12,817 matches
-
numai ca înprejmuire, ci și ca zid de apărare, din spatele căruia se va fi auzit zgomot de arme și se vor fi văzut viteji încordând arcurile. A fost refăcut în 1776 de egumenul Iacov Arhimandritul. În centrul incintei se înalță, stăpânind împrejurimile și răspândind, ca o mireasmă, duhul marilor voievoizi și clerici, biserica, adevărată catedrală mușatină, zidită de Alexandru cel Bun între 1400-1402 și refăcută apoi de Alexandru Lăpușneanu la anul 1554. În partea nord-est a bisericii se află turnul clopotniță
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
se deplasa în funcție de ploi și de locurile de pășunat” și că „erau bogați” de pe urma controlului exercitat asupra rutelor comerciale și a negoțului de sclavi, blănuri și ceară. Cronicarul Marzaui (Marzawi) furnizează în secolul al IX-lea detalii privitoare la teritoriile stăpânite de pecenegi:Structura socială la pecenegi era tipică pentru societățile nomazilor, fiind o confederație de clanuri organizată ierarhic, dar libere să opereze independent. De Administrando Imperii conține cinci capitole dedicate pecenegilor. Întrucât reprezentau o forță redutabilă și după ce îi învinseseră
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
În acest teritoriu au ajuns sub influența creștinismului bizantin. În timp ce Imperiul Bizantin trecea printr-un tot mai accentuat declin economic și politic, cultura sa continua să influențeze Rusia în timpul secolelor ei de maturizare. Hazarii erau un popor turcic care au stăpânit zona stepei bazinului inferior al râului Volga, între Marea Caspică și Marea Neagră, între secolele al VII-lea și al XIII-lea. În secolul al VIII-lea, hazarii au trecut la religia iudaică. Capitala lor era Itil, în apropierea orașului Astrahan
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
afla doar la o zi distanță călare de sălașurile lor din stepe, a fost o povară foarte grea pentru rușii kieveni. În cele din urmă, Rusia Kieveană s-a destrămat ca stat datorită luptelor armate dintre membrii familiei princiare care stăpâneau în devălmășie țara. Dominația Kievului a pălit din ce în ce mai mult, în folosul Novgorodului aflat la nord, a cnezatului Vladimir-Suzdal în nord-est și a principatului Halici-Volînia în sud-vest. Resturile Rusiei Kievene au fost cucerite de Hoarda de Aur a mongolilor în secolul
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
confirmat că dacii au scos și au prelucrat aurul și argintul după o tehnologie relativ bine reconstituită astăzi iar uriașa cantitate de aur dusă de romani după cucerire (106 e.n) provine și din zona metaliferă Maramureș deși nu au stăpânit efectiv zona (în acest teritoiu trăiau dacii liberi). Urme ale acestor exploatări sunt pe muntele Văratec, Remetea Sighet, Cavnic, Băiuț etc. Până și toponimul de Băiuț este de proveniență latină (de la baie, prin analogie intrarea în mină se considera tot
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
datează din 1760 (Hagymás Lápos). Din punct de vedere administrativ, până spre sfârșitul secolului al XVII-lea localitatea a fost o feudă subordonată Cetății Chioarului, stăpânit inițial de familia Drágffy, iar după stingerea ei de către familia conților Teleki, care au stăpânit localitatea până la începutul secolului al XX-lea. După formarea Imperiului Dualist Austo-Ungar din 1867, localitatea a devenit comună subordonată districtului Șomcuta Mare din Comitatul Satu Mare. În 1850, populația satului era de 716 locuitori, dintre care 512 români, 153 maghiari, 5
Lăpușel, Maramureș () [Corola-website/Science/301581_a_302910]
-
liberi, granițele Daciei Porolissensis aflându-se la o distanță de aproximativ 30 de km spre sud, acolo unde se pot vedea și astăzi ruinele castrului de la Porolissum. În anul 1378 voievozii Balc și Drag devin comiți de Maramureș și Sătmar, stăpânind și pe actualul teritoriu al comunei Oarța de Jos.
