115,804 matches
-
este prea complexă pentru a mai putea fi inventată. Iar o bucurie sau o tristețe nu seamănă nicicum cu alta. Or, tocmai această diferență, viața proprie a unei emoții, trebuie exprimată. Dar moartea unei emoții? Pînă una, alta, emoția unei morți este întotdeauna unică, irepetabilă. Mai ales atunci cînd ai comunicat de atîtea ori afectiv cu cel ce a pășit pe un alt tărîm. Sau cînd primești o veste tristă, dramatică, cum numai în întîmplările cu oameni adevărați mai există. A
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
Ion Simuț Nuvela Catastrofa a fost plasată de exegeții operei rebreniene printre cele mai bune scrieri ale tînărului prozator, alături de Hora morții și de Ițic Ștrul, dezertor - toate trei axate pe tema războiului și toate trei aparținînd aceleiași perioade de creație, anii 1915-1920, cînd scriitorul definitiva ultima versiune a romanului Ion. Împreună, toate trei au apărut într-un volum din 1921. Catastrofa
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
gata să se prăbușească într-o prăpastie la primul acces de luciditate și trezie. După acceptarea frontului și a datoriei ca o consecință a jurămîntului militar, o altă realitate, îl amenință pe David Pop: faptul că războiul și datoria aduc moartea. Dar s-a lămurit repede" - adaugă comentariul auctorial, pentru că "moartea-i pentru oameni. O aștepta deci cu seninătate, nepăsător, ca ceva trebuincios sau întîmplător" (ibidem, 229). Un refugiu fusese datoria, altul va fi de acum încolo soarta. David Pop se
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
de luciditate și trezie. După acceptarea frontului și a datoriei ca o consecință a jurămîntului militar, o altă realitate, îl amenință pe David Pop: faptul că războiul și datoria aduc moartea. Dar s-a lămurit repede" - adaugă comentariul auctorial, pentru că "moartea-i pentru oameni. O aștepta deci cu seninătate, nepăsător, ca ceva trebuincios sau întîmplător" (ibidem, 229). Un refugiu fusese datoria, altul va fi de acum încolo soarta. David Pop se lasă în voia soartei și moartea îl ocolește miraculos pe
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
adaugă comentariul auctorial, pentru că "moartea-i pentru oameni. O aștepta deci cu seninătate, nepăsător, ca ceva trebuincios sau întîmplător" (ibidem, 229). Un refugiu fusese datoria, altul va fi de acum încolo soarta. David Pop se lasă în voia soartei și moartea îl ocolește miraculos pe fronturile pe care se perindă în Serbia, Galiția și Polonia, promovat la o secție de mitraliere. Nu merge nici acasă, pentru a nu-și pierde liniștea dobîndită, în mod paradoxal, pe front. În preajma lui David Pop
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
în față cu românii. Somnul îl biruie înainte de marea sa confruntare finală (Opere 2, 256). Mai mult, chiar în timpul confruntării, cînd mitraliera pe care o comanda secera românii care se apropiau, "nici un gînd, nici o dorință nu mai avea" (ibidem, 259). Moartea vine izbăvitor, găsindu-l cu cuvîntul "datoria" pe buze și fiind zdrobit în timp ce, cu "un geamăt surd", mai spune: "Frate... român" (ibidem, 261). Ultimele sale cuvinte sînt reziduurile unor frămîntări abandonate, însemnînd eliberarea unei conștiințe goale ce se abandonează cu
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
izbăvitor, găsindu-l cu cuvîntul "datoria" pe buze și fiind zdrobit în timp ce, cu "un geamăt surd", mai spune: "Frate... român" (ibidem, 261). Ultimele sale cuvinte sînt reziduurile unor frămîntări abandonate, însemnînd eliberarea unei conștiințe goale ce se abandonează cu seninătate morții. Una din temele majore ale nuvelei ar putea fi insensibilitatea unei victime la teroarea istoriei. Scriitorul subliniază de repetate ori ideea de "viață tihnită" pe care o ducea David Pop în Năsăud și stăruia să o ducă și pe front
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
mulțimea impresionantă a victimelor. David Pop se refugiază mai întîi în ideea de datorie, deși n-ar ști să spună ce înseamnă și nu-l interesează ce consecințe are ea asupra lui. Marea neliniște nu vine nici la întîlnirea cu moartea. David Pop are o conștiință adormită, anemiată. Unica lui preocupare e satisfacția de a nu gîndi. David Pop este liniștit, cu foarte mici intermitențe, de la un capăt la altul al mediocrei lui existențe, pe cînd Apostol Bologa dobîndește această liniște
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
