14,215 matches
-
a lui Mao pe dos, cu care, În absența unei lupte sau organizări efective contra tiraniei, „se lupta” cu sabia de hârtie carageliană, de parcă, scufundându-ne, am fi vrut să-l Îngropăm pe dictator sub o avalanșă de hohote de râs!...Ă Da, eu interpretam astfel, În anii ’50, extraordinara carieră a Mioriței, refuzând analizele rafinate ale prietenilor mei - Cezar, Matei, Nichita și Grigore, care se opreau fermecați la metaforele ei, confiscând-o Într-un strict perimetru estetic, ca o acceptare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vorbire și faptă (...) și îl poți răpune doar cunoscându-l, pentru că el renaște veșnic în fiecare om". Apoi, îl informează, îngrijorat, că "pe varvarieni doar anecdotele, pe care nu le uită niciodată, îi scutesc de orice griji" și la ei "râsul nu mai îndreaptă moravurile, ci ocrotește gratuitatea viciului". Aceste rânduri au fost scrise de prozator cu mai bine de trei decenii până la apariția tembelizantei emisiuni televizate distractive "Vacanța Mare", aceasta corespunzând întocmai celor spuse de personajul cărții, alias Theodor Сodreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cronotopică a târziului stâlpul de susținere a lumii sale. După 1900, vremurile capătă o altă turnură, mai agitată, fapt observat de Caragiale care parcă îl anunță pe Bacovia: "începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri; râsul și gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altă dată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul". Cercetarea hermeneutică a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și diferenței din vremurile cele mai apropiate de noi. Esența este divină, diferența e lumea, lucrarea divină. Cronotopia caragialiana are în prim-plan spațiul, privit printr-o oglinda deformatoare, de unde prevalența vizualității. Iar proba pentru spațialitatea pură a lumii este râsul. Pentru Eminescu, timpul are un ecou mai intens, legat de auditiv și de plâns: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și". Numai că acești mari scriitori nu duc lipsă de recepție contrară: Eminescu, un excelent poet al spațiului (vizualului), Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
râs și de cei care au râs la comediile lui, deși, spunea Slavici, "puțini de tot au mai rămas cei ce-și dau seama că e lucru de plâns..." când cel mai păcătos învinge. De la un timp, însă, sub grimasă râsului său, a început să se strecoare "un fior de ghiață": Și asta mai cu seamă din clipa când l-au podidit lacrimile peste măsură în ziua de 28 iunie 1883, când cea mai luminată minte a românilor intra, în cămășoiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
opera lui Caragiale, și violența, ipocrizia și mizeria morală a modelelor, anatemizarea societății se face prin deconspirări totale în pofida nenumăratelor ascunderi în care anti eroii se retranșează cu încăpățânare. El spunea: "nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Pe această cale spinoasă a formei fără fond și a unui balamuc născut din trăncăneală, cu care Caragiale nu încheie pacte, ci dimpotrivă îl hărțuiește cu arma ridicolului, Theodor Codreanu se apropie, fatalmente, și de orașul "utopiilor negative" pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecut apărând inutil și mort (p. 43). Dar nu numai simetria temporală și spațială trebuie avute în vedere, ci și o alta, râsul-plânsul. O mărturie evocată de autorul eseului spune că Nenea Iancu era o fire veselă, mereu pus pe râs, asta presupunând o predispoziție venită din necunoscut; deși nu era un sentimentalist, ci "un raționalist de o inteligență debordantă" (p. 44). Oglinda caragialiană este deformatoare, motivând propria lui afirmație: "simt enorm și văz monstruos", de aici imaginile mereu caricaturizate; are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necunoscut; deși nu era un sentimentalist, ci "un raționalist de o inteligență debordantă" (p. 44). Oglinda caragialiană este deformatoare, motivând propria lui afirmație: "simt enorm și văz monstruos", de aici imaginile mereu caricaturizate; are oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate ontologică", de "poetica oglinzilor sferice". Acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar uita să-i mai alăpteze", " Chiar în zdrențe poți fi bun de ceva: de sperietoare", " Proștii au un defect își subapreciază prostia", "Poate că geniul nu-i decât mediocritatea conștientă de sine". Câteva pagini aparțin umorului negru, urmuzismului, acel râs galben, ceea ce ne îndeamnă să credem că Theodor Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost ea redată de M. Lemoel la 12 zile de la moartea scriitorului, unde, „Printre acestea se numără o cravată de mătase roz, șapte bastoane, 35 de pahare de șampanie, cinci cuțite pentru scoici, o blană de tigru, una de râs și una de urs polar, dar și lucrările lui Walter Scott, în 32 volume”, am zis că merită. Firește, fie și numai literar, distanța dintre Flaubert și profesorul Mânăstireanu e mare, dar dacă este importantă „obiectual” de știut pentru cititori