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
atestare a localității datează din 10 iunie 1415 și are următorul conținut: „1415 (6923) iunie 10, Argeș. În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn, din mila și darul lui dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată țara Ungrovlahiei și părțile de peste munți încă și către părțile tătătrești și pe amândouă părțile peste toată Podunavia încă și până la Marea cea Mare și stăpânitor al cetății Dârstorului. A binevoit domnia mea cu a sa
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
cu Sibinesci și Ocolnica acesta ce o facem hotarului Sibinesci începe din ............................... Și continup cu !Zapist cu leatu 7003 (1495) marte în 4, iar în încheiere” Și sau dat această carte lui Pătrașcu Cârșat să aibă a ținea și a stăpâni cu cetași lui Jeatu 7200 (1692) februarie 15. Apoi numele celor 12 boeri, ce au fost trimiși de Constantin Voevod, pentru stabilirea - practic - a hotarului dintre Bălenii de Sus și Ponoreni și Bălănțeni - Lupu Mezinca, Mohai Modovan, Dumitrașcu Paharnicu ot
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
satul lui Todor a lui Libădulce, ocinile lui, satele anume: Brănișteni, unde este curtea lui, Giulești, Schei, Bărboși, Bisicurești, Frățești pe pârâul Negru, Măsteacănul pe pârâul Negru și pe pârâul Neamț (Ozana): Groși, Moisești, Lisetul, Iubănești. Satul Brănișteni a fost stăpânit, în partea a doua a secolului al XV-lea, de către Ieremia vistiernic, care în 1499 zidește o biserică. În secolul al XVI-lea, satul a fost dat lui Ilie și la alții, iar în veacul al XVII-lea exista satul
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
200 000 de acri în Kentucky și Tennessee. Astfel, a început procesul de colonizare spre vest. În 1791, erau 21 de personae ce au achiziționat drepturi asupra a 5 milioane de acri în vestul statului New York, iar George Washington însuși stăpânea 58 000 de acri peste linia munților. În privința politicii agrare, se ciocneau două tendințe ce reprezentau două mari grupări din Partidul Republican, chiar dacă inamicul comun era Anglia. Fermierii, squatterii, meșteșugarii, negustorii, servitorii, negrii, sclavii reprezentau forța de bază a revoluției
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
65 de case, 66 de familii și 289 locuitori, din care 145 bărbați, 144 femei, 8 evrei și 70 de contribuabili. Atunci vatra satului ocupa circa 10 ha. La 1864 au fost împroprietăriți 3 fruntași, 10 pălmași și 35 codași, stăpânind 143,5 fălci. În 1879 s-au împroprietărit 5 însurăței cu 15 fălci, în 1889 au cumpărat 15 loturi a câte 5 ha. fiecare. Numele satului este legat de cel al pârâului ce trece pe aici. După opinia d-lui
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
din prima vârstă a fierului, și anume din [[Hallstatt]]. În plus, obștea sătească existentă în timpul stăpânirii romane s-a menținut și în perioada marilor migrații ale popoarelor, cât și în cea mai mare parte a Evului Mediu. Locuitorii obștii erau stăpâni pe pământurile lor, având în proprietate casa și terenul înconjurător, animalele și uneltele, iar o parte a pământului era lucrată în comun, fiind proprietatea obștii, ca și lacul și pășunea. Obștea sătească va evolua spre forma superiară a cnezatelor și
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
și trei gazde cu șase boi” [oamenii nu erau prea mulțumiți de obligațiile excesive]. Obligații legate de cărăușie - Giurtelec: oamenii lui Rhédei Mihai spuneau că pe lângă taxa plătită „facem drum de o săptămână”. Statistică cu privire la anul 1785 (țărani dependenți): nr. stăpâni - 9; nr. țărani dependenți (iobagi - 68; jeleri cu casă - 27; jeleri fără casă - 43; total 168). <În 11 iunie 1866, la Urminiș, împreună cu peste 70 de alegători din localitate și cu alți preoți precum ... Laurențiu Caba (Giurtelecu Hododului)..., însoțiți toți
Giurtelecu Hododului, Satu Mare () [Corola-website/Science/301764_a_303093]
-
István Károlyi și prințul Alajos Esterházy. În Gurghiu au avut castele și familia regală română și regentul Miklós Horthy. Din Remetea se poate accesa Giughiul de Nord. Munții cu marginile abrupte și prăpăstioase, sunt rămășițele erupțiilor vulcanice. Crestele acestor munți stăpânesc întreaga regiune. Regiunea muntoasă este acoperită în special cu păduri de molid în proporție de 35 - 40 %. Regiunea are o bogată floră și faună. Din fauna regiunii, numeroase specii de animale sunt ocrotite de lege: ursul brun, cerbul, pisica sălbatică
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
din 1402, când în "possessio Ohaba" aveau frați de stăpânire un Vancea cu fii săi Ioan, Vlad și Litovoi precum și Zlatu. Aceștia vând o șesime lui Ștefan de Rău Bărbat, împreună cu o șesime din părțile pe care tot ei le stăpânesc în Fărcădinul de Sus. Un "Sclavoi filius Vanchia de Farkadini" (poate același Vancea pomenit și în 1402, "Sclavoi" este identificat cu Litovoi) este jude al Țări Hațegului la 1411. Toponimul ar putea proveni dintrun nume de persoana (Farcaș-Vâlc-Lup) dar cum
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
