13,226 matches
-
mai degrabă spor culinar, un amic a rebotezat-o arahide și brânza. Pe gustul meu de acum, chiar nu-i mare brânză acolo, pentru că patosul dă prea des peste margini. În fine. Dar ceva-ceva tot a ieșit bine. Am descoperit, silită de împrejurări, cum le scriau nevestelor sau iubitelor autorii români acum vreo 130 de ani. Știți cum se vede istoria literaturii române prin epistolele ei de amor (sau adio)? Minunat! Ia uitați-vă puțin la ce-am spicuit: Primul, rece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ușurință În această limbă. Fascinația lui pentru olandeză a durat Însă multă vreme, curiozitatea Îi fusese sporită și de refuzul hotărât al lui Karl de a o vorbi. Odată au avut niște vizitatori neașteptați, o pereche de olandezi care fuseseră siliți să-și părăsească locuința din Flores și căutau o cale de Întoarcere În Olanda. Ajunși pe insulă, au auzit de Karl și de casa lui și au Înțeles că aveau să găsească un loc de refugiu unde să rămână pentru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toate orașele mari și toate insulele Indoneziei. Ea l-a privit Încruntată, fixându-l cu ochii mijiți, de parcă i-ar fi descoperit o expresie răutăcioasă. — Of, Doamne, ce prost ești! Transmigrație, mutarea oamenilor dintr-o insulă Într-alta! Am fost siliți, ca toți ăilalți. Pe Madura n-avuseseră nimic. Insula era suprapopulată, doar câteva vaci și mulțime de oameni flămânzi și fără slujbă. Li se făgăduise de lucru, a spus ea, Într-un loc unde-ar fi fost mai puțini oameni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rul care mă Întreține este ARTC. Cu adevărat habar n-am, Margaret. — Te rog! Mick a oftat. — Măcar de dragul trecutului... — Noi doi n-avem nici un trecut Împreună, drăguța mea zdro bitoare de inimi! Ea s-a ridicat și s-a silit să zâmbească. Păi, am fi putut să fim căsătoriți și să avem o duzină de copii dacă ție nu ți-ar fi plăcut (și a continuat mișcând doar buzele)... băieții... — Vai, mă rănești, mă duc, mă sfârșesc, mă pierd... Adevărul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost o conversație prea lungă. Mick rămăsese Întins, iar ochii Îi ținea tot Închiși. Prea voluminos pentru modesta sofa asiatică, se aplecase ușor pe o parte și se rezema de perne Într-o poziție care părea extrem de inconfortabilă. — Te-ai silit să vorbești pe cât se poate În șoaptă, i-a zis. Ai fost foarte secretoasă, ce să zic! — Chiar deloc, a răspuns Margaret și s-a așezat. Am Încercat doar să nu trezesc toată casa! Căzuse și ea moartă de oboseală
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
străduie să controleze lumea liberă va fi zdrobit În sud estul Asiei. Vor cunoaște aceeași soartă de care au avut parte francezii În Vietnam. În ultimele săptămâni, o importantă flotă britanică de purtătoare de avioane și de distrugătoare a fost silită să se retragă din fața noastră. Din ce pricină? Pentru că eu nu voi Îngădui ca vreun picior de dușman să se mai apropie de mâniosul Taur indonezian. Nu mai e momentul să fim Îngăduitori. Revoluția noastră e Înconjurată de dușmani. Avem
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
intermediar, la prima vedere acceptabil și curat, dar care se dovedea a fi de fapt infect și amenințător. Nevoia a Început să-l chinuie când și-a dat seama că nu se afla nici un closet În casă și că era silit să iasă În drum și să caute canalul sau o grămadă de gunoaie, cum Îi văzuse pe alții descurcându-se de când ajunsese la Jakarta. Doar cu câteva zile În urmă Îl izbiseră nesimțirea și murdăria celor din orașul ăsta, acum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se stropea. Sarongul ud, lipit de piele, Îi scotea În evidență burta umflată de sarcină. Adam și-a Întors privirea de la ea. Pe ponton, câteva panouri șubrede, Încropite din scânduri sparte, ofereau oarecare intimitate. Îngrețoșat, Adam a priceput că e silit să se ușureze aproape la vedere, pe când la câțiva pași era o femeie. N-avea Însă de ales. S-a urcat pe ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și s-a așezat cu fața la apă. Insulițe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
