13,247 matches
-
încrederea în adevărul descoperit în posibilitatea iertării prin Hristos.” Această chemare interioară izvorâtă din adâncul ființei noastre este darul veșniciei și năzuința spre veșnicie, a cărei împlinire o așteptăm fiecare dintre noi. Este mântuirea despre care Fericitul Augustin, după ce a umblat prin valurile plăcerilor vieții, auzind chemarea lui Iisus la mântuire, a spus un mare adevăr: „Doamne, pentru Tine ne-ai făcut”. „Sufletul meu nu va fi liniștit până nu se va regăsi în Tine, Doamne”. Și așa este. Sufletul nostru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
propășire în virtute ca deasa convorbire cu Dumnezeu.” - FAPTELE BUNE, care vin să confirme spusele Sf. Apostol Pavel, că a lui Dumnezeu „făptură suntem, zidiți întru Iisus Hristos spre fapte bune, pe care Dumnezeu mai înainte le-a gătit să umblăm întru ele.”. Lucrarea faptelor bune, a tot ce este frumos și înălțător ține de destinul final al omului. în planul măreț și veșnic al lui Dumnezeu, lucrarea binelui a constituit și constituie aspectul esențial al zidirii omului. Prin fapte bune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
umple pe el de credința cea întru Tine, de nădejde și de dragoste, ca să cunoască că Tu ești Unul Dumnezeu adevărat, și Unul născut este Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos și Duhul Tău cel Sfânt. Dă-i lui să umble în poruncile Tale și cele plăcute Ție să păzească; că de va face omul acestea viu va fi printr-însele. Scrie-l pe dânsul în cartea vieții Tale și-l împreună cu turma moștenirii Tale, ca să se preaslăvească de dânsul în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe tine, diavole. Juru-te cu numele lui Dumnezeu, Care a arătat pomul vieții și a rânduit heruvimi și sabie de foc ce se întorcea de-l străjuia; cutremură-te și te depărtează. Căci te jur cu numele Aceluia care a umblat ca pe uscat pe valurile mării și a certat viforul vânturilor; a Cărui căutătură seacă adâncurile și groaza Lui topește munții; că Acela și acum îți poruncește prin noi: Teme-te, ieși și te depărtează de la zidirea aceasta și să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cei cu câte șase aripi; de Care se cutremură cerul, pământul, marea și toate câte sunt în ea. Ieși și te depărtează de la cel însemnat, noul ales ostaș al lui Hristos, Dumnezeul nostru. Că te jur cu numele Aceluia Care umblă pe aripile vânturilor și face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale pară de foc. Ieși și te depărtează de la zidirea aceasta, cu toată puterea ta și cu toți slujitorii tăi. Că s-a preaslăvit numele Tatălui și al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Sf. Ioan Gură de Aur, ne atrage atenția asupra faptului că Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos ne învață să nu spunem „Tatăl meu”, ci „Tatăl nostru”, și prin aceasta ne poruncește să înălțăm rugăciuni pentru tot neamul omenesc și să nu umblăm numai după propriul nostru folos, ci să ne străduim întotdeauna și pentru folosul altora. „în felul acesta se spulberă vrajba, se risipește trufia, se nimicește pizma și apare iubirea, mamă a tot binele, cea care face să dispară inegalitatea oamenilor
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sine, deopotrivă, căldură și duh de trezvie. Cine are tată, acela se simte ocrotit, pus sub o aripă puternică, aflat în afara oricărei amenințări. Simte că nu are de ce să-și facă nici un fel de griji și nici nu trebuie să umble să-și facă rost de ceva - hrană, îmbrăcăminte, adăpost - și că nu-i rămâne decât să se adreseze Tatălui, atunci când dorește, și va primi totul. Acestea sunt convingerile și simțămintele celui ce ajunge să simtă și să capete conștiința că
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
înțeleasă aici în sens de pâine duhovnicească, adică pâinea poruncilor dumnezeiești, pe care trebuie să ni le însușim și să le îndeplinim în fiecare zi. Fiindcă la ele S-a referit Domnul când a spus să nu ne străduim să umblăm după hrană stricăcioasă. Acestei pâini i se spune de toate zilele, fiindcă vremelnica noastră viață se desfășoară într-o succesiune de zile, în care unele vin, altele trec. îndeplinirea poruncilor trebuie să fie preocuparea fiecărei zile.” Am mai putea înțelege