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fie, oare, vârsta mea înaintată de vină? Se poate, dar tovarășa de la dispecerat are și ea partea de vină, deoarece când am achitat costul camerei dânsa era ocupată cu doi tineri ca și ea, cu care sta la taifas și râs. Încă am avut noroc, că mi-am adus aminte despre acest fapt exact la două ore după ce sosisem acasă, altfel situația ar fi fost mai neplăcută, căci aș fi uitat unde l-am pierdut. Înainte de a veni la Bârlad primisem
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ideilor social-bolșevice. Trupa de teatru ungar din Timișoara a fost înlocuită cu una sârbă, a fost înființat un inspectorat minier pentru regiunea Caraș-Severin, un inspector sârb a verificat didactic și administrativ școlile românești, iar militarii sârbi din regiune „iau în râs” știrile despre evacuarea Banatului. Nu în ultimul rând, românii erau desconsiderați în ansamblu, fiind numiți în mod „consecvent” țigani. Abuzurile au continuat prin arestări de români, trimiși la închisoare tocmai la Belgrad și bătăi „până la sânge” aplicate, în special, intelectualilor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ultimelor decenii. În versurile lor acesta „transpare semnificativ”; „pretutindeni se simte gustul amar, ironia tristă, sarcasmul bufon, teama de ce va fi, spaima de un dezastru ecologic și escatologic împotriva cărora luptă încrederea încă nealterată în victoria valorilor pozitive, în reabilitarea râsului, [a] frumuseții sufletești, în natura încă neatinsă de poluare, în iubirea întoarsă la rosturile ei firești, în descoperirea credinței înnobilatoare”. Deși deschisă experiențelor posmoderniste, această vârstă „simte, compensativ, nevoia întoarcerii la autenticitate, la acele valori care au consacrat și universalizat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
în prelucrarea lor matematică, segmentele de dreaptă paralele la cer, ogorul, ce fostă pădure, ce fost aici identitar! Bacăul un complot de noapte l-a adunat și se deconspiră în el, frontonul în privirea pe sus, vremea oamenilor este de rîs, cu lume întoarsă pe dos, reflecția tot pe dos, le cred vegetalelor pe cîmp, durează viața cu un prag mai sus ca noi, vegetale învățate cu frigul! raiul înfiripării rasei noastre ca rasă vegetală, peisajul devastat și parte în devastarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rîde, am avut presimțire rea de acasă, mama mă sîcîia să merg să-mi văd sora, în fața alienării mintale vine tot nebunie, vigilentul mă supără și eu constat că stau între colegi, între prieteni, între rude, și nu la morgă! rîs ascuțit, cum îl cheamă pe doctorul psihiatru? pe 8 ianuarie trebuie să mă duc înapoi la Răcăciuni, am ștampila pusă pe biletul de voie, centrul de recuperare mintală de acolo! sala delimitează pe secvențele așteptării, purtările sociale induse, cea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din Podu Iloaiei nominalism, numele suprapus peste clădiri membra disjuncta, gara gălbuie virează cu Podu Iloaiei numele ei, chenare albe, ferestre boltite și chenăruite, în altă ordine de idei eticheta de pe zid, la bază poveștile de tineri în lungimea peronului, rîs de prezentare fetișcana de una singură, lunecă vagoanele, întinde gîtul, pași secvențiali din viteză, zăcem, trenul aduce în plus iluzia mișcării, haltă, posibil Budăi, golul cîmpului, și din pietrele acestea pot ridica fii lui Izrail! mașina Salvării în tangenta arcului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu CF 300 km 433, intră cu personalul Cluj-Napoca Cugir. Ora 9,18, peronul gării Războieni, ghemuit lîngă fierul șinei, pisica trece a doua linie, anunță trenul, o mai da Dumnezeu și soare, mă fată, să faci familie, nu de rîsul lumii! Ora 9,31, în personalul Cugir Cluj-Napoca, zici că e cald, auzi, să nu mai văd! zici că ești în sera aceea cu musculițe, 200.000 de euro pe Bădoiu? 