12,674 matches
-
sovietică. A luptat pe front la Timișoara și apoi în Ungaria. Este veteran de război al Armatei Române. După război urmează cursurile Școlii de Cântăreți (4 ani) la Constanța, apoi Seminarul Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamț și facultatea de Teologie de 4 ani la București. În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădicești, în Episcopia Hușilor, fiind hirotonit ierodiacon în 1948. În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
școală; În anul 1955 a primit Sfânta Taină a preoției. A slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula și în Parohia Jimbor - Cluj, cel mai mult activând ca preot la Schitul Brădicești. În 1957 a început să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar în 1959 a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii, scos din monahism și condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal. A fost închis
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
Apostoli Petru și Pavel" din Huși - Catedrala episcopală. Între anii 1978-1988 fost stareț al Mănăstirii "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși. Studiile le începuse în anii 1957-1959, au fost continuate ulterior, părintele obținând titlul de licențiat al Facultății de Teologie în 1971. În anul 1988 este din nou arestat, timp de 8 luni, pentru "răzvrătire" și "uneltire împotriva siguranței statului", în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
(n. 6 noiembrie 1954, Târgoviște) este un teolog român, care predă cursuri de Teologie dogmatică și simbolică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, unde deține în prezent și funcția de prodecan. s-a născut la data de 6 noiembrie 1954 în orașul Târgoviște. A urmat cariera teologică pentru început sub îndrumarea maicilor de la
Vasile Răducă () [Corola-website/Science/303625_a_304954]
-
(n. 6 noiembrie 1954, Târgoviște) este un teolog român, care predă cursuri de Teologie dogmatică și simbolică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, unde deține în prezent și funcția de prodecan. s-a născut la data de 6 noiembrie 1954 în orașul Târgoviște. A urmat cariera teologică pentru început sub îndrumarea maicilor de la Mănăstirea Dealu, aflată în apropierea orașului. Apoi
Vasile Răducă () [Corola-website/Science/303625_a_304954]
-
Dealu, aflată în apropierea orașului. Apoi a urmat cursurile universitare la Institutul Teologic Ortodox din București și cursuri post-universitare la același institut, apoi la universitățile din Tesalonic - Grecia (1980-1984) și Fribourg - Elveția (1982-1984). A obținut titlul științific de Doctor în Teologie al Universității din Fribourg (1984) și al Facultății de Teologie Ortodoxă din București (1990). În anul 1990 devine asistent universitar la Catedra de Omiletică din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București și tot în același an este hirotonit preot pentru
Vasile Răducă () [Corola-website/Science/303625_a_304954]
-
la Institutul Teologic Ortodox din București și cursuri post-universitare la același institut, apoi la universitățile din Tesalonic - Grecia (1980-1984) și Fribourg - Elveția (1982-1984). A obținut titlul științific de Doctor în Teologie al Universității din Fribourg (1984) și al Facultății de Teologie Ortodoxă din București (1990). În anul 1990 devine asistent universitar la Catedra de Omiletică din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București și tot în același an este hirotonit preot pentru Biserica Kretzulescu din București, unde slujește și astăzi. Din anul
Vasile Răducă () [Corola-website/Science/303625_a_304954]
-
1980-1984) și Fribourg - Elveția (1982-1984). A obținut titlul științific de Doctor în Teologie al Universității din Fribourg (1984) și al Facultății de Teologie Ortodoxă din București (1990). În anul 1990 devine asistent universitar la Catedra de Omiletică din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București și tot în același an este hirotonit preot pentru Biserica Kretzulescu din București, unde slujește și astăzi. Din anul 2000 ocupă funcția de Prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, precum și pe cea de profesor universitar
Vasile Răducă () [Corola-website/Science/303625_a_304954]
-
