11,855 matches
-
Armatei au decis lansarea unei comenzi de 1100 de tunuri antitanc în luna decembrie a anului 1943. Tunul a fost denumit oficial „DT-UDR Nr. 26, calibrul 75 mm, Model 1943” (DT-UDR Nr. 26 fiind o abreviere de la "Direcția Tehnică și Uzinele de fier și Domeniile Reșița, Numărul 26"). Ulterior, a fost redenumit „Tac-75-Nr.26” ("Tun anticar de calibrul 75 mm Numărul 26"), însă trupele foloseau de obicei denumirea neoficială „Reșița Model 1943”. Tunul DT-UDR Nr. 26 avea 680 de piese, cu
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
țeava tunului urma să atingă solul în momentul reculului. Având afetul bifleș, piesa de artilerie avea stabilitatea și precizia necesară tragerii a trei proiectile consecutive fără a necesita ajustări. Producția în serie a fost demarată pe 25 februarie 1944 la Uzinele Reșița, Astra Brașov și Concordia Ploiești. Ultimele două fabrici nu au respectat normele folosite de obicei, fiind sărite mai multe etape din procesul de asimilare, precum semnarea unui contract sau alcătuirea unui caiet de sarcini. Uzinele Reșița urmau să asigure
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
25 februarie 1944 la Uzinele Reșița, Astra Brașov și Concordia Ploiești. Ultimele două fabrici nu au respectat normele folosite de obicei, fiind sărite mai multe etape din procesul de asimilare, precum semnarea unui contract sau alcătuirea unui caiet de sarcini. Uzinele Reșița urmau să asigure documentația tehnică, personalul calificat, sculele și instrumentele necesare fabricației tunului Reșița Model 1943 la aceste fabrici. Astra Brașov și Concordia urmau apoi să execute un prototip. Concomitent, era pregătită producția în serie. Procesul de fabricație a
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
și Concordia urmau apoi să execute un prototip. Concomitent, era pregătită producția în serie. Procesul de fabricație a fost supervizat de colonelul Valerian Nestorescu, acesta având la dispoziție comisii militare de recepție și control. Muniția necesară a fost fabricată la Uzinele Emil Costinescu din Sinaia. Inițial, comenzile pentru proiectile erau disproporționate: 2000 de lovituri perforante și 200 de lovituri explozive pentru fiecare tun. La intervenția colonelului Nestorescu, raportul a fost modificat corespunzător. Reducerea numărului de proiectile perforante a condus la creșterea
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
Cel mai des număr vehiculat este de 216 exemplare. Mark Axworthy menționează însă în cartea „"Third Axis. Fourth Ally. Romanian Armed Forces in the European War, 1941-1945."” faptul că 372 de exemplare Reșița Model 1943 au fost fabricate: 210 la Uzinele Reșița, 120 la Uzinele Astra Brașov și 42 la Uzinele Concordia. Cu toate acestea, este foarte posibil ca numărul de tunuri produse să fie chiar mai mare, având în vedere că exemplarul păstrat la Oradea are seria 394. La sugestia
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
vehiculat este de 216 exemplare. Mark Axworthy menționează însă în cartea „"Third Axis. Fourth Ally. Romanian Armed Forces in the European War, 1941-1945."” faptul că 372 de exemplare Reșița Model 1943 au fost fabricate: 210 la Uzinele Reșița, 120 la Uzinele Astra Brașov și 42 la Uzinele Concordia. Cu toate acestea, este foarte posibil ca numărul de tunuri produse să fie chiar mai mare, având în vedere că exemplarul păstrat la Oradea are seria 394. La sugestia locotenent-colonelului Paul Drăghiescu, mareșalul
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
Axworthy menționează însă în cartea „"Third Axis. Fourth Ally. Romanian Armed Forces in the European War, 1941-1945."” faptul că 372 de exemplare Reșița Model 1943 au fost fabricate: 210 la Uzinele Reșița, 120 la Uzinele Astra Brașov și 42 la Uzinele Concordia. Cu toate acestea, este foarte posibil ca numărul de tunuri produse să fie chiar mai mare, având în vedere că exemplarul păstrat la Oradea are seria 394. La sugestia locotenent-colonelului Paul Drăghiescu, mareșalul Ion Antonescu a decis folosirea tunului
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
sfârșitul verii anului 1944. Ulterior, tunurile au fost tractate hipo, din cauza pierderilor și a lipsei pieselor de schimb. Tunurile Reșița Model 1943 urmau să fie tractate de tractorul românesc T-1, fiind realizată o comandă pentru 1000 de bucăți la Uzinele Ford din România. Cinci prototipuri au fost realizate și testate în vara anului 1944. Tractorul T-1 nu a ajuns însă în faza de producție, proiectul fiind anulat după 23 august 1944. Când trupele române au primit în număr semnificativ
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