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Și ne dăruiește, Bunule, deșteptare și putere, ca să facem voia Ta cu bună plăcere, în chip desăvârșit. Ca, din răutatea cea din noapte și întunecată, cu vederea luminii, prin pocăință, să ne schimbăm și în lumină, cu bună- cuviință, să umblăm și, curați față de iubirea Ta de oameni arătându-ne noi, nevrednicii, să Te lăudăm și să Te slăvim, în veci. Amin. * Prea Sfântă Treime, Stăpânie de o ființă, împărăție nedespărțită. Ceea ce ești pricina tuturor bunătăților, binevoiește și pentru mine păcătosul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ai sfărâmat; curățește-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, că am greșit și fărădelegi am făcut și nu suntem vrednici să ridicăm ochii noștri și să privim la înălțimea cerului, pentru că am lăsat calea dreptății Tale și am umblat în voile inimii noastre; ci ne rugăm neasemănatei bunătății Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulțimea milei Tale și ne mântuiește pentru sfânt numele Tău, că s-au stins întru deșertăciuni zilele noastre. Scoate-ne din mâna potrivnicului, iartă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ascunderea adevărului în fața cunoscuților, inventarea unei realități paralele, sunt tehnici specifice intelectualului care crede despre sine că ar trebui să ocupe o anumită poziție în ierarhia socială și care se trezește că e departe de acesta. Scena în care, înfometat umblând prin parc, capturează un bătrânel și-l infestează cu larvele imaginației sale înfierbântate puse în povești pe care nu i le cere nimeni, e simptomatică. Există și un episod în care, acuzat de fata pe care o place și care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
e bine. Și e bine să-i țină de urât unui văr ajuns obez de care mai toți fugeau acum, și care rămăsese doar cu o fantezie debordantă... Dar decât să asculți povești izvorâte dintr-o imaginație bolnavă, mai bine umbli cu sorcova. Pentru că mama îl infantilizează, el este al lui nimeni. Odată ajuns în libertate, trebuie să-și construiască alte refugii, și primul la îndemână e votca. Unde e construit acest refugiu, se vede, în imediata vecinătate a milogilor, a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mai mult de sub urâcioasa supremație turcească, nu însă pentru a-i lăsa liberi să se dezvolte după firea și tendințele lor, ci pentru a-i pune sub o altă protecție, mult mai periculoasă, aceea a Rusiei. Căci dacă politica turcească umbla să ne stoarcă numai cît averea, aceea rusească avea o țintă mai adâncă, aceea de a lovi în existența chiar a poporului nostru, a stinge în el orice spirit de lucrare neatârnat și de dezvoltare națională, într-un cuvânt, a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
comportări evidente ale spațiului sau ale timpului, absurdități din punctul de vedere al legilor fizicii", nu există niciun indiciu "în privința cauzelor, care să joace rolul unui semnal"227. La ieșire, își dă seama "că-l orbise lumina soarelui și că umblase în neștire, fără să se uite unde calcă"228. Gore intră în pivnița-subsol cu rol de adăpost antiaerian, unde o întâlnește pe madam Popovici, cu servitoarea ei, Elisaveta, și pe un bătrân judecător, chiriaș al doamnei Popovici. Dereglarea planurilor temporale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
425), respectiv zeița și replica ei desacralizată, descrise în cele două portrete. Portretul Oanei se conturează din două secvențe: la treisprezece ani, Oana este "voinică, spătoasă și frumoasă ca o statuie. Avea ochii negri, părul lung, bălai, lăsat pe spate, umbla cu picioarele goale și sărea de-a dreptul pe cai, fără șa ca o cazacă"426, și la optsprezece ani: "Era frumoasă ca o statuie de zeiță. Era ca Venus. Avea părul bălai - roșcat, revărsat pe umeri (...), avea un piept
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aduce în prim plan imagini dislocate, cu greu subîntinse de un sens unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii grei de fiară/ Inima bate departe, mohorâtă, lunară". Ce indice de realitate putem afla aici? Și apoi: sunt aceste imagini produse de o conștiință creatoare, reflectând o interioritate suficientă în propria-i imanență, sau vin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arate ascunderea însăși, căci ceea ce ele dau de văzut nu se spune și nu semnifică decât în lumea creată, dar aceasta se dă ca deschidere, ca rezonanță culeasă de un auz ori ca formă vizibilă prinsă în vedere. Dacă cineva umblă în zid iar pașii săi sunt auziți, această zbatere la limită e departe de inimă, nu bate în același ritm, nu e decât