13,415 matches
-
un alt cenaclu, condus de poetul Florin Mugur, redactor al singurei reviste de tineret - Tânărul scriitor. Noi și părinții noștri trebuia să ne ascundem, și tatăl meu clătina mereu din cap când afla că eu mă „aventuram” în „bârlogul lor ideologic”, urcând scările la cele trei reviste ale U. Scriitorilor și, probabil, acest „instinct de victimă” ne-a apropiat și maturizat social. Înainte însă de a fi primit în grupul lor, Mugur m-a primit în al său, spontan, din prima
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai că în acest caz nu poate fi vorba de un „instinct al solidarității”, deoarece Florin Mugur, cu numele său și al tatălui său, fost gazetar, Legrel, era de partea „învingătorilor”, comunist convins și inflamat ca și întreaga „lui” generație ideologică ce publica amplu în revistele literare, dar și în cotidiene politice - Labiș, Mandric, Cosașu, Țic, Mazilu, Raicu și alții care s-au „pierdut pe drum”. Mugur m-a luat sub pulpana lui, crezând absolut și fără probe că aș avea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar, bineînțeles, deși eram total deschis față de prietenul meu ce se bucura de un post „uriaș” de redactor la „celebra” revistă a tinerilor profesioniști, și unica, îmi ascundeam, plus mal que bien, cum zice franțuzul, adică destul de stângace, „pulsiunile mele” ideologice. Mugur era un „comunist onest” ca și colegii lui de generație citați mai sus, făceau „corp comun” cu regimul, se răsfățau, cum spuneam, în paginile revistelor și la Scânteia tineretului și chiar în Scânteia „mare”. Se purta și ei credeau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în țările post-comuniste, dar și în marile capitale culturale, Berlin sau Paris. Maoismul, de exemplu, în care au crezut câteva generații de francezi cu o rară fervoare, nu a fost un semn oare al incapacității de „dezlipire” de un sistem ideologic, un refuz al stalinismului, dar rămânând pe aceleași poziții ideatice și dogmatice, deoarece „leninismul nu poate fi învins!”?! Și tinerii parizieni ca și studențimea, intelectualitatea germană sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o viață, ca pe un ghid și, mai știi, uneori ca pe o povară; e adevărat că ani la rând „teoria” lui s-a dovedit justă, dar... numai atât! Deoarece, după nici măcar un deceniu, așezându-se zgura infectă și noroiul ideologic stalinist, și comuniștii României, ca și cei de la nordul nostru geografic, distanțându-se mai mult sau mai puțin de modelul brut sovietic, de fapt diferențiindu-se - aici polonezii au fost ca totdeauna în istorie, cei mai expresivi, mai radicali! -, unii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cultură, în creație, cred eu, a avut loc o luptă nu mai puțin semnificativă! Mulți uită că regimul comunist nu era o „simplă” dictatură „de ocupație”, de tipul sud-american, ambiția și scopul comuniștilor, ruși sau români, se situa în aria ideologică, pe ei nu-i mulțumea stricta posesie a mijloacelor fixe și a bogățiilor naturale: ei voiau răsturnarea Tradiției, a valorilor și instituirea unui individ cu alte reflexe culturale și sociale. Or, tocmai aici, pe acest teren sensibil și nu totdeauna
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vechea estetică” ieșită din tiparele Renașterii și Europei moderne s-a afirmat plenar și a trebuit să fie înghițită și acceptată de ciracii și oportuniștii momentului politic. Mai mult, au apărut, în acești cincizeci de ani de confuzie și teroare ideologică, personalități culturale uriașe, care au produs opere ce vor fi cu greu egalate în libertatea de azi. Iar noi, scriitorii de atunci, care am luptat enorm pentru fiecare carte, pentru fiecare text - încă o dată, nu numai cu cerberii regimului, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în subsolul căruia - dar uneori și la suprafață! - s-au dus lupte aprige, s-au distrus vocații și prietenii fundamentale, dar s-au și născut personalități și opere autentice care au fost semnalul, cum o spuneam mai sus, că regimul ideologic comunisto-bolșevic putea fi învins în chiar ambiția și esența sa: în ideologie, în creație. (Deoarece istoria, istoria reală, „modificarea oamenilor, a instituțiilor și a reflexelor de gândire”, cu un cuvânt, suprastructura, este singura ce justifică o „revoluție”. În absența ei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
