12,312 matches
-
uneori trecând din acest farmec și asupra defectelor înseși, care capătă valoare de umbre, sporind realitatea calităților” (vol. 2, p. 41). Exaltarea intelectuală pe care i-o provoacă lectorului acest moment al inteligenței românești nu e scutită de umbra unei tristeți : improbabilitatea audienței internaționale. Dar, măcar printre noi, va avea oare salutarul ecou pe care-l merită ? Doctorul Voiculescu ...vino de mă vezi Pân’ nu s-aștern pe mine solemnele zăpezi. (Sonetul CLXXVI) Prima oară l-am văzut în 1937, nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
gândul că voi avea ocazia s-o salut, dar cu vreo 30 de metri înainte de a ne întâlni, ea a trecut pe celălalt trotuar și n-am mai văzut-o. Astăzi, inima mea e freamăt de frunze vestejite, uscate, e tristețe, nostalgie. Parcă nu mai sunt eu. Nu-mi pot stăpâni gândurile. Socoteam un timp că instinctul mă determină să îndrept toate gândurile spre Marta, dar acum instinctul îmi este complet mortificat; de ce totuși gândurile stăruiesc în același loc.? Fapt este
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
René - trăiesc invers acum, ca în artă, unde se trăiește altfel decât în viață - trecutul e început, geneză pentru un prezent în care se gestează viitorul: Marți, 14 mai 1974 Gabriela, mon cœur. Tocmai am primit scrisoarea ta, cu toată tristețea și disperarea dezvăluite. Acel desen alegoric pe care l-ai făcut cu „Mările de sare” și personajul „Femios” plângătorul, care e motivul, m-au impresionat foarte mult. M-au impresionat simbolurile deschise și închise pe care le-ai folosit. E
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cuplu e o tortură, i-am șoptit lui René. Dar asta nu te împiedică să te bucuri de viață, mi-a aruncat René, criticându-mă ca de obicei pentru „crizele mele de nihilism”, pentru lăcomia cu care mă îndopam cu tristețe. După Spinoza, tristețea, spunea el, înseamnă trecerea de la o mare la o mică perfecțiune. Omul nu s-ar mai întrista dacă ar participa la vreo perfecțiune... Am intuit imediat cărui tip de caracter îi aparținea acest om atât de imprudent
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tortură, i-am șoptit lui René. Dar asta nu te împiedică să te bucuri de viață, mi-a aruncat René, criticându-mă ca de obicei pentru „crizele mele de nihilism”, pentru lăcomia cu care mă îndopam cu tristețe. După Spinoza, tristețea, spunea el, înseamnă trecerea de la o mare la o mică perfecțiune. Omul nu s-ar mai întrista dacă ar participa la vreo perfecțiune... Am intuit imediat cărui tip de caracter îi aparținea acest om atât de imprudent în a se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se părea că va fi mai ușor de data asta să ne despărțim, dar mă înșelasem profund. Nu-mi dădeam seama prea bine că ne despărțeam: totul era atât de ireal, abstract și totuși câteva minute după plecarea ta acea tristețe veche de estropiat s-a aruncat peste mine ca să se răzbune pentru timpul fericit petrecut împreună. Mi-am dat seama că nu pot și nici nu vreau să trăiesc fără tine. Știam asta în mod abstract; acum o știu în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
împreună. Mi-am dat seama că nu pot și nici nu vreau să trăiesc fără tine. Știam asta în mod abstract; acum o știu în mod concret. Am condus toată noaptea, făcând un mare efort pentru a învinge oboseala din tristețe, și la ora patru dimineața m-am găsit la porțile Belgradului, unde m-am prăbușit într-un parking. După două ore m-am trezit, părându-mi-se că dormisem mulți ani. Curioasă impresie! Nu mâncasem de când ne-am despărțit și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Nu știu cât am stat adormit la masa mea, dar chelnerul m-a trezit cu multă insistență. Vroia să fie plătit pentru că munca lui se terminase. Te-am visat, și el m-a întrerupt din somn. L-am privit cu furie și tristețe. M-a întrebat dacă sufeream de mal d’amour. I-am răspuns: De ce mă întrebați asta? Pentru că, a răspuns el, când suferi de mal d’amour, barba crește cu mult mai repede. Am rămas fără replică, mulțumindu-mă să-i
