12,062 matches
-
Aceștia au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor "privilegii ilirice" emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul Mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț. Sofronie, în calitate de călugăr ortodox transilvănean, a luat și el drumul Carlovițului, de unde s-
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
Ierusalim care mai speră încă să o recupereze. Călugării povesteau că în țara lor se adunau fonduri pentru această mănăstire, mai ales prin vânzarea puilor de cai. În cursul secolului al XVI-lea, au ridicat iar musulmanii, în fața noii stăpâniri otomane, pretenții asupra clădirii, sub pretextul că deja a funcționat acolo o moschee. Călugării au șters orice urmă de prezență islamică din clădire, au îndepărtat inscripțiile arabe, și au distrus mihrabul care mai rămăsese. În cele din urmă mănăstirea a rămas
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Asediul Timișoarei a fost un conflict militar din 1552 între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman. Finalul asediului a fost victoria decisivă a otomanilor, în urma căreia Timișoara a intrat sub control otoman pentru 164 ani. După ce Soliman Magnificul a ocupat Belgradul în 1521 și Ungaria a fost învinsă în Bătălia de la Mohács din 1526, Regatul Ungariei
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
Asediul Timișoarei a fost un conflict militar din 1552 între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman. Finalul asediului a fost victoria decisivă a otomanilor, în urma căreia Timișoara a intrat sub control otoman pentru 164 ani. După ce Soliman Magnificul a ocupat Belgradul în 1521 și Ungaria a fost învinsă în Bătălia de la Mohács din 1526, Regatul Ungariei a fost împărțit în două părți. Partea de vest a țării a intrat sub stăpânirea împăratului
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
caselor și să se pregătească de retragere. Generalul Bernardo de Aldana, cu 100 spanioli, a transportat alimentele și armamentul din insulă în cetate, a incendiat casele și a distrus podul care lega insula de oraș. Însă, spre bucuria asediaților, armata otomană s-a retras, pe neașteptate, de sub zidurile cetății Timișoara și s-a îndreptat spre cetatea Bečej. Majoritatea izvoarelor explică ridicarea asediului la 16 noiembrie 1551 ca fiind datorată condițiilor meteorologice. Ploile abundente au produs inundații, iar frigul anunța o iarnă
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
oameni sub comanda lui Ahmed-pașa a plecat de la Adrianopol spre Timișoara. Avangarda trupelor turcești a ajuns sub zidurile Timișoarei la 24 iunie, iar la 28 iunie a venit, dinspre Belgrad, și grosul armatei în frunte cu beglerbegul Ahmed Ali. Oastea otomană era formată din aproximativ 30.000 de soldați, în timp ce apărătorii cetății erau doar 1900, dintre care 700 erau negustori. Artileria otomană a început să bombardeze violent cetatea la 27 iunie, producând multe spărturi mari în ziduri, în timp ce infanteria otomană a
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
iunie, iar la 28 iunie a venit, dinspre Belgrad, și grosul armatei în frunte cu beglerbegul Ahmed Ali. Oastea otomană era formată din aproximativ 30.000 de soldați, în timp ce apărătorii cetății erau doar 1900, dintre care 700 erau negustori. Artileria otomană a început să bombardeze violent cetatea la 27 iunie, producând multe spărturi mari în ziduri, în timp ce infanteria otomană a luat cetatea cu asalt la 3 și 6 iulie, fără vreun succes. În acest timp, o oaste maghiară condusă de Mihály
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
Oastea otomană era formată din aproximativ 30.000 de soldați, în timp ce apărătorii cetății erau doar 1900, dintre care 700 erau negustori. Artileria otomană a început să bombardeze violent cetatea la 27 iunie, producând multe spărturi mari în ziduri, în timp ce infanteria otomană a luat cetatea cu asalt la 3 și 6 iulie, fără vreun succes. În acest timp, o oaste maghiară condusă de Mihály Tóth a încercat să elibereze orașul aflat sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei. Scăderea
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
a mlaștinilor, din cauza secetei din luna iulie, i-a favorizat pe asediatori. Între 20 și 25 iulie s-au dat bătălii mari și lupte decisive, iar comandantul orașului, Stefan Losonczy, a început negocieri cu otomanii, la presiunea negustorilor. Comandanții militari otomani au promis să părăsească cetatea, dacă apărătorii vor depune armele. Capitularea imperialilor a avut loc în 25 iulie 1552, dar otomanii au rupt armistițiul și i-au ucis pe toți apărătorii. Stefan Losonczy, care era rănit, a fost capturat la
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
