prin acest demers nu urmăresc critica, mai ales una distructivă. În fond, și eu sunt dependent, ca toată lumea de astăzi, de tehnologia actuală. Fără ea, am muri de foame. Doresc doar să atrag atenția asupra unor lucruri În care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai multă morfină, deci o mai bună protecție a ambilor parteneri, fără pericolul autoinhibiției pentru grâu ori a unei dezvoltări slabe pentru mac, cum s’ar Întâmpla dacă cele două specii ar trăi separat. Cred că e clar că e greșit a considera macul drept o buruiană În lanul de grâu. De fapt e vorba de o subtilă simbioză. Nu e cazul cu alte plante dicotiledonate, ce invadează lanul de grâu, profitând de satisfacerea aceleiași nevoi de sol reducător, dar fără
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trece omului prin cap când, În căutare de motiv de omorât timpul, puțin zăpăcit de lipsa activității sau jaloanelor cotidiene, meditează? Eventual să păcătuiască. Ei, nu chiar În sensul celei de-a 7-a porunci ci, În orice atitudine, să greșească măsura, anume În plus. Căci greșeala nu constă atâta Într’o acțiune cât În măsura prea mică sau prea mare În care se face. Iar astăzi mă voi ocupa de un exemplu pe lângă altele, discutate la timpul lor, anume o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mele, acel câine e doar o amintire. A cui? Ce să facem cu ei? Căci, ascultând de o lege a naturii, ei se reproduc, ridicând problema unui surplus, pe care ori Îl hrănim, ori Îl ucidem. Dar ambele atitudini sunt greșite În sine. Hrăniți, ei vor depăși curând numărul nostru, al oamenilor, căci fiecare cățea, bine hrănită, va face, de două ori pe an, câte 4-5 pui. Uciși, vor lăsa loc liber, cum spun ecologii, nișă ecologică, “altora”, care pot fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chestiune de biunivocitate. Vorbeam de stressul nopții ce ne așteaptă. Asta, pentru că semnificația acestei nopți s’a pierdut În fața precisului, universalului dar și inumanului calendar gregorian, rămas doar un etalon al trecerii timpului. Dați-mi voie să spun, fără a greși deloc, că universalitatea Înseamnă uniformitate și, prin urmare, entropizare. Ideatică evident, dar cu atât mai perfidă. Inversul ei, negentropia, aparține din păcate trecutului. Vechile popoare, agrare, adică sedentare, nicidecum industriale, adică cosmopolite și migratoare, nu atât prin ele Însele, cât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de a stabili raporturi logice și raporturi cantitative, prin studiul logicii și matematicii. Rolul disciplinelor umaniste este de a cultiva idealul, iar acela al disciplinelor pozitive, de a oferi cunoașterea căilor și energia necesare atingerii acestui ideal. Mă întreb dacă greșesc foarte mult atunci cînd apreciez că rolul celui de-al treilea aspect al culturii formative cultivarea capacității de a stabili raporturi logice și cantitative se apropie întrucîtva de acela pe care psihologul J. Piaget l-a acordat operațiilor logico-matematice, ca
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acord cu credința, după cum filosofia este pusă de acord cu teologia care se sprijină pe revelație. JACQUES MARITAIN (1882-1973), unul din cei mai de seamă neotomiști, în scrierea sa Știința modernă și rațiunea, ne avertizează că rațiunea singură ar putea greși și, în consecință, ea trebuie să se subordoneze credinței (2, p. 94). Și iată cum, o filosofie care în secolul al XIII-lea a căutat să dea un temei rațional credinței, renaște în secolul al XlX-lea pentru ca, receptînd unele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
simbolizat în stema sa o dublă victorie, atât împotriva suzeranității maghiare și biruința ortodoxismului amenințat de expasiunea catolicismului peste granițele muntoase ale Făgărașului. Cât despre însemnele ordinului, dragonul capătă valențe antagonice și chiar un renume negativ în conștiința creștină . Nu greșim afirmând că însuși Vlad a produs devierea de sens, prin schimbarea codului cromatic, de la roșul regal, biruitor, la verde. „ în toate mitologiile, zeitățile verzi ale reînnoirii hibernează în Infern, unde roșul htonian le regenerează.” Dragonul verde poate fi simbolul Imperiului
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ușor să pui întrebări decât să răspunzi la ele. Dar răspunde-ți ție și [...] răspunsul tău să fie precis și corect [...]." [...] ,,Thrasymachus", am spus, tremurând, ,,nu fi aspru cu noi, pentru că dacă eu și Polemarchus am apucat pe un drum greșit în cercetarea argumentului, păcatul nostru nu a fost cu siguranță intenționat [...]. Suntem serioși, prietene, crede-mă, dar sarcina, îmi închipui, este peste puterile noastre; și prin urmare voi, oamenii inteligenți, ar trebui mai degrabă să ne compătimiți decât să ne
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mult o problemă internațională și transnațională care necesită soluții internaționale și transnaționale, acest lucru nu este totuși prea încurajator. În orice caz, nu trebuie să ne ducă la defetism sau la un exces de relativism. În primul rând, ar fi greșit să exagerăm importanța disputelor la margini ca și cum nu ar exista nicio înțelegere privind ce este corupția și ce este de făcut în legătură cu ea. Există numeroase dispute privind cine ar trebui să acționeze împotriva corupției, cine ar trebui să plătească, cum
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
aprobare oficială entuziastă. Și din moment ce agenții de control erau la fel de entuziaști ca toți ceilalți să exploateze această oportunitate unică, întreaga structură de control comunistă a fost înlocuită de o febră națională a aurului imposibil de atenuat. Interstiții politico-birocratice Ar fi greșit să privim corupția politică interstițială ca fiind proprie doar țărilor cele mai slab dezvoltate. În multe țări occidentale, corupția birocratică, adesea sub forma mitei în contracte de livrare, are viață lungă, iar încercările de a o distruge se aseamănă puternic
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
organizată) implicând astfel condamnare, dar nu sentință.2 Aceasta poate părea a fi rent-seeking pe scară largă, dar atrage după sine și abila exploatare a căilor legale în scopul de a-și asigura alegerea prin proces democratic. Așa că ar fi greșit să-l scutim de vină pe Berlusconi, așa cum au făcut-o mulți, încadrându-l ca simplu personaj negativ care exploatează poziția publică în beneficiul personal. Toate societățile conțin personaje ca Berlusconi, dar nu toate statele îi aleg la putere. Așadar
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Individul este pasibil de a fi biruit de furie sau de altă pasiune, iar atunci rațiunea sa este obligatoriu pervertită; dar este greu de presupus că un număr mare de persoane ar fi toate prinse de aceeași pasiune și ar greși toate în același timp. (Aristotel Politica, 1286a) În acest capitol am avut în vedere, în primul rând, o mică parte din multitudinea de scrieri privind economia politică, în particular cea elaborată pe baza felicific calculus. În modelul simplu al lui
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cărui superioritate Hu a recunoscut-o în mod explicit și cu siguranță nu spontan, în discursul său de acceptare. Din acel moment, până la perturbările din 1989, dominația politică a lui Deng a decurs în mare parte fără probleme. Ar fi greșit să privim abordarea politică și economică a lui Deng doar ca o repudiere a dogmei maoiste. De fapt, Deng, deși poseda din plin abilitatea supraviețuitorului de a cel care deschide un drum riscant, a fost o figură mai degrabă conservatoare
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]