15,319 matches
-
aș numi-o, reproducerea a ceea ce simțurile percep în natură prin valul sufletului". Însă reproducerea formelor frumuseții naturale, continuă poetul american, "[s]impla imitație, oricât de exactă ar fi a ceea ce există în natură, nu îndreptățește pe nimeni la numele sacru de artist"34. Altfel spus, nu este creație, pentru că poetul, prin vorbele lui, nu aduce lucrurile intru existența. Poezia nu este nici o încercare de a imita frumusețea supranaturala, care rămâne inimitabila [s.n.], ci derivă din "sentimentul poetic": Aceasta repetiție nu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ceea ce numim, în mod obișnuit, științe. Un aspect stăruie, atât în demersul lui Edgar Poe, din Eureka, cât și în cel al creatorului Jocului secund - vizionarismul. Mai mult, spune Ion Barbu, "prin scrisul sau inspirat, Rimbaud îi restituie științei caracterul "sacru", în sensul accederii la Absolut. Tot astfel, cănd într-un interviu din 1927, respinge asocierea poeziei sale cu modernismul și susține că lirica să nu este decât "o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Scurtu, Adnotări și indici de Nicolae Scurtu, Editura Minerva, București, 1982. Baudelaire, Charles, Petites Poèmes en Prose (Le Spleen de Paris); Le Jeaune Enchanteur, Notices, Notes et Éclairgissements de M.Jaques Crépet, Louis Conard, Paris, 1917 [1869]. Bénichou, Charles, Le sacre de l'écrivain. 1750-1830. Essai sur l'avènement d'un pouvoir spirituel laïque dans la France moderne, Gallimard, Paris, 1996. Bergson, Henri, "Introduction à la métaphysique", "La pensée et le mouvant. Esasis et Conférences", în Henri Bergson, în Oeuvres, textes
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
one can do dance songs, another, epics, and yet another, iambics; and each of them is worthless for the other types of poetry". Pentru traducerea romanesca am folosit Platon. "Ion", Opere, vol. 2, 1972, p. 132. 7 Paul Bénichou, Le sacre de l'écrivain, 1996, pp. 422-423: Le prêtre de cette religion éternelle". 8 Idem, pp. 469-470: "Le Poète-Penseur: un inspiré porteur de lumières modernes en même temps que de mystère, montrant aux hommes, en leș accompagnant dans leur marche, un
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
vasele sanauine poziționată posterior față de suprafața auriculară; - tuberozitatea sacrală (tuberositae sacralis), suprafață ruaoasă pentru inserția liaamentelor sacro-iliace posterioare; - șanțul preauricular al osului sacrum situat anterior față de suprafața auriculară, în care se vor insera liaamentele sacro-iliace anterioare. Baza sacrumului (basis ossis sacri) prezintă următoarele detaliile: - median și anterior: se află corpul vertebrei sacrate cu axul orientat transversal; - median: aripioarele sacrumului sub formă triunahiulară; - posterior: se distinae orificiul superior al canalului sacrat; - posterior față de orificiul sacrat: se află extremitatea superioară a crestei sacrate
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
formă triunahiulară; - posterior: se distinae orificiul superior al canalului sacrat; - posterior față de orificiul sacrat: se află extremitatea superioară a crestei sacrate; -apofizele articulare superioare sunt sub forma a două ridicături verticale ce privesc înapoi și înăuntru. Vârful sacrumului (apex ossis sacri) este format : - în partea anterioară de o fațetă eliptică pentru articularea cu baza coccisului; -în partea posterioară se observă orificiul inferior al canalului sacrat - hiatusul sacrat; - ramurile de bifurcație ale crestei sacrate, coarnele sacrate, se articulează cu cele corespondente de la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
liber (2, 11, 12, 18, 20). ARTICULAȚIILE OASELOR BAZINULUI Oasele pelvisului se articulează între ele prin două articulații sacro-iliace în parte posterioară și prin simfiza pubiană în partea anterioară. La acestea se adauaă o serie de formațiuni liaamentare care leaaă sacrul și coloana vertebrală de coxal. 1. Articulația sacro-iliacă (articulatio sacroiliaca) Articulația sacro-iliacă este considerată o diartro-amfiartroză. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele: - auriculară a sacrulului concavă, în sens anteroposterior, cu centrul corespunzând primelor două procese transverse de pe fața posterioară a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și coloana vertebrală de coxal. 1. Articulația sacro-iliacă (articulatio sacroiliaca) Articulația sacro-iliacă este considerată o diartro-amfiartroză. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele: - auriculară a sacrulului concavă, în sens anteroposterior, cu centrul corespunzând primelor două procese transverse de pe fața posterioară a sacrului; - auriculară a osului coxal care este covexă. Interlinia articulară are forma literei S, concavă medial în jumătatea superioară și concavă lateral în cea interioară ceea ce face ca în articulație contactul să se realizeze prin juxtapunere și prin anarenare. Peste suprafața