cnezilor de Rîușor să se datoreze stăpânirii unei cincimi a satului de către cbezii de Râu Alb, dar indiferent de semnele de întrebare, sensul relațiilor este cert. De aceea considerăm că centrul cnezatului a fost la Râu Alb. Cnezii de aici stăpânesc de altfel și părți din Râul Mic (Vaidei), sat situat în amonte pe aceeași vale. Apartenența la cnezat a altor două sate, Băiești și Șerel, rezultă din stăpânirile devălmșe exercitate de cnezii de Băiești pe valea Râului Alb sau poate
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
imagine "prima atestare documentară") se face referire la „Costea, Stanciu și popa Vâlcu, foștii cnezi de Râușor, care împreună cu frații și fiii lor arătând cu nerușinare necredința lor față de Sfânta Coroană regească ... au pustiit și au devastat moșiile ținute și stăpânite de către ei în calitate de cnezi, apoi refugiindu-se pe ascuns în părțile Moldovei, uneltesc spre pustiirea și devastarea acestui regat”. Pe acest motiv „dreapta jumătate a întregului cnezat din moșia Râușor, precum și satul lor liber numit Șerel, aflătoare în districtul Hațeg
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
piatră dacice.(V.Lazăr , Repertoriul arheologic al județului Mueș, p.172) Conscripția din 1567 o pomenește cu 8 porți , iar la 1867 o întâlnim cu 148 de gospodării și hotarul în suprafață de 2573 jugăre. Este un vechi sat iobăgesc, stăpânit de-alungul vremilor de diferite familii nobiliare. La 22 noiembrie 1569, Ioan Sigismund Zápolya donează întreaga comună văduvei lui János Tamásfalvi , iar în secolul XVII trece în posesia familiei Toldhalagy. Acestă familie a jucat un rol important în istoria Transilvaniei, mulți
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
pornit din punctul însemnat pe plan cu nr.10, colț de trei vecinătăți: între delimitații cătunului Porcărești, delimitații din Burdea-Căldăraru și terenul bisericii din Bucov-Adunați dat în moșia Căldăraru și am mers pe scursura văii Bucov așa după cum s-a stăpânit totdeauna până în punctul însemnat pe plan cu nr.11, unde am făcut o măguriță, punct care este colț de trei hotare: între delimitații cătunului Porcărești, între delimitații din Burdea-Căldăraru și între delimitații din moșia Râca-Pasărea, mergând pe scursura veche și
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
punct care este colț de trei hotare: între delimitații cătunului Porcărești, între delimitații din Burdea-Căldăraru și între delimitații din moșia Râca-Pasărea, mergând pe scursura veche și actuală a văii Bucovu pe unde a fost de la delimitare până astăzi așa cum se stăpânește și astăzi, și pe unde se va păstra hotarul și în viitor. Pentru vecinătatea delimitării locuitorilor cătunului Porcărești cu delimitarea din 1864 a locuitorilor împroprietăriți în moșia Statului Pasărea, astăzi, moșia Pasărea fiind proprietate a d-lui Kițu(...). Începând lucrarea
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
scursurii actuale a văii Bucovului din punctele a la b, încălcând de la locuitorii cătunului porcărești porțiunea cuprinsă între vechea scursură ș aceleieași văi, porțiune în suprafață de 0 ha și 1460 m. (0 pog., 07 prăjini) și care actualmente se stăpânește de moștenitorii Răiculești, suprafață care urmează a se revendica de locuitorii cătunului Porcărești pe calea justiției. Pe acest teren a fost după delimitare pe o scursură veche a văii Bucov o moară făcăleață, care s-a stăpânit de locuitorii cătunului
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
care actualmente se stăpânește de moștenitorii Răiculești, suprafață care urmează a se revendica de locuitorii cătunului Porcărești pe calea justiției. Pe acest teren a fost după delimitare pe o scursură veche a văii Bucov o moară făcăleață, care s-a stăpânit de locuitorii cătunului Porcărești până la 1890, când, venind apele mari, a înecat-o, potmolind moara și iazul și a mutat cursul văii Bucovul pe scursura lui actuală.> Pentru vecinătatea cu Mihăileștii <... începând cu lucrarea din punctul însemnat pe plan cu
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
1627 și respectiv la 2 aprilie 1628. Conform „ Tezaurului Toponimic al României „ ,Băhnășenii ar fi înghițit satul Pleșești . . La început satul a fost răzeșesc ,apoi a devenit boieresc .În Cronica Liuzilor pe la 1803, era a Banului Constantin Miclescu , același proprietar stăpânindu-l și în anul 1816„. A fost reședință comunală între anii 1864-1876; 1887-1927 și 1931-1950, înglobând satele învecinate ; pe la 1927 avea peste 500de locuitori , iar în 2002 satul Băhnășeni (din comuna Pârjol ), avea 894 de locuitori. Pe parcursul celor trei veacuri
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
dar, spre a-i domoli, Neagoslava „"a dăruit Stroeștii toți și trei sălașe de ațigani sfintei mânăstiri de la Bistrița, ca să-i fie de cinste și de pomenire în veci. Însă cât va fi în viață mai sus-zisa jupaniță, singură să stăpânească satul și ațiganii mai sus-ziși, iar după moartea ei să fie sfintei mânăstiri de ocină și de ohabă..."” (Leonăchescu, 2001). La 16 aprilie 1533 sunt menționate hotarele moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]