masă cu Karl urma un mic festin. Numai că Din Își dădea și el silința, făcea ce putea, oricum, acele mese din Perdo păreau să țină de un trecut Îndepărtat. N-avea cum să-l mai găsească pe Karl, era silit să accepte asta. Mergeau de-a lungul unui drum neasfaltat dincolo de cartie rul Kota, aproape În afara orașului. Lui Adam Îi tot intrau pie tricele și nisip În pantofi. De undeva, de prin maghernițele Îngră mădite unele-ntr-altele de-o parte și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta de cinema era Z, Însă vocea era a ei, râsul gâlgâit tot al ei. Ea era! — Nu-i așa că-i groaznic? a exclamat ea aproape În șoaptă. Toți oamenii ăștia insuportabili! Eu sunt aici din pricina tatălui meu. M-a silit să vin. Mama e plecată și el avea nevoie să dea impresia că suntem o familie simpatică și fericită. Ce puteam să fac? A Întins palmele În sus cu degetele răsfirate și și-a dat ochii peste cap a neputință
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i se Întâmpla uneori să aibă astfel de nopți, când se trezea dintr-un somn agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să respire. Oricât s-ar fi străduit să tușească, senzația de sufocare nu dispărea și era silită să Își asculte părinții ciondănindu se pe șoptite În camera alăturată și să rămână trează, În așteptarea zorilor, singura ei alinare. În nopțile acelea, duhuri răutăcioase colindau văile, așa ziceau cei din sat; era vrăjitorie În aer, de acolo Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la vedere și de poziția, cum considera el, vulgară, care nu permitea „o formă simplă, închisă“. Mi-a sugerat să-i apropii picioarele. Când elevul a refuzat să se supună regulilor bunei cuviințe și dictaturii formale a profesorului, l-a silit pe acesta să ia o hotărâre: „Așa ceva nu se poate sub îndrumarea mea“. Și a adăugat: „Niciodată!“. Sau poate că a intervenit chiar concret și a închis, presându-i marginile, ceea ce, din punctul lui de vedere, se deschidea excesiv? Lutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-au restaurat fațade. Aveam mai bine de trei sute de mărci într-un portmoneu de piele, purtat pe pielea goală. Plecarea semăna cu o fugă. Cu autostopul am înaintat repede spre sud, până când un acces irezistibil de nebunie m-a silit ca la Stuttgart să-mi întrerup fără nici o ezitare primul elan. De la ieșirea de pe autostradă am mers, cu o dubiță de marfă, spre centrul orașului. Hasenbergsteige era adresa. Urcând o pantă, am început să caut, ascunsă după verdele brazilor, vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
soluția unică ce-i pare cuviincioasă pentru neamul Hallipa. Hallipa se opunea, sperând o împăcare, dar Mika-Le a tranșat diferendul. Cu glasul ei de greier în păpușoi, a spus că are alte planuri de viitor și nu înțelege s-o silească nimeni! Nu? Un studiu! . . . - Lino! zici că inventase, în ultima instanță, să fie tandră cu tată-său! E nostimă, Mini! închipuiți-vă! Ca să nu plece la Sibiu schimbase deodată manevra. începuse să roage pe Hallipa, să-i șoptească, să-1 ademenească
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un biet bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din "oile sale păstorești" mărturisiri ciudate. . . și, cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a silit pe bietul popă să fie cât mai precis. A cerut nume și amănunte complete. Când a auzit că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional, povestise tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
primi toate manifestările de nemulțumire ale Lenorei. Când prinse de veste că Eliza se "obosise", trebui ca Doru să o invite să ia locul lui. - Prepară tu, Doru, ciocolata Elizei, cum știi că-i place! Eliza, care până atunci se silise în toate părțile, se așeză bucuros și ceru naiv șase bucățele de zahăr. - Ce dulce fată e Eliza! declară Lenora, provocând opinia afirmativă a tuturor. Mini deschidea ochii mari de mirare. Ce însemna asta? Ce fel de nebunie nouă? I-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sufletești, tot acest fond de decor, combinat cu lumina proaspătă de seară, care cădea searbăd pe pânze, cât și cu teatrul ieftin de gelozii, vendettp și achturi, ale trio-ului principal, dau gustului un 118 dezgust pe care Mini se silea să-1 oprească. Știa că legea ei cerea să aibă suflet luminos, bun, fericit, că porunca era seninătatea și bucuria. Vroia să plece și încercă să interpeleze pe Nory, care se prefăcea a nu înțelege, implicată într-un "flirt" îndrăcit cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