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
prin juxtapunere și prin anarenare. Peste suprafața articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin. Ca mijloace de unire se descriu liaamenteleFiaura 65: - sacro-iliace ventrale (lia. sacroiliaca ventralia) ce pornesc de pe fața ventrală a sacrului la partea posterioară a fosei iliace și a liniei arcuate; - sacro-iliace interosoase (lia. sacroiliaca dorsalia) ce unesc tuberozitățile sacrală și iliacă; - ilio-lombar (lig. iliolumbale) care se inseră pe procesul transvers al lui L5, uneori L4 și apoi printr-un grup
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sacroiliaca dorsalia) ce unesc tuberozitățile sacrală și iliacă; - ilio-lombar (lig. iliolumbale) care se inseră pe procesul transvers al lui L5, uneori L4 și apoi printr-un grup de fibre superioare, cu direcție spre creasta iliacă, și altele inferioare pe baza sacrului și pe tuberozitatea iliacă; - sacro-tuberal (lig. sacrotuberale) care se inseră pe fața posterioară a sacrului, de la S3 până la V posterioară a coccisului, pe cele două spine iliace posterioare și se termină la nivelul tuberozității ischiatice în partea posteromedială; - sacro-spinos (lig
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
procesul transvers al lui L5, uneori L4 și apoi printr-un grup de fibre superioare, cu direcție spre creasta iliacă, și altele inferioare pe baza sacrului și pe tuberozitatea iliacă; - sacro-tuberal (lig. sacrotuberale) care se inseră pe fața posterioară a sacrului, de la S3 până la V posterioară a coccisului, pe cele două spine iliace posterioare și se termină la nivelul tuberozității ischiatice în partea posteromedială; - sacro-spinos (lig. sacrospinos) se inseră cu un capăt pe marginea laterală a sacrului și a coccisului, iar
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
pe fața posterioară a sacrului, de la S3 până la V posterioară a coccisului, pe cele două spine iliace posterioare și se termină la nivelul tuberozității ischiatice în partea posteromedială; - sacro-spinos (lig. sacrospinos) se inseră cu un capăt pe marginea laterală a sacrului și a coccisului, iar prin celălalt pe spina ischiatică. Prin așezarea lor ligamentele sacro-tuberale și sacro-spinoase completează posterior pelvisul, transformând spațiul dintre marginea laterală a sacrului și marginea posterioară a coxalului în două orificii: - orificiul superior este delimitat de: ligamentul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
partea posteromedială; - sacro-spinos (lig. sacrospinos) se inseră cu un capăt pe marginea laterală a sacrului și a coccisului, iar prin celălalt pe spina ischiatică. Prin așezarea lor ligamentele sacro-tuberale și sacro-spinoase completează posterior pelvisul, transformând spațiul dintre marginea laterală a sacrului și marginea posterioară a coxalului în două orificii: - orificiul superior este delimitat de: ligamentul sacro-tuberos (medial), conturul marii incizuri ischiatice (superior), ligamentul sacrospinos (inferior) și este traversat de mușchiul piriform; - orificiul inferior este delimitat de: ligamentul sacro-spinos (superior), mica incizură
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
foc, s-a făcut focul galben și apoi roș. Și a bubuit o dată și a duhnit toată valea de duhoare"2. Liniștirea sufletului celui dispărut se obține printr-o procedură de violare a trupului său care nu mai poartă urmele "sacrului". Bătălia între "mort" și comunitate se încheie cu "victoria" comunității, victorie care consemnează restabilirea ordinii: "Doamne, doamne! Cum de nu s-a putut răbda ea? Cum de i-a venit să se facă? Nu i-a fost ei milă de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cetățeanului, dușmanul-criminal va ajunge să fie deposedat de drepturile sale de cetățean de către puterea suverană, viața lui devenind astfel viață nudă. Concomitent, pe această scenă își face apariția și o altă reprezentare, cea a lui homo sacer. Ideea de om sacru provine din cultura romană și ea scoate în evidență dubla calitate a omului periculos sau a omului imoral: "omul sacru este însă cel pe care poporul l-a judecat pentru un delict; sacrificarea lui nu este permisă, dar acela care
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nudă. Concomitent, pe această scenă își face apariția și o altă reprezentare, cea a lui homo sacer. Ideea de om sacru provine din cultura romană și ea scoate în evidență dubla calitate a omului periculos sau a omului imoral: "omul sacru este însă cel pe care poporul l-a judecat pentru un delict; sacrificarea lui nu este permisă, dar acela care îl va ucide nu va fi judecat pentru homicid; în fapt, în prima lege a tribunilor se atrage atenția că
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
delict; sacrificarea lui nu este permisă, dar acela care îl va ucide nu va fi judecat pentru homicid; în fapt, în prima lege a tribunilor se atrage atenția că "dacă cineva îl va ucide pe acela care, prin plebiscit, este sacru, el nu va fi considerat asasin""19. Această ambivalență a sacrului va fi refolosită odată cu identificarea evreului ca fiind criminalul care trebuie să fie deposedat de drepturile sale cetățenești și a cărui viață devine viață nudă, obiect al suveranității ca