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dacă nu, atunci va fi pentru 21 septembrie. Te voi anunța printr-o telegramă, dând data exactă a sosirii mele. Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar mă simt foarte des obosit, și oboseala la mine naște un fel de melancolie, tristețe (cum spunea unul dintre prietenii mei poeți, Léo Ferré: „un désespoir qui n’a pas les moyens”) care mă abate complet. Cum îi spunea Lucy lui Charlie Brown: „Tu manques de vitamines B!”. Poate! Mă bucur să mă duc la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Amours de Snoopy etc. Sau voi reuși să mă stabilesc pe piața cărții, sau îmi voi sparge capul: nu există cale de mijloc! Toamna și-a deschis ecluzele ei, nu face decât să plouă de două zile, dar iubesc această tristețe umedă și violentă. Există, în sfârșit, ceva identic între interior și exterior. Voi veni la București sâmbătă, 14 septembrie, și sper că vei fi la aeroport să mă primești. Încă de acum trebuie să-mi ascund emoția și fericirea la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
curând! Al tău, René. Bruxelles, 5 octombrie 1974 Mon doux, mon merveilleux miracle. Călătoria mea a fost bună, fără nici un accident. La Bruxelles mă aștepta ploaia- părinții mei, de asemenea. De altfel, e curios că îmi asimilez părinții cu ploaia: tristețea părintească, după cum spunea Claude Lévi-Strauss! Mama a îmbătrânit considerabil, rămânând ce a fost: o femeie neliniștită, îngrijorându-se de toate nimicurile vieții, luptând nu fără un anume curaj împotriva tiraniei soțului. Ea e mereu la doi pași de a fi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pour jour - de când te-am părăsit. Îmi voi aminti mereu de acel taxi care nu vroia să vină, de tine care, în fond, nu vroiai să mă lași să plec și de mine care așteptam un pretext ca să nu plec. Tristețea mea a venit cu taxiul și n-a încetat de atunci să se instaleze cu violență în mine. Azi-noapte am dormit rău. M-am trezit plângând ca un copil abandonat - un câine pierdut fără zgardă. Te-am visat: te aplecai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ea e o calitate care se arată numai după o perioadă lungă, de activă participare pe toate planurile vieții și creației, surprinzând clișeele împrumutate chiar de la structurile dictaturii comuniste, analizând necruțător marele lor ridicol. Acum cu adevărat am văzut, cu tristețe, că va fi greu pentru o țară ca România să se reintegreze în spiritul democrației europene - asta nu din cauză că nu există mari inteligențe și capacități intelectuale și spirituale, ci mai degrabă din cauza unei orbiri momentane (sper), venită din graba de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dezbătut ore întregi. Am discutat șansele de a duce procesul împotriva editurii care a furat drepturile lui Boon, și perspectiva nu e prea promițătoare: legea celui mai puternic e mereu cea mai bună, scria un plaisantin- de La Fontaine. La această tristețe se adaugă faptul că e ziua morților. Preoții au plasat această zi în noiembrie, care e lugubră și există motive să te gândești la moarte. E aici o atmosferă depresivă - tristețe - un întuneric care face ca, în ciuda faptului că nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai bună, scria un plaisantin- de La Fontaine. La această tristețe se adaugă faptul că e ziua morților. Preoții au plasat această zi în noiembrie, care e lugubră și există motive să te gândești la moarte. E aici o atmosferă depresivă - tristețe - un întuneric care face ca, în ciuda faptului că nu ești credincios sau religios, să sărbătorești totuși ziua morților: ea e peste tot - la radio, la TV, în natură, în cer și pe străzi! Diseară mă voi duce la cinema să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Iarna revine, sufletul meu e trist Inima mea nu știe nimic să exprime S-ar putea prea bine că nimic nu există Iarna în totul, iarna a iubi În care numai durerea rezistă Și pentru ce îmi bate inima Prin tristețile pe care le îndură Tu care mă aștepți, o inimă amabilă, Nu știi că mă azurez Ca să te reîntâlnesc mai subtilă Sunt soldatul albastru al unui vis Gândește-te la mine pierzând rațiunea Văzând visul care se împlinește Confundându-mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ta e negativ, dar știu că Rațiunea va triumfa. Cum spunea cineva: „Inima are rațiunile ei pe care Rațiunea le ignoră.” E adevărat că ți-am scris puțin în ultimul timp. Asta din cauză că am avut foarte mult de lucru, multă tristețe și o anume disperare. Dar ești mereu prezentă în mine prin absența ta. Cu cât ești mai absentă, cu atât mai prezentă în mine. Te iubesc și te aștept: vom face lucruri mari împreună: fii sigură de asta! Te îmbrățișez