l-au dus să-L răstignească. Și ducându-și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care în evreiește se zice Golgota. Și duceau și alți doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Și au silit pe un trecător, care venea din țarină, pe Simon Cirineanul, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să-i ducă crucea Lui. Trebuie să înțelegem, fără a judeca, fără a alege Iar Iisus a zis: Părinte, iartă-le lor, că
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Ce să înțelegi din niște semne încâlcite? Dar tata înțelegea și-mi citea... Abia atunci mi se lua parcă o perdea de pe ochii și înțelegeam ce am scris. Îmi vorbea bând și-mi spunea cu glas de arhanghel: să te silești să înveți, să nu zică lumea că ai luat premiul pentru că învățătorul mi-e prieten. Eu promiteam cu lacrimile ca niște perle neșlefuite, și nu ridicam privirea până nu pleca. Mă sileam. Mă sileam două, trei zile. Apoi, literele se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mi spunea cu glas de arhanghel: să te silești să înveți, să nu zică lumea că ai luat premiul pentru că învățătorul mi-e prieten. Eu promiteam cu lacrimile ca niște perle neșlefuite, și nu ridicam privirea până nu pleca. Mă sileam. Mă sileam două, trei zile. Apoi, literele se așezau iar strâmbe în caiete parcă scoțând limba la mine și făcând semnul acela cu degetele la tâmplă, pe care ni-l făceam noi, copiii, când voiam să ne scoatem din sărite
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu glas de arhanghel: să te silești să înveți, să nu zică lumea că ai luat premiul pentru că învățătorul mi-e prieten. Eu promiteam cu lacrimile ca niște perle neșlefuite, și nu ridicam privirea până nu pleca. Mă sileam. Mă sileam două, trei zile. Apoi, literele se așezau iar strâmbe în caiete parcă scoțând limba la mine și făcând semnul acela cu degetele la tâmplă, pe care ni-l făceam noi, copiii, când voiam să ne scoatem din sărite unii pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
făcând semnul acela cu degetele la tâmplă, pe care ni-l făceam noi, copiii, când voiam să ne scoatem din sărite unii pe alții. Cu inima strânsă, gândeam: de nu mi-ar cere iar caietul. Când încep altul o să mă silesc mai mult. După câteva zile urechea mea ajungea iar în mâinile tatei și el mă strânge ceva mai puternic spre ami aduce în minte promisiunea făcută. Pot zice că tata era învățătorul meu. Chiar mă gândeam la dezavantajul celorlalți. Când
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
reieșea că diplomatul român nu era cu nimic inferior celui francez. Invers, poate. Mai exista, însă, și o altă față a Franței: susținătorii României. Puși în fața unor dificultăți tehnice de organizare, cei ce se ocupau de acest lucru au fost siliți de realități să alcătuiască nu mai puțin de 52 de comisii de experți: juriști, istorici, finanțiști, geografi, militari, industriași, comercianți, profesori. 1646 de ședințe au fost necesare până ce s-a ajuns la niște concluzii și s-au elaborat documentele. într-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît stăm acolo? Ei, cît! se strîmbă Bărzăunul. Ce-ntrebare și la tine! Păi... știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia de-a dreptul islazul spre pădure, se puteau vedea mergînd alături Virgil și Bărzăunul. Fluierau ultima melodie auzită la televizor și aruncau din cînd în cînd cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de vizită“, improvizată chiar de mine într-o fostă cameră de serviciu, poate cea mai îngustă dintre toate („Știi că aici, pe vremuri, se călcau rufele?“), cu fotoliul-pat vechi de un veac, acoperit de o cuvertură vișinie, pe care-l sileam, uneori, să-și dezdoaie încheieturile amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea din umeri). Pernele turcești
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]