David Pop ajunge în pragul neliniștii, pe care o simte ca o mare prăpastie amenințătoare, moare. Apostol Bologa moare numai cînd găsește soluția existenței și odată cu ea, liniștea: dragostea e, pentru Apostol Bologa, puntea peste prăpastia care desparte viața de moarte: iubirea lui David pentru Elvira, soția lui, e una mediocră și niciodată invocată patetic, chiar dacă în final moare cu o scrisoare în mîini. Dragostea pămîntească topită în iubirea divină, atît de importantă pentru viziunea metafizică a lui Apostol Bologa asupra
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
legislație socială), ci a proslăvit pasiunea iubirii ca experiență supremă a omului. O pasiune care își asumă o formă sau alta, întotdeauna diferită și totuși întotdeauna aceeași. Iubire unică pentru o ființă unică, chiar dacă e supusă schimbării, bolii, trădării și morții. Aceasta a fost singura eternitate pe care și-a dorit-o, singurul adevăr pe care l-a considerat cert. Nu adevărul omului, ci adevărul iubirii". Andrei Ionescu Amuzament " Spre cinstea ta, sonet, tu mă slujește!" " Aici sunt. Ce dorești?" "Vreau
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
tăcere să și suferi. Dacă despre ea vorbești, Dragostea se risipește. Doar tăcerea îi priește. Din tăcere se nutrește Și-n tăcere se deschide Ca o floare. N-o grăi Orișicui. În tine ține-o. Chiar de suferi. Taci. De moarte, Mori cu ea. Cu ea trăiește. Între moarte și viață Taci, căci martori nu primește. Noaptea de sfadă a omului cu demonul său D: Salută ziua. Ia-o-n stăpânire. Pricepe existența cu durere. E-n beznă-acuma sufletul. Nu
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
Dragostea se risipește. Doar tăcerea îi priește. Din tăcere se nutrește Și-n tăcere se deschide Ca o floare. N-o grăi Orișicui. În tine ține-o. Chiar de suferi. Taci. De moarte, Mori cu ea. Cu ea trăiește. Între moarte și viață Taci, căci martori nu primește. Noaptea de sfadă a omului cu demonul său D: Salută ziua. Ia-o-n stăpânire. Pricepe existența cu durere. E-n beznă-acuma sufletul. Nu află În preajmă decât neguri ochii tăi. Vorbește
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
Salută ziua. Ia-o-n stăpânire. Pricepe existența cu durere. E-n beznă-acuma sufletul. Nu află În preajmă decât neguri ochii tăi. Vorbește dar despre-ndrăgita viață. De-i faci vreo vină Domnului că are Un capăt darul Său, obșteasca moarte, Nu-l irosi în vise. Te deșteaptă. O: Cuprins de vis, eu tocmai învățam Să mor. Ce vii tu dar să-mi amintești? Oare-ți trezește pizmă visul meu? Mai dragă decât viața-nsingurata Lui tihnă mi-e; deodată tu m-
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
nencheiată, Și cântărind apoi cât prețuiesc Un plop cu-argintul frunzelor în soare Și visele poetului, șoptești Prin colțuri că acestea-s umbră vană. D: De amăgire mintea ți-e ticsită, Precum o floare dată-unui moșneag: Îndată ce-și amână moartea clipa Sorocului, întregul deslușește. Materia de timpul o distruge, Zadarnic preț mai pui pe chintesență. Dușman ți-a fost cuvântul, ia aminte: De vină-i el că nu știi să trăiești. D: Mă -nvinuiești că preamăresc cuvântul. Sminteala cine-n
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
Sminteala cine-n suflet mi-a sădit-o? Amara poftă de-a preface gestul În zvon și-a pune-n locul faptei verbul Țel neclintit a fost vieții mele. Iar glasul meu, neascultat și fără Ecou, va răsuna și după moartea-mi Pustiu, ca vântu-n trestiile bălții. O: N-ascultă nimeni glasul tău, știi bine. Vrea cineva s-asculte glas de schimnic Curat la suflet? Iată, măscăriciul Cu vorbă dulce strânge-n jur mulțimea Spre-a o minți, și ea e
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
ce am mai scump tu mă rănești, Știind că omul nu se mulțumește Să fie viu și-atât: nevoie are Să-și joace, tragic, viața pe o carte, Să-și facă-un idol, chiar de-ar fi de lut: Preferă moartea decât amăgirea Să-și recunoască. Amăgirea mea A fost nevinovată, numai mie Ponos mi-a fost, și uneori știam. D: Vreau om de rând să fiu, nepăsător, Un dor de alte vieți acum mă-ncearcă. Câștig să scot din orice
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
a identificat pînă la dăruire cu eroinele adevărate ale acestei tragedii moderne. Decorul e minimal: un ecran martor și intermediar al dramei, un troian de zăpadă în fundal ce acoperă la sfîrșit victimele ca un lințoliu, ca un semn al morții pure, care șterge pîngărirea și umilința vieții lor. Interpretele (Roxana Bucuci, Olga Guțu, Doriana Talmazan, Snejina Puica, Luminița Tacu, Doina Severin, Nelly Cobzaru) sînt cu adevărat superbe, în straiele lor sfîșiate, voaluri alb-cenușii, fluturînde, joc de iele rănite ca niște