parte”, adică la MAI, la „Interne”. În al doilea rând, ceea ce îl făcea „suspect”, antipatic în ochii multora era faptul că, deși regimul comunist îi maltratase tinerețea - șapte ani! -, el, cu o ciudată promptitudine, își „confecționase” o viziune estetică și ideologică ce justifica și sprijinea marxismul și chiar și „marxismul aplicat, real”, adică regimul comunist. Dar dacă unii dintre foștii deținuți îl respingeau - totuși, el mi l-a prezentat pe Goma, la restaurantul U. Scriitorilor! - sau alții, numeroși intelectuali care, pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar și în „acele secole” din care nu s-au găsit probe directe, materiale, a fost marele filozof și poet Lucian Blaga, un uriaș „stejar” al etniei sale, or, spuneam eu, „stejarii nu cresc din nisip!”, Blaga, ca orice fenomenalitate ideologică și sentimentală, se naște din straturi adânci etnice, comunitare, iar Gândul, în formele sale ample și sistematice precum dovedesc sistemele sale filozofice, dă dovadă sigură de dezvoltare și maturizare organică seculară. Ivasiuc, exaltat și imprevizibil uneori, a făcut față de mine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literară”, dar, ceea ce e mult mai grav, de „incapacitate creativă” pe toată perioada comunistă. Fără să se țină seama de nici un fel de nuanțe: nici în ceea ce privește epoca comunistă, care nu a avut pe toată întinderea ei aceeași intensitate și duritate ideologică, și nici în ceea ce privește fiecare creator în parte, care, după cum o vedem și în cazul lui Dumitriu, a traversat epoci de confuze, penibile, cum spuneam, dar și de reală creativitate. În general, o anume lipsă de onestitate literară face ca unii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cercul său drept „mare scriitor”, nu a reușit, la rândul său, să publice nici un singur volum la vreo editură pariziană, dar nu ezita la rându-i să „ne dea sfaturi” pe un ton ce nu admitea replică, cu o „severitate ideologică” ce nu era întrecută în țară decât de unii dintre cerberii comunismului. (Un exemplu: la începutul anilor ’80, dl Mămăligă a cumpărat un ziar de expresie română în Canada și m-a invitat să scriu o recenzie la o carte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a vremurilor politice și sociale a unei bune jumătăți a secolului trecut face ca încă azi, deasupra României - și nu numai! - să mai plutească norii unor vechi entuziasme, ai unor noi „dezamăgiri” și, mai ales, pâcla deasă a unor reziduuri ideologice care, în revolta față de „precaritatea prezentului”, invocă nu rareori „puritatea unor mari și vechi idei”! (Nu numai în România! La ultimele alegeri prezidențiale ale marii noastre surori și „protectoare”, Franța, Lionel Jospin, eficace premier al acestei mari țări culturale și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
60, ’64 - când creatorii de vârf, cei câțiva, luptau punctual, reușind să creeze insule izolate în roman sau poezie, nesprijiniți de un front critic, noi, cei de după ’60-’65, am prins tot mai mult luciditatea și siguranța unei adevărate bătălii ideologice. Indiferent că am făcut-o în afara sistemului, printr-o opoziție fățișă (Țepeneag, Gomaă, fie din și prin interiorul sistemului, ca nu puțini colegi ai noștri din Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia - chiar și URSS. Eu am mers, probabil, cel mai departe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sistemului, ca nu puțini colegi ai noștri din Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia - chiar și URSS. Eu am mers, probabil, cel mai departe în această luptă „din interiorul sistemului”, acceptând nu numai postul de redactor-șef al primei publicații literare (și ideologice culturale!Ă a partidului, dar și funcția, onorifică de fapt, de membru supleant al c.c. al PCR. Și acolo unde unii bătrâni scriitori care se prostituaseră pas mal în stalinism, ocupând fotolii comode în strictul și opulentul establishment literar, vedeau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
metalurgie și petrochimie, cu insuficiente materii prime, creând obiective enorme industriale într-un moment în care marile țări industriale din vest preconizau și activau obiective mici și medii, flexibile și cu arii largi de extindere și desfacere!Ă, dar și „ideologice și culturale”: resuscitarea marilor mituri istorice românești, până la caricatură, cu ideea, secretă - de altfel, tot mai puțin ascunsă! -, de a fonda o dinastie!... O contradicție in adjecto pentru un sistem și o ideologie colectivistă, comunistă, nu numai „antisovietică”, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reactualizăm criteriile estetice de dinainte de război!”. Da, dar... nu a fost acest lucru formidabil, în luptă cu un sistem brutal și opresiv care se opunea tocmai, în esență, acestor „criterii”, acestor „valori”, visând „omul nou sovietic și comunist”, un sclav ideologic, de fapt, al unei Împărății panslavise, fără trecut sau cu unul inventat din zdrențele istoriei!? Da, am luptat și poate că ne-am și rănit și mutilat în acest război ce numai în aparență era unul ideologic, dar care era