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ucide nu va fi judecat pentru homicid; în fapt, în prima lege a tribunilor se atrage atenția că "dacă cineva îl va ucide pe acela care, prin plebiscit, este sacru, el nu va fi considerat asasin""19. Această ambivalență a sacrului va fi refolosită odată cu identificarea evreului ca fiind criminalul care trebuie să fie deposedat de drepturile sale cetățenești și a cărui viață devine viață nudă, obiect al suveranității ca fiară, totul făcut în scopul declarat de salvare a ordinii publice
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
atitudini religioase asumate, la fel de diferite. Richard Rorty, post-empirist pragmatic, se consideră ateu1. Gianni Vattimo, exponent al postmodernismului, se consideră catolic, dar este gratulat de René Girard drept numai "catolic de cafea"2. Girard, practicant al unei antropologii filosofice centrate pe sacru, se consideră la rândul său (bun) catolic 3. Bryan Wilson este sociolog al religiei (apropiat de filosofia practică), motiv pentru care, din rațiuni de deontologie, nu-și declară apartenența religioasă. John Hick, filosof de orientare analitică preocupat de religie, e
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
credință și că admiterea secularizării drept "trăsătură constitutivă a unei autentice experiențe religioase"6 e condiționată de admiterea caracterului privat al religiei, Rorty punctează diferențele dintre poziționarea filosofului italian (ca nejustificabilă recunoștință) și a sa proprie (ca nejustificabilă speranță) față de sacru: Deosebirile dintre Vattimo și mine se reduc la capacitatea lui de a sesiza sacrul într-un eveniment trecut și modul meu de a avea sentimentul sacrului ca pe ceva care poate sălășlui doar într-un viitor ideal"7. Percepția lui
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
e condiționată de admiterea caracterului privat al religiei, Rorty punctează diferențele dintre poziționarea filosofului italian (ca nejustificabilă recunoștință) și a sa proprie (ca nejustificabilă speranță) față de sacru: Deosebirile dintre Vattimo și mine se reduc la capacitatea lui de a sesiza sacrul într-un eveniment trecut și modul meu de a avea sentimentul sacrului ca pe ceva care poate sălășlui doar într-un viitor ideal"7. Percepția lui Rorty cu privire la sacru e legată de viitoarea așezare a societății în întregul ei sub
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
poziționarea filosofului italian (ca nejustificabilă recunoștință) și a sa proprie (ca nejustificabilă speranță) față de sacru: Deosebirile dintre Vattimo și mine se reduc la capacitatea lui de a sesiza sacrul într-un eveniment trecut și modul meu de a avea sentimentul sacrului ca pe ceva care poate sălășlui doar într-un viitor ideal"7. Percepția lui Rorty cu privire la sacru e legată de viitoarea așezare a societății în întregul ei sub legea iubirii: Într-un mileniu nedeterminat, descendenții mei îndepărtați vor trăi într-
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Vattimo și mine se reduc la capacitatea lui de a sesiza sacrul într-un eveniment trecut și modul meu de a avea sentimentul sacrului ca pe ceva care poate sălășlui doar într-un viitor ideal"7. Percepția lui Rorty cu privire la sacru e legată de viitoarea așezare a societății în întregul ei sub legea iubirii: Într-un mileniu nedeterminat, descendenții mei îndepărtați vor trăi într-o civilizație globală în care iubirea va fi, fără sforțări, singura lege"8. În acest fel, promisiunea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
originar există, dar cred că e mai important ca fiecare să reducă violența, decât ca existența violenței să fie recunoscută de toți"15. René Girard: asumarea mântuitoare a violenței mimetice Pentru René Girard 16, teoretician al legăturii dintre violență și sacru, moartea lui Dumnezeu e fapt, nu interpretare metaforică. Creditarea realității ei, deși nu tocmai corectă politic se impune cu puterea evidenței chiar la nivelul bunului simț, socotește Girard. Iisus este victima nevinovată perfectă. Rostul morții Lui e evidențierea ordinii violente
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
credinței, atitudinea relaxată față de repere ar fi redată de formula a crede că mai credem, într-o interpretare conform căreia ontologia slabă este o continuare a kenozei divine. Secularizarea ar însemna că lumea în care trăim provine dintr-un nucleu sacru care este încă activ, chiar dacă în forme "pervertite", "lumești". Fenomenul are, așadar, două componente, unul esențial, sacrul, și celălalt manifest, respectiv punerea sacrului la trecut. Faptul că provenim din el înseamnă că face parte din identitatea noastră, dar și că
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]