vibrația imperceptibilei încrețiri a peliculei ce desparte conștiința de lume. Stofa poemului e urzită din astfel de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e tocmai ceea ce se întâmplă, non-discursiv, sub-textual, într-un fel de prezență mută, nonelocventă: Ești martorul, un fel de prezență/ fără de care s-ar putea să nu mai existe moarte, dar tu,/ instanță a vorbirii mele, martorule,/ știi că eu, umblând prin timpuri trecute, simt că sunt/ multe ce nu ni se adresează, că moartea e o deficiență a/ limbajelor noastre, că, de fapt, totul este prezent"4. Dacă moartea e o deficiență a limbajului, ni s-ar putea ea adresa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sus, ci atârnă imemorial într-un timp care nu mai e al nostru. O punere în distanță a vederii, în dimensiunea unui acolo spre care ea se îndreaptă dincolo, trece de ceea ce-i aparține, se aruncă în gol. "Te văd umblând prin camere, fâșia de lumină care te urmează/ e a altui timp, ce face eforturi să mai privească,/ înainte de a se instaura/ subteranele". Acum, într-adevăr, ceea ce se vede nu mai aparține vederii; a vedea numește golul care dă de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
umple forma, se pre-dă în albul imaginii ce irizează peisajul decolorat, străveziu al unui transfer: "Și piatra-n care mi-am lăsat întâi/ smulse din umeri mâinile-amândouă,/ și drumul care mi-a cerut/ picioarele și i le-am dat să umble,/ și aerul cu trupul îmbrăcat,/ și arborii care-mi rotesc/ fierbinte sângele și sănătos". Tot ce ar mai putea însemna reperele unei lumi în relief - piatra, drumul, aerul și arborii - e desemnificat, scos din jocul imaginii, șters de pe harta poemului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-ntâmplă/ câte o toamnă cu suflet și mâini de zeiță tăcută,/ se-ntâmplă, știam, o dată într-o vecie,/ câte o toamnă în care nimeni nu mai cunoaște pe nimeni,/ în care viorile mint și te fură oglinzile,/ în care cuvintele umblă cu fețe și măști"? Imagine a întâmplătorului, a ceea ce s-ar putea să survină, neașteptat și totuși știut, extraordinarul excepției iluminative care irumpe de nicăieri. Toamna nu pune în vedere o priveliște, ci neasemuita sa putință de a fi altceva
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pândă a revelării sufletului, părtaș la jocul iubirii, în Cântece simple: Vlaici, III: "Ți-e prea frumoasă carnea, ca să mai poți avea/ sufletul care sparge păstaia, ca o stea./ Aș vrea mereu să-l caut sub pielea ta bălană,/ cum umbli orb să cauți o ușă-n subterană,/ sau cum rănești, să curgă rășina dintr-un trunchi./ Ți-e sufletul în mânele mici, sau în genunchi?/ Dacă ți-aș da sărutul fecund pe sterpul pântec,/ aș deștepta în tine iubirea, ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fructe de jăratic/ Precum un pom cu globuri într-un Crăciun văratic./ E-ntr-însul o putere, un fel de densitate/ Răsfrântă pe podoabe din luciurile toate/ Și dacă vrei, târâș ori prin opriri șirete,/ De dânsul să te-apropii, să-i umbli prin secrete,/ Degeaba: că deodată te-ai și trezit afară/ Într-o fără de veste țâșnită primăvară,/ Cu flori de piersic, ude și meștere-n stropit/ Lumina cu miresme din nopți fără sfârșit" (în Leonid Dimov, Carte de vise, Editura Eminescu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu mai vorbi de reglarea lor. În acea rotire aberantă a lumii, băiatul apucase un acordeon găsit prin preajmă și, ca pentru a pune bărbătește umărul la covorul fermecat ce-o purta pe ea pe deasupra tuturor abisurilor, slobozi din rărunchi: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u-u-u făăăă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". Alergând pe clapele instrumentului, mâna-i dezmorțită se ușură de bună parte din frustrările suferite recent. Pentru că în sufletul Marietei răsunau deja muzicile altor sfere, se simțise îmboldit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe-afaceri grele la Agde, în sudul Franței? Primește barjele și șalandrele care coboară tocmai din Olanda pe Canal du Midi până la capăt - treabă de plante nasoale, bă, nu lalele... Are nevoie de mașini pentru rulotele lor, că nu mai umblă în căruțe cu coviltir, ci în caravane motorizate, ca turiștii subțiri. Ultimul amănunt era de fapt primul în ordinea importanței; în discurs funcția lui era pur rituală, nicidecum informativă. − Drept e că vreo câteva zile la soare și apă n-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]