'ai de mine, ce slab, cînd era la "Steaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cursă cu mașina să strîngă, trece de la Toplița pînă spre Gheorgheni prin mai multe sate, le duce în Bihor, de acolo la export, s-au dus două zile de lucru, în loc să cîștig 60 de lei ori 160 de lei! clănțănesc rîsul să le marchez ticăloșiile, gălbiorii de toamnă mai uscați, cartofii de soiul nou, care nu mai este atacat nici de mană nici de gîndacii de Colorado! care a apucat sămînță mai mult dinspre Toplița, e bună să care pepenele rotund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
șah la rege, la așa nivel al limbajului așa nivel de transport, bandă netezită peste reliefuri, oricum e la fel, cum de le puteam deosebi! chicotim, constantele disperării, prezența în scris în primul rînd, zoi, îți face așa, un zoi! rîsul fetei nu are nume, fabulos castel Ruginoasa, cetină de zăpadă dunga călătorie a trecut, sînt vorbele oamenilor, fumul casei, numai înăuntru e cald, nesatisfăcător abea/abia, cine a distrus CFR-ul? Băsescu! pe vremea lui! nașul primește de la toți, grupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
formam o grupă și era o încântare să-i auzi pe profesorii Raveica, Știrbăț și Negru ce hermeneutică făceau și unde ajungeau vizavi de programele și documentele de partid și stat. Discursurile erau savuroase și se lăsau cu hohote de râs. Ca să fiu sincer, în perioada aceea au fost și momente foarte laxe. Nu am simțit îndoctrinare, pentru că era și un complex al activiștilor plătiți de Comitetul județean față de noi, profesioniștii. Era o complicitate partinico-academică în care noi între noi comentam
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și se apuca Raveica și spunea de Spinoza, de unul de altul. După o frază, intervenea el: "Ei, să vă spun o chestie: cum ar proceda Spinoza în situația cutare". Și două ore treceau repede, noi eram pe jos de râs, iar în final, ca să se închidă problema, venea Bujor sau cine mai era pe acolo: Da, încheiem această ședință, cred că sunt clare concluziile dezbaterilor noastre". Era o complicitate, erau nebuni toți. De asta a sărit Iliescu atunci și a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cu studenții". Susține votul de blam cu avertisment. Simionescu T. (director educativ) arată că a mâhnit-o actul de huliganism și că trebuie pus mai mult suflet în educația acestor copii, "care în clipe de rătăcire ne pot face de râs". Este de acord cu BOB, dar crede că un vor de blam "ar fi mai omenesc pentru un student." Ion Donisă (decanul) arată că nu crede că studentul este un dușman al partidului și al statului. Au mai fost și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Cum gestiona Valeriu Gherghel acțiunea despre realizări ale primului an al cincinalului 1986-1990? D.T.: Foarte bine am colaborat cu el. Știa când s-o dea cu tifla, știa când să bifeze o acțiune, știa când să nu se facă de râs, știa când trebuie raportată și nu făcută. Îl vedeam că era preocupat și angajat când îi plăcea un subiect, i-am dat chiar să corecteze niște articole pe care le-am publicat după aceea nu știu unde și mi le-a corectat
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
care au determinat atâtea reacții pozitive; am explicat că materia primă pentru salamul de Sibiu este carnea de cal și de pui, că proporția utilizată este, de exemplu, un cal și un pui; explicațiile mele au stârnit un val de râs, astfel că toți participanții se uitau în direcția unde se aflau doamna N. Bhutto și persoana mea; între cei care s-au delectat s-au aflat și cele două personalități primul-ministru al Pakistanului și politicianul din Baluchistan; Z. Bhutto mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
am determinat atâta veselie în sala unde avea loc întrunirea cu caracter pur politic. Am dat curs solicitării lui Z. Bhutto, m-am apropiat și le-am destăinuit celor două personalități secretele mele; imediat a avut loc un val de râs al celor din jur, care a captat atenția întregii săli, plină cu participanți pakistanezi și câțiva membri ai Corpului diplomatic, invitați fiind de premierul pakistanez; la toate întâlnirile care aveau loc cu participarea membrilor familiei Bhutto mi se adresau întrebări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]