Losonczy, care era rănit, a fost capturat la 27 iulie 1552 și decapitat, iar capul său, umplut cu pleavă, a fost trimis la Istanbul ca un „dar” oferit sultanului. Cetatea Timișoarei, cucerită de turci și transformată în capitală de vilayet otoman (un "beylerbeylik" între anii 1552-1590 și un "eyâlet" între 1590-1716 cu patru sangeacuri), a rămas sub stăpânirea acestora în perioada 1552-1716, când a fost recucerită de trupele imperiale conduse de prințul Eugen de Savoia, care, imediat după capitulare, i-a
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
un edificiu public, ci dintr-o vilă particulară, poate a unui armator sau comerciant. Mozaicul s-a conservat neobișnuit de bine, excepție făcând o avariere a imaginii uneia din cele două corăbii, în cursul săpării unui veceu turcesc în epoca otomană. În ciuda daunei, imaginile dau informații prețioase pentru cei interesați în istoria maritimă. Este vorba de corăbii de tipul "navis oneraria", nave comerciale de 80-150 tone, care erau utilizate pentru transportul unor mărfuri ca garum și grăunțe din Egipt la Roma
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
tatălui său, Suleyman Șah, i-a ajutat cu 400 de călăreți pe selgiucizii din Sultanatul de Rum în luptele acestora împotriva Imperiului Bizantin. a declanșat astfel o serie de evenimente care a condus în cele din urmă la întemeierea Imperiului Otoman. Fiul său, Osman I, a fost primul sultan otoman. La începutul mileniului al II-lea o parte dintre triburile turcice au migrat din Asia Centrală și s-au stabilit în Asia Mică, cucerind treptat zone întinse și introducând aici religia islamică
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
de călăreți pe selgiucizii din Sultanatul de Rum în luptele acestora împotriva Imperiului Bizantin. a declanșat astfel o serie de evenimente care a condus în cele din urmă la întemeierea Imperiului Otoman. Fiul său, Osman I, a fost primul sultan otoman. La începutul mileniului al II-lea o parte dintre triburile turcice au migrat din Asia Centrală și s-au stabilit în Asia Mică, cucerind treptat zone întinse și introducând aici religia islamică. Erau societăți războinice, cu conducători ce moșteneau poziția lor
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
XIII-lea a venit în Anatolia dinspre Turkmenistan pentru a-i ajuta pe turcii selgiucizi în luptele lor împotriva bizantinilor. Sosirea în Asia Mică și acțiunile sale stau la baza unui lanț de evenimente care au dus la întemeierea Imperiului Otoman, fiul său, Osman, fiind fondatorul acestui imperiu iar numele său dând și denumirea viitorului stat. Ertuğrul s-a născut la sfârșitul secolului al XII-lea în Ahlat, o localitate din extremitatea estică a Anatoliei, situată pe țărmul nordvestic al Lacului
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
ținutul înconjurător, pe care el le cucerise de la bizantini în anul 1231. S-a stabilit definitiv acolo, împreună cu tot tribul Kayı. A murit în 1281, fiind înmormântat la Söğüt. Fiul său, Osman I, considerat de istorici ca fiind fondatorul Imperiului Otoman, și-a menținut reședința la Söğüt până în 1326, când a cucerit Bursa de la bizantini. În afară de Osman, Ertuğrul a mai avut doi fii: Saru Batu Savcı Bey și Gündüz Bey. din Așgabat (capitalaTurkmenistanului) a fost denumită astfel în onoarea lui Ertuğrul
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
cucerit Bursa de la bizantini. În afară de Osman, Ertuğrul a mai avut doi fii: Saru Batu Savcı Bey și Gündüz Bey. din Așgabat (capitalaTurkmenistanului) a fost denumită astfel în onoarea lui Ertuğrul. În secolul al XIX-lea o fregată a marinei militare otomane i-a purtat numele. În orașul Söğüt se află un muzeu etnografic purtând numele „Muzeul Ertuğrul Gazi”, precum și mausoleul lui Ertuğrul. Recent (în 2014) a fost realizat un serial de televiziune (difuzat în România de postul Prima TV cu titlul
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
Germania) pentru gazul rusesc. Potrivit unui sondaj BBC World Service poll din 2013, 30% dintre turci considera influența Rusiei ca fiind pozitivă, în timp ce 46% o consideră negativă. Relațiile Rusiei cu Turcia au devenit încordate încă de la începutul relațiilor bilaterale. Imperiul Otoman a susținut în mod repetat tătarii din Crimeea în campaniile împotriva Rusiei. În 1568 a început primul dintr-o serie de 13 războaie ruso-turce. 8 dintre ele s-au terminat cu victorie pentru Rusia. Din 1991, după dizolvarea Uniunii Sovietice
Relațiile ruso-turce () [Corola-website/Science/335225_a_336554]
-