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comunist”, un sclav ideologic, de fapt, al unei Împărății panslavise, fără trecut sau cu unul inventat din zdrențele istoriei!? Da, am luptat și poate că ne-am și rănit și mutilat în acest război ce numai în aparență era unul ideologic, dar care era și unul pentru supraviețuirea esenței și ființei unui Neam, iubit de Dumnezeu mai ales în ultima sută de ani când, „ni s-a permis” să ne adunăm de pe ambii versanți ai mândrilor Carpați și să ne regăsim
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de Steaua. Și - regret acum! - nu am uitat afrontul pe care mi-l făcuse D.R. nici când a fost vorba de a fi înlocuit unul dintre membrii propuși pentru Biroul Uniunii, în acea atmosferă încărcată de electricitate, de formidabile contradicții „ideologice” - un singur exemplu: activiștii superiori erau mai „deschiși” tinerilor „revoluționari” decât mulți colegi „consacrați”, țin minte că atât Ghișe, dar și Marin Rădoi, când se făceau listele pentru vorbitori, au insistat, uimind și stupefiind pe unii scriitori, „tovarăși mai vechi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
străinătate? Toate acestea, e adevărat, dar când foametea și disperarea au cuprins locurile natale - cum li s-a întâmplat irlandezilor sau românilor ardeleni la începutul secolului XX -, sau brutalitatea, barbaria inimaginabilă a unei ocupații străine, amestecată cu complicitatea unor slugi „ideologice” interne - cum s-a întâmplat la noi după al doilea război -, atunci toate acele „argumente” înșirate mai sus își pierd brusc din pondere, din „realitate”; atunci contează doar viitorul și supraviețuirea, pur și simplu, și mai ales viitorul și supraviețuirea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
normal în sensul că mă confundam cu masa de buni scriitori care luptau, sperau, erau umiliți și făceau „concesii” de felurite chipuri, iubeau, trăiau dezamăgiri, boli sau bucurii familiale, o „normalitate-anormală”, așa cum e posibilă într-un regim dictatorial de tip ideologic. Nici unul dintre noi, atunci, când partidul, după ’64 mai ales, lăsa ceva mai libere „barierele” cenzurii și ale poliției, nu credea că e posibilă o „re-stalinizare”, ca să nu mai vorbim și de o dictatură personală și de familie, cum a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui ’68, prin refuzul hotărât al României de a invada Cehoslovacia alături de armatele Pactului de la Varșovia. Un conducător ce, nemulțumit de puterile pe care le avea - pe care numai o dictatură le poate conferi, indiferent dacă ea este militară sau „ideologică” -, dorește puterea totală pentru cine știe ce „planuri grandioase și umanitare”, ins ce plănuia, în ciuda regulilor oarecum rigide pe care Moscova sovietică le instaurase pentru acoliții ei, șefi de state comuniste europene, o renaștere a unei „monarhii comuniste”, o feudalitate ciudată, abruptă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume patos, cum se cerea în epocă, comenzile ideologice ce-i veneau „de sus”. Apoi, același Stancu a devenit iute „complicele” noului șef de stat, care, aruncându-l pe Beniuc deoarece acesta profesa încă o anume fidelitate față de U. Sovietică și față de „principiile lagărului comunist”, avea nevoie de „noi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu ajutorul nemijlocit al poliției politice și al armatei ideologizate. Dar... nimeni nu bănuia „boala, paranoia” care urma să-l cuprindă și care avea să târască România, în contrast falagrant cu țările vecine, comuniste și ele, într-o „enclavă” economică și ideologică, în mijlocul Europei, frizând absurdul social, ca într-o piesă de treatru scrisă de un autor beat și pe jumătate nebun!... Da, eu am crezut „prea mult”, Stancu, pentru a lua acest contra-exemplu, a crezut „prea puțin”! Sau... cât trebuie?!... Nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a discerne între valoare și impostură. Publicul care ne-a susținut în diferite și fantastic de variate forme, uneori, deoarece și noi îl „susțineam”, nu numai în nevoia, în foamea de artă adevărată pe care, mai ales, o dictatură ideologică și obscurantistă o întețește, o amplifică, dar și pentru că - și poate în primul rând! - noi am trezit „speranța”, nu numai într-o artă și literatură adevărată, dar Speranța tout court, acea dimensiune fundamentală, esențială, fără de care nici un organism viu, lucid
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]