făcut o primă tentativă de a economisi căldura, construind, în 1847, la fabrica lui John Hick, din Bolton, un motor de patru cai-putere, cu un condensator cu regeneratori, și utilizând abur supraîncălzit. După doi ani, el a continuat experimentele la uzinele lui Messrs. Fox, Henderson, and Co., din Smethwick, lângă Birmingham. Utilizarea de aburi supraîncălziți întâmpina multe dificultăți practice, iar invenția nu era întru totul reușită; totuși, în 1850, Society of Arts a recunoscut valoarea principiului, acordându-i lui Siemens o
Carl Wilhelm Siemens () [Corola-website/Science/324217_a_325546]
-
captată în atmosferă ridicând astfel temperatura planetei. O temperatură mai ridicată, amplifică efectele gazelor de seră prin eliberarea gazelor din sol, cele două alimentându-se reciproc. Gazele de seră pot fi produse pe Marte dacă se construiesc acolo fabrici și uzine care să polueze foarte mult, această planetă având toate materialele necesare industriei. Produsele acestor fabrici pot fi folosite pentru a construi așezări omenești pe planetă. Încălzirea planetei se poate face prin două metode: cu ajutorul gazelor de seră, cu ajutorul mai multor
Colonizarea planetei Marte () [Corola-website/Science/324262_a_325591]
-
să producă combustibil CANDU. Apă grea a fost un obiectiv principal al programului nuclear românesc. Cercetarea pentru tehnologia apei grele a fost realizată la Secția V-a Cluj a Institutului de Fizica Atomică. În anul 1970 se decide construirea unei uzine pilot pentru apa grea la Govora, obiectiv numit ulterior Uzina G. Directorul acestei uzine a fost numit dr. ing. Marius Sabin Peculea. Acest colectiv a pus la punct tehnologia de producere a apei, folosită la uzina ROMAG de la Drobeta Turnu
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
principal al programului nuclear românesc. Cercetarea pentru tehnologia apei grele a fost realizată la Secția V-a Cluj a Institutului de Fizica Atomică. În anul 1970 se decide construirea unei uzine pilot pentru apa grea la Govora, obiectiv numit ulterior Uzina G. Directorul acestei uzine a fost numit dr. ing. Marius Sabin Peculea. Acest colectiv a pus la punct tehnologia de producere a apei, folosită la uzina ROMAG de la Drobeta Turnu Severin. Pe langă capacitățile de producere a apei grele și
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
românesc. Cercetarea pentru tehnologia apei grele a fost realizată la Secția V-a Cluj a Institutului de Fizica Atomică. În anul 1970 se decide construirea unei uzine pilot pentru apa grea la Govora, obiectiv numit ulterior Uzina G. Directorul acestei uzine a fost numit dr. ing. Marius Sabin Peculea. Acest colectiv a pus la punct tehnologia de producere a apei, folosită la uzina ROMAG de la Drobeta Turnu Severin. Pe langă capacitățile de producere a apei grele și a combustibilului nuclear au
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
se decide construirea unei uzine pilot pentru apa grea la Govora, obiectiv numit ulterior Uzina G. Directorul acestei uzine a fost numit dr. ing. Marius Sabin Peculea. Acest colectiv a pus la punct tehnologia de producere a apei, folosită la uzina ROMAG de la Drobeta Turnu Severin. Pe langă capacitățile de producere a apei grele și a combustibilului nuclear au fost construite și alte mari unități industriale: rafinarea zirconiului și fabricarea de componente din aliaje de zirconiu, fabricarea de componente grele pentru
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
numit "învățătorul învățătorilor" sovietici și a fost creator emerit în știință în RSFS Rusă. S-a născut în orașul Paskov unde a terminat învățământul mediu. A continuat studiile la Universitatea din Sankt Petersburg. A fost profesor la Scoala Comercială de pe lângă Uzina Putilov. Apoi este profesor de matematică la Tver. În 1909 a fost exilat în Siberia împreună cu tatăl său de către regimul țarist. În 1928 i se acordă titlul de de doctor docent, ca în 1934 să devină profesor titular. În 1935
Vladimir Bradis () [Corola-website/Science/326569_a_327898]
-
Simpals.Garage". Printre clienții Simpals se numără unele din cele mai mari companii și mărci comerciale atât locale cât și internaționale: «Orange Moldova», «Moldcell», «Nestle», «British American Tobacco-Moldova», «Microsoft» — Moldova, «Moldtelecom», «Efes Vitanta Moldova Brewery» (EVMB), «Lafarge», «Kraft Foods», «Хортица (uzina)», «Audi», «Volkswagen», «Finlandia Vodka», «Procter&Gambell», «President». Portalul publică atât buletine de știri proprii, realizate de o echipă de jurnaliști profesioniști, cât și versiuni video alternative ale evenimentelor - filmate și postate de utilizatorii portalului.
Simpals () [Corola-website/Science/326584_a_327913]
-
35 de brevete de invenție. În anul 1994 a fost ridicat la gradul de general locotenent. A fost deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice, sub Stalin și apoi sub Hrusciov. A trăit la Ijevsk, în Urali, unde este instalată uzina de armament „Ijmach”. A avut un fiu, "Viktor", care lucra la uzina Ijmach.