asistent universitar la Catedra de Omiletică din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București și tot în același an este hirotonit preot pentru Biserica Kretzulescu din București, unde slujește și astăzi. Din anul 2000 ocupă funcția de Prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, precum și pe cea de profesor universitar la Catedra de Teologie Morală din cadrul aceleiași Facultăți. Este președintele Comisiei de Bioetică din cadrul Patriarhiei Române. Este căsătorit și tată a doi copii. Prof. Răducă a tradus mai multe lucrări teologice
Vasile Răducă () [Corola-website/Science/303625_a_304954]
-
și tot în același an este hirotonit preot pentru Biserica Kretzulescu din București, unde slujește și astăzi. Din anul 2000 ocupă funcția de Prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, precum și pe cea de profesor universitar la Catedra de Teologie Morală din cadrul aceleiași Facultăți. Este președintele Comisiei de Bioetică din cadrul Patriarhiei Române. Este căsătorit și tată a doi copii. Prof. Răducă a tradus mai multe lucrări teologice din limbile franceză, germană, latină și greacă, dintre care menționăm următoarele: De asemenea
Vasile Răducă () [Corola-website/Science/303625_a_304954]
-
a și decedat în anul 1975. a fost admis la Seminarul Central în 1904. A fost coleg, între alții, cu Ion Dobre, care ulterior avea să-și ia numele Nichifor Crainic. După absolvirea seminarului a devenit student al Facultății de Teologie din București. În toată această perioadă s-a remarcat deja ca traducător, fiind considerat de arhimandritul Iuliu Scriban (redactorul-șef al revistei "Biserica Ortodoxă Română"), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
Scriban (redactorul-șef al revistei "Biserica Ortodoxă Română"), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect” („Cărți și reviste” în BOR, dec. 1921, p. 239), sau „cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creștinesc.” („Studiul pastoralei în biserica românească” în Revista teologică, anul XII, ian.-martie 1922, nr. 1-3, p. 15). Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
început de timpuriu, simultan cu cea publicistică, între primele sale articole numărându-se: „O trebuință a vremurilor de acum” (după o scriere a pastorului elvețian Frank Thomas, 1862-1928), în "Păstorul ortodox", IX (1910), 12. Cornilescu obișnuia să traducă broșuri de teologie evanghelică încă din anii de seminar. Catalogul Bibiliotecii Academiei Române conține circa 40 de broșuri traduse de el în perioada 1922-1925. Imboldul traducerii este sintetizat în întrebarea pe care și-a pus-o: Dacă viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
fiind prezentă încă la o vârstă timpurie, studiile sale, în deja amintitele orașe, vor conține în mod obligatoriu și însușirea unor temeinice cunoștințe de limbă maghiară. Studiile teologice le va urma la Seminarul din Timișoara, obținând titlul de Doctor în teologie și fiind hirotonit preot la 12 august 1893. Datorită priceperii și seriozității sale el va deveni, pe rând, actuar al episcopului Sándor Dessewffy (1900), capelan la Mezökovácsháza, asesor al tribunalului diecezan, secretar episcopal, fiind numit deja la vârsta de 36
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
Pastor) și Revoluționarii, faimoși pentru regatul apocaliptic de la Münster (liderii lor erau Melchior Hofmann, Jan de Mathijs și Jan Bockhold de Leyden). Raționaliștii evanghelici erau numiți și unitarieni, fiindcă respingeau doctrina Trinității. După mijlocul secolului XVI mulți unitarieni au adoptat teologia sociniană. Cei mai cunoscuți lideri ai lor erau Laelius și Faustus Socinus și Michael Servetus. Două mari puncte comune îi apropiau pe radicali, între care, de altfel, exista o mare varietate de doctrine și practici și totodată puțină cooperare. Primul
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
Teologia calvinistă este deseori identificată în mod popular cu așa-zisele cinci puncte ale calvinismului (reținut în lumea vorbitoare de limbă engleză sub acronimul mnemotehnic TULIP), un rezumat al judecăților (sau canoanelor) stabilite de Sinodul din Dort și publicate în Controversa
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
Controversa quinquarticulară ca un răspuns punctual la cele cinci puncte ale remonstranților arminieni. Prin urmare, ele au doar funcția de a rezuma diferențele dintre calvinism și arminianism și nu ar fi un bun rezumat al scrierior lui Calvin sau a teologiei Bisericilor Reformate în general. Într-adevăr, Calvin nu a discutat niciodată pe larg în scrierile sale doctrine cum ar fi ispășirea limitată, ci doar a implicat o asemenea opinie. Afirmația centrală a acestor canoane este că Dumnezeu îi poate mântui