că pe parcursul anilor, punctul de observație de dincoace de Iordan a muntelui unde a fost îngropat Moise, s-a confundat cu mormântul însuși, crescându-i însemnătatea religioasă în cadrul cultului sfinților (Wali) practicat de musulmanii arabi din Palestina. Pe la 1820 administrația otomană a restaurat clădirile, care ajunseseră în secolele precedente la un grad înaintat de deteriorare. De asemenea, în fața creșterii influenței puterilor creștine în Palestina, turcii au promovat pelerinajele festive ale musulmanilor la mormântul lui Nabi Musa, în perioada din an în
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
în 1885 de către muftiul de atunci al Ierusalimului, Mohammed Taher al Huseini. Politizarea treptată a festivităților produsă încă înainte de 1914 s-a însoțit de accentuarea sentimentului de identitate comună regională a locuitorilor din zonele geografice implicate în acest pelerinaj. Autoritățile otomane, reprezentate la Ierusalim de către mutasarrifi și supectate uneori de incitarea sentimentelor anticreștine , au căutat în cele din urmă să asigure o desfășurare controlată și în ordine a festivităților La începutul secolului al XX-lea, sub domnia sultanului Abdul Hamid al
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
în cele din urmă să asigure o desfășurare controlată și în ordine a festivităților La începutul secolului al XX-lea, sub domnia sultanului Abdul Hamid al II-lea, procesiunea pornea de pe Muntele Templului - Haram ash-Sharif din Ierusalim, în prezența guvernatorului otoman, a muftiului Ierusalimului si a notabililor. Ea era însoțită de stindarduri distinctive ale sărbătorii care erau păstrate pentru ocazie de câteva familii: două steaguri ale familiei Qutb, două ale profetului Dawud (David) păstrate de familia Dajani-Dawudi, două verzi ale profetului
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
de pelerini de pe tot cuprinsul Palestinei. Odată ajunși la sanctuar, familiile Al Huseini și Yunes distribuiau vreme de o săptămână două prânzuri pe zi tuturor pelerinilor În 1913 guvernul Junilor Turci au pus Fondul Waqf Nabi Musa sub jurisdicția Ministerului otoman al Wakfului. În timpul Primului război mondial în februarie 1918 o unitate neozeelandeză din cadrul armatei britanice a atacat armata otomană care folosea sanctuarul ca pe o fortăreață și postase în el cinci tunuri cu care controla valea, blocând avansarea britanicilor. Ea
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
săptămână două prânzuri pe zi tuturor pelerinilor În 1913 guvernul Junilor Turci au pus Fondul Waqf Nabi Musa sub jurisdicția Ministerului otoman al Wakfului. În timpul Primului război mondial în februarie 1918 o unitate neozeelandeză din cadrul armatei britanice a atacat armata otomană care folosea sanctuarul ca pe o fortăreață și postase în el cinci tunuri cu care controla valea, blocând avansarea britanicilor. Ea a s-a îndreptat noaptea dinspre pârâul Qumran, aflat la 5 km mai la sud, prin valea Hurkania spre
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
au sărbătorit 130 de ani de relații diplomatice româno-sârbe. România nu recunoaște independența Statului Kosovo care s-a separat de Șerbia fără aprobarea acesteia. Mircea cel Bătrân a oferit sprijin militar Cnezatului Șerbiei în timpul Bătăliei de la Kossovo Polje împotriva Imperiului Otoman, care a desființat Statul Sârb în urma acestei bătălii. Revoltă anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović și revoltă din anul 1815, a dus la înființarea Principatului Șerbiei. Având o autonomie largă față de Imperiul Otoman, acesta este considerat precursorul Șerbiei moderne. România
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
în timpul Bătăliei de la Kossovo Polje împotriva Imperiului Otoman, care a desființat Statul Sârb în urma acestei bătălii. Revoltă anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović și revoltă din anul 1815, a dus la înființarea Principatului Șerbiei. Având o autonomie largă față de Imperiul Otoman, acesta este considerat precursorul Șerbiei moderne. România a intrat în anul 1916 de partea Șerbiei în Primul Război Mondial, dar după ieșirea Rusiei din război, România a rămas înconjurată de țările inamice și a semnat Tratatul de la București (1918) prin
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
de-a doua Sesiuni de Proceduri și Dezbateri a celui de-al 111-lea Congres. Seminarul este localizat pe teritoriul Mănăstirii Sfânta Treime, fondată de Patriarhul Fotie I cu aproape o mie de ani înainte de fondarea școlii teologice. În timpul stăpânirii otomane, mănăstirea a ajuns în stare de deteriorare. În 1844 patriarhul Gherman al IV-lea a transformat mănăstirea într-o școală de teologie, ce a fost inaugurată pe 1 octombrie 1844. Toate clădirile, cu excepția capelei din secolul al XVII-lea, au
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]