Mihail Kalașnikov () [Corola-website/Science/326780_a_328109]
-
gradul de general locotenent. A fost deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice, sub Stalin și apoi sub Hrusciov. A trăit la Ijevsk, în Urali, unde este instalată uzina de armament „Ijmach”. A avut un fiu, "Viktor", care lucra la uzina Ijmach.
Mihail Kalașnikov () [Corola-website/Science/326780_a_328109]
-
persoane afectate în mod direct. Evenimentul s-a petrecut în noaptea de 2 spre 3 decembrie 1984 în apropierea orașului Bhopal și a constat în eliberarea în atmosferă a peste 45 de tone de derivat gazos de cianură din incinta uzinei Union Carbide India. Efectele catastrofei continuă să se manifeste la mulți ani după accident: s-au născut sute de copii cu deficiențe neuro-motorii, orbi sau cu alte dizabilități și malformații, mai ales la nivelul sistemului osos sau sistemului muscular. În
Catastrofa de la Bhopal () [Corola-website/Science/326820_a_328149]
-
manifeste la mulți ani după accident: s-au născut sute de copii cu deficiențe neuro-motorii, orbi sau cu alte dizabilități și malformații, mai ales la nivelul sistemului osos sau sistemului muscular. În iunie 2010, opt persoane, printre care și președintele uzinei, Warren Anderson, au fost declarate vinovate de către un tribunal indian și au primit o amendă de 100.000 de rupii (2.100 de dolari) și doi ani de închisoare. În 1989, Union Carbide a acordat guvernului indian suma de 470
Catastrofa de la Bhopal () [Corola-website/Science/326820_a_328149]
-
statul New York). A intrat în atenția opiniei publice naționale și internaționale prin anii 1970 când a fost dezvăluit faptul că aici se aflau îngropate, din perioada anilor '40 și '50, cantitatea de 21.000 tone de deșeuri toxice, autorul fiind uzina chimică "Hooker Chemical Company" (numită ulterior "Occidental Petroleum Corporation"). Regiunea devine astfel locul celui mai grav accident chimic cu efecte asupra mediului înconjurător din istoria Statelor Unite. Aceste reziduuri fuseseră deversate într-un canal abandonat care ar fi urmat să facă
Love Canal () [Corola-website/Science/326827_a_328156]
-
transmisionist, a cântat atât ca solist instrumentist, cât și cu formația de chitare. A urmat înființarea propriei trupe alături de Ionel Samuilă (chitară bas), Ionel Orban (clape), Nichi Rotărescu și George Mitrea (percuție), inițial numită "Stelele 23" (pentru că fusese formată la Uzina 23 August) și ulterior Portativ. Formația, descoperită de Margareta Pîslaru, a mers la Teatrul de revistă Constantin Tănase de unde a luat denumirea de Savoy la sugestia lui Arșinel Stroe, după numele sălii Savoy unde prin anii 69-70 aveau loc repetițiile
Marian Nistor () [Corola-website/Science/326896_a_328225]
-
O gamă mai eficientă de emulgatori și agenți de îngroșare sunt folosite pentru a face suprafață de jeleu la cald și la rece, solid sau lichid, spumă pentru arome atât dulci și cimbru. Produsele din fabricile de bomboane și din uzinele de prelucrare a cărnii sunt ușor de integrat în gastronomia modernă: Informațiile clasice spun că apa formează separări de faza în ciocolata lichidă. Din contră, Gastronomia moleculară a descoperit că adăugarea apei în ciocolata topită, chiar când se formează spumă
Gastronomie moleculară () [Corola-website/Science/325526_a_326855]
-
pe locul primei fabrici Remington. Cea mai nouă fabrică a companiei a fost deschisă de curând în [[Mayfield, Kentucky]]. O fabrică de muniție și componentese află în [[Lonoke, Arkansas]]. Fabrica de arme pe comandă este amplasată în tot pe platforma uzinei din [[Ilion, New York]]. Centeru tehnic și de cercetare Remington se află în [[Elizabethtown, Kentucky]]. Compania Remington deține doua fabrici de ținte una în [[Findlay, Ohio]], iar cealaltă în [[Ada, Oklahoma]]. Armele Remington sunt încorporate în steagul Guatemalei stema națională a
Arme Remington () [Corola-website/Science/325549_a_326878]
-
Pistolul-mitralieră, calibrul 7,62 mm, model 1963 este o armă individuală puternică fabricată în România de Uzina Mecanică Cugir. Pistolul-mitralieră este varianta autohtonă a automatului de fabricație sovietică AKM. este de obicei ușor de recunoscut după ulucul specific prevăzut cu un al doilea mâner (diferit de mânerul-pistol). Ulucul poate fi înlocuit cu o variantă fără mâner în
PM Md. 1963 () [Corola-website/Science/325584_a_326913]