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
se pare. LV. Inelele mele e un poem de o tristețe adâncă și neputincioasă: "De atunci pe dreapta/ port mereu inelul/ ales cu tata/ ca dar pentru mine când am împlinit douăzeci și cinci de ani./ Pe stânga, de câteva luni/ de la moartea ei, inelul mamei:/ inelul lui de logodnă pentru ea/ acum o jumătate de veac,/ dat mie/ după înmormântare.[...] Pun amândouă mâinile pe birou./ Tendoane și vine proeminente/ pe dosul palmei, cum erau mâinile ei;/ palme roșii și roase/ care crapă
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
sprijinul Academiei, pe tema cu pricina. Și cum informațiile culese din presa noastră sînt de obicei alarmante ori triste, să răsfoim și o revistă de prin alte părți: Le Magazine littéraire (octombrie). E un număr despre Emile Zola (1840-1902), de la moartea căruia s-au împlinit la 28 septembrie exact o sută de ani. Francezii își sărbătoresc scriitorii altfel decît noi: centenarul morții romancierului naturalist nu s-a limitat la articole festive, el a însemnat încheierea cîtorva excepționale ediții, a unei biografii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
și o revistă de prin alte părți: Le Magazine littéraire (octombrie). E un număr despre Emile Zola (1840-1902), de la moartea căruia s-au împlinit la 28 septembrie exact o sută de ani. Francezii își sărbătoresc scriitorii altfel decît noi: centenarul morții romancierului naturalist nu s-a limitat la articole festive, el a însemnat încheierea cîtorva excepționale ediții, a unei biografii în trei volume (3000 de pagini în total!) și, în general, o dezbatere națională pe tema valorii actuale a operei. Între
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
3000 de pagini în total!) și, în general, o dezbatere națională pe tema valorii actuale a operei. Între alte interviuri, texte, analize, Le Magazine littéraire publică o notă plină de haz, dar și de învățăminte despre posteritatea lui Zola. La moartea lui, probabil prin asasinat, nu se stinseseră ecourile Afacerii Dreyfuss. Scriitorul nu era deloc simpatizat în mediile burgheziei naționaliste și clericale, iar socialiștii n-aveau destulă trecere. Totuși, în 1904, la Dijon este ales primar un socialist care, înlocuind șaptesprezece
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
va încuraja părerea că oamenii pot fi folosiți ca monedă de schimb, atunci cu siguranță că în loc să scadă, terorismul va deveni flagelul omenirii civilizate în acest secol. Nenorocirea e că, așa cum s-a întîmplat la Moscova, anihilarea teroriștilor a provocat moartea a peste o sută dintre cei șapte sute de ostatici de la Teatrul de Varietăți. După un asemenea tragic bilanț, nu ajung scuzele nimănui, ci trebuie luate la bani mărunți - vieți omenești pierdute, totuși! - și metodele prin care, pentru a lichida terorismul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
prin care, pentru a lichida terorismul, sînt uciși și oameni nevinovați. În Breful ei, Tia Șerbănescu se întreabă pe bună dreptate în CURENTUL: Dacă acesta e un succes - din 700 de ostatici, 90 sînt morți, iar 500 în spital (numărul morților a fost mai mare, n. Cr.) atunci ori este un succes amar, ori rușii nu prea mai știu ce înseamnă un succes." De fapt, am adăuga noi, în această operațiune se pare că n-a contat cîți mor nevinovați, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
care au scos la lumină vechi și în același timp actuale mentalități. Dar mai înainte de a intra propriu-zis în subiectul pe care mi l-am propus o scurtă reamintire a faptelor care s-au produs în luna iunie a anului morții lui Stalin în partea de Est a Germaniei aflată sub stăpânire sovietică. În luna mai 1953 conducerea de partid și de stat a RDG a hotărât o mărire a normelor pentru întreaga clasă muncitoare. La începutul lunii iunie conducerea comunistă
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
RDG au fost depășite de evenimente, incapabile de vreo reacție. În aceste condiții a intervenit ajutorul frățesc sovietic: tancurile Armatei roșii au tras în plin în clasa muncitoare cu mitralierele grele. Nici până azi nu se cunoaște numărul exact al morților. La 17 iunie 1953 pentru prima oară în lagărul socialist a avut loc o revoltă anticomunistă și antisovietică declanșată chiar de clasa muncitoare a cărei "reprezentanți" se aflau chipurile la conducerea țării, iar armata roșie a arătat cine este stăpânul
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]