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
legată de iubire, de acel UNUM al universului despre care scria Novalis în Material pentru enciclopedie, 1798-99. Întuneric, frig, dar totuși este luna mea cea mai frumoasă. Sub semnul zăpezii, sub semnul lui Victor, al Victoriei asupra negrelor sentimente ale tristeții din care mulți se înfruptă și rămân acolo. Un fel de bulimie pe care n-o accept niciodată. Accept melancolia, chiar nostalgia de a nu fi sigură de nimic, nici de iubire, sigură doar de acea iubire care nu cere
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de bulimie pe care n-o accept niciodată. Accept melancolia, chiar nostalgia de a nu fi sigură de nimic, nici de iubire, sigură doar de acea iubire care nu cere nimic. Mă ridic sau încerc să mă ridic din toate tristețile, cu un efort al inimii, e un impuls ciudat, semănat nu știu cum în fibrele mele. În această lună am fost zămislită, pentru că tata și mama au avut un mic moment de plăcere, poate chiar de iubire. După aceea, mama a regretat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și făceam. De aici poate că i s-a tras feciorului mai mare pasiunea de totdeauna pentru pescuit. La mijlocul lui august tabăra și-a încetat activitatea. La Marineanca totul era bine. Plouase și câmpul, grădina arătau minunat. Singura undă de tristețe era inevitabila plecare la Sofian. Ne gândeam la cele realizate de noi la școală, la copii, la bunătatea oamenilor din sat dar, în acelați timp, eram convinși că apropierea de oraș ne va da mai mare siguranță în protecția copiilor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să doarmă pe pat, s-a dat jos nemulțumit și s-a ghemuit pe podeaua lipită cu lut. Puricii însă, bucuroși de oaspeți, au tăbărât pe mine, astfel încât răsăritul soarelui a fost o mare bucurie pentru mine și prilej de tristețe pentru ei. Câțiva dintre ei nu au mai vrut să mă părăsească și m-au însoțit întreaga zi. Se pare că nici secretara nu a plecat din sat. A rămas la inginerul-șef, în camera de oaspeți, într un pat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în care țineam apa era gol. Era prea târziu să mai merg după apă. În seara aceea aș fi vrut să fiu la mine acasă, alături de familie. Am adormit târziu, cu lacrimi în ochi și cu o mare îndoială și tristețe în suflet. „OMUL NEGRU” Rucsanda era învățătoare și membră de partid cu mare vechime. Avea o dorință tainică, foarte puternică de a ajunge la conducerea comunei sau măcar a școlii. Curioasă, îndrăzneață și intrigantă, iscodea, pândea și reclama pe toată lumea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
intru. 149 Era a doua oară când intram în acel birou imens, elegant, prea elegant pentru acele vremuri. Noul prim secretar nu era prea înalt, avea tenul măsliniu și o figură care nu exprima nimic, nici bucurie, nici supărare, nici tristețe. În acele clipe, nu mă interesa decât buletinul fiului meu. Eram hotărâtă să renunț la primărie și să mă întorc la vechiul loc de muncă, dacă pe buletin va fi alt domiciliu decât cel din oraș. Mata ai încălcat legea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pot fi numite altfel decât „linie provizorie de demarcație”. 6. Așa-zisul „sacrificiu istoric” nu va Însemna altceva decât: uciderea speranței care timp de o jumătate de secol i-a ajutat pe românii basarabeni, bucovineni și ai Herței să Învingă tristețea dezrădăcinării și a despărțirei de țară; profanarea memoriei a sutelor de mii de români din teritoriile ocupate, martirizați prin arestări, execuții, deportări; trădarea faptei eroice a ostașilor români căzuți În războiul pentru eliberarea pământurilor anexate prin forță; insultă la adresa foștilor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]