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
Goppingen, Beza și Farel au trebuit să pronunțe opinia lor și cea valdenză despre sacramente, iar pe 14 mai 1557, au prezentat o declarație scrisă în care își formulau în mod clar poziția. Această declarație a fost bine primită de teologii luterani, însă puternic dezaprobată în Berna și Zürich. În toamna anului 1557, Beza a întreprins o a doua călătorie cu Farel la Worms, via Strasbourg, pentru a mijloci la prinții evanghelici ai Imperiului în favoarea fraților persecutați la Paris. Cu Melanchthon
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
a cauzat numeroase dificultăți, iar Beza s-a hotărât că ar fi mai bine să stabilească la Geneva (1558). Aici a ocupat la început postul de profesor de greacă în nou-înființata academie, iar după moartea lui Calvin și acela de teologie; în plus, era obligat să predice. A terminat revizuirea traducerii Noului Testament făcută de Olivetan, începută câțiva ani înainte. În 1559, a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, de această dată la Heidelberg; cam în același timp a trebuit
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
la Blaj, în calitate de administrator al mănăstirii, unde a funcționat până în anul 1773. În acel an a fost trimis la studii la Sâmbăta Mare, deși avea vârsta de 34 de ani, de către episcopul Grigore Maior, unde, în 1774, a absolvit cursul de teologie, dar bolnav fiind, s-a reîntors la Jula, unde și-a refăcut sănătatea. În 1778, episcopul Grigore Maior l-a hirotonit preot și l-a numit secretar episcopal, iar apoi, protopop în Daia Română, iar de aici, la Târgu Mureș
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
își au rădăcina istorică în reforma religiei romano-catolice, inițiată de Martin Luther, la începutul secolului al XVI-lea. Una din definițiile sale cel mai frecvent repetate este următoarea: „ul reprezintă toate confesiunile creștine care nu sunt nici catolice, nici creștin-ortodoxe”. Teologia protestantă a dus la importante diviziuni interne, caracterizate în comun prin separarea acestora de catolicism și Papalitate. În cadrul protestantismului există diferite biserici, printre care luteranismul, Anabaptismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, , dar și bisericile neoprotestante cum sunt adventismul,baptismul penticostalismul și
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
rămână celibatari. În 1519, Joan Cramer a murit la nașterea unui copil; aceasta i-a îngăduit să fie re-acceptat în colegiu. Era cunoscut ca un student dedicat și i s-a observat interesul pentru filozofia neortodoxă. A devenit doctor în teologie în 1523. Ciuma l-a silit pe Cranmer să plece din Cambridge în Essex. Aici a intrat în atenția lui Henric al VIII-lea, care stătea în apropiere. Regele și consilierii săi au găsit în Cranmer un disponibil avocat al
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
fost fenomenalul jurist Hugo Grotius, unul dintre susținătorii de până la Sinod ai drepturilor remonstranților. Grotius a fost condamnat la închisoare pe viață, dar a evadat cu ajutorul soției. Atât van Oldenbarnevelt cât și Grotius fuseseră închiși începând cu 29 august 1618. Teologia arminiană a căpătat mai târziu toleranță oficială din partea statului și a continuat în diverse forme în cadrul protestantismului. Sinodul a decis și ca Biblia să fie tradusă în olandeză direct din textele originale ebraice și grecești. Au fost numiți traducătorii, iar
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
originale ebraice și grecești. Au fost numiți traducătorii, iar Statelor Generale li s-a cerut să finanțeze proiectul. După ce traducerea a fost publicată în 1637, a devenit cunoscută ca "traducerea Statelor" ("Statenvertaling"). [[Categorie:Calvinism]] [[Categorie:Istoria Țărilor de Jos]] [[Categorie:Teologie creștină]]
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
În 1817 Anastasie (numele de botez a lui Andrei) a început școala la Mișcolț. În 1826 a terminat gimnaziul catolic la călugării piariști din Pesta. Între 1826-1829, urmează filozofia și dreptul la Buda. În 1829 pleacă la Vârșeț unde urmează teologia. La 1 noiembrie 1833 se călugărește și ia numele de Andrei. La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu. Un aspect controversat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]