15,786 matches
-
a avut o întrevedere la Viena cu Împăratul Carol al IV-lea. Filippo a primit o educație aleasă, cuprinzând matematică și literatura, pentru a ocupa, ca și tatăl său, o funcție publică dar inclinațiile artistice l-au făcut să se alăture că ucenic și calfa în ghilda mătăsarilor, bijutierilor și lucrătorilor în bronz și alte metale ("Arte della Setă"), unde devinîn 1398 „maestru bijutier”. În această poziție ghilda îi aduce și prima comandă, Ospedale degli Innocenti.. Brunelleschi își face ucenicia de
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
a încheiat meciul cu două goluri marcate și două pase de gol în ceea ce avea să fie ultimul meci în tricoul Barcelonei. Ronaldinho a refuzat o ofertă de 25,5 de milioane de lire de la Manchester City pentru a se alătura grupării italiene AC Milan semnând un contract pe 3 ani după ce a fost cumpărat cu 21 milioane de euro de la Barcelona. Cu numărul 10 ocupat deja de colegul Clarence Seedorf, a ales 80 ca număr pe tricou pentru că 1980 era
Ronaldinho () [Corola-website/Science/302740_a_304069]
-
Kulm, Prusia Occidentală. Din 1901 până în 1907, Guderian a studiat la diverse școli militare. S-a înrolat în Armată în 1907 drept cadet în "Jäger Bataillon" Nr. 10. Tatăl lui era pe atunci comandantul batalionului. În 1911 Guderian s-a alăturat celui de-al treilea "Telegraphen-Bataillon" (Batalion fără-fir), Prussian Army Signal Corps. În Octombrie 1913 s-a căsătorit cu Margarete Goerne, cu care a avut doi fii. În timpul Primului război mondial, a servit ca ofițer de transmisiuni. După război, Guderian a
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
și Austriei. O mare parte din armata habsburgică se afla în Italia, angajată în lupte cu Franța, ocazie favorabilă atacului otoman. La 10 aprile 1529 armata otomană pornește din Constantinopol spre vest. În timp ce trecea prin Europa de est, pe traseu s-au alăturat întăriri din unele din garnizoanele turcești, ceea ce a dus la formarea unei armate puternice, căreia i s-au alăturat, în afară de turci, și soldați din teritoriile ocupate, ca de exemplu din Ungaria. Din cauza timpului ploios și drumurilor desfundate, avansarea armatei s-
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
atacului otoman. La 10 aprile 1529 armata otomană pornește din Constantinopol spre vest. În timp ce trecea prin Europa de est, pe traseu s-au alăturat întăriri din unele din garnizoanele turcești, ceea ce a dus la formarea unei armate puternice, căreia i s-au alăturat, în afară de turci, și soldați din teritoriile ocupate, ca de exemplu din Ungaria. Din cauza timpului ploios și drumurilor desfundate, avansarea armatei s-a încetinit mult, aceasta ajungând abia după 5 luni (pe 23 septembrie) la porțile Vienei. O avangardă de 20
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
de gherilă. Cea de-a doua revoltă din Europa ocupată de naziști a avut loc la 13 iulie 1941 în Muntenegru, În mod neașteptat, răscoala a avut succes, și până la 20 iulie 32.000 de bărbați și femei s-au alăturat luptei. Cu excepția coastei și orașelor mari (Podgorica, Cetinje, Pljevlja și Nikšić), care au fost asediate, Muntenegrul fusese în cea mai mare parte eliberat. Într-o lună de lupte, armata italiană a pierdut 5.000 de morți, răniți și prizonieri. Revolta
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
au depus armele și s-au întors la casele lor. Cu toate acestea, lupte intense de gherilă au continuat până în decembrie. Luptătorii care au rămas sub arme s-au divizat în două grupuri. Cele mai multe dintre ele au continuat să se alăture partizanilor iugoslavi, grupare formată din comuniști și din cei înclinați spre rezistența activă. Cei loiali dinastiei Karađorđević și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între jumătatea anului 1942 și aprilie 1943. Cetnicii muntenegreni au primit statutul de „miliție anticomunistă” și
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
niciun raport imparțial privind corectitudinea referendumului, întrucât el a fost nemonitorizat, spre deosebire de cel din 2006 când au fost prezenți observatori din partea Uniunii Europene. În timpul Războiului Bosniac și a celui Croat din 1991-1995, poliția și forțelor militare ale Muntenegrului s-au alăturat trupelor sârbe în atacurile de la Dubrovnik, Croația. Aceste operațiuni, care vizau lărgirea teritoriului, au fost caracterizate prin încălcări pe scară largă ale drepturilor omului. Generalul muntenegrean Pavle Strugar a fost condamnat pentru rolul său în bombardarea Dubrovnikului. Refugiații bosniaci au
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
o fire schimbătoare, genorozitatea arătată iobagilor săi și aroganța i-au adus numeroși dușmani. Rusia, care devenise o supraputere europeană, nu a putut să nu fie inplicată în războaiele Franței napoleoniene. Pavel a devenit un oponent ferm al Franței, Rusia alăturându-se Marii Britanii și Austriei în războiul împotriva lui Napoleon. Între 1798 și 1799, trupele rusești sub comanda unuia dintre cei mai faimoși generali ai imperiului, Alexandr Suvorov, s-au comportat strălucit în Italia și Elveția. Sprijinul țarului pentru Cavalerii ospitalieri
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
pentru reforme. Interesul lui Alexandru nu a fost centrat pe politica internă, ci pe cea externă, în mod particular în problemele conflictului cu Napoleon. Temându-se de ambițiile expansioniste ale lui Napoleon și de creșterea puterii Franței, Alexandru s-a alăturat Marii Britanii și Austriei în lupta împotriva noii amenințări. Napoleon a învins armatele austriece și rusești în bătălia de la Austerlitz din 1805 și a înfrânt în mod zdrobitor pe ruși la Friedland în 1807. Alexandru a fost constrâns să accepte pacea
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
devenit din ce în ce mai fragilă. Napoleon era îngrijorat de intențiile Rusiei în ceea ce privește strâmtorile strategice Bosfor și Dardanele. În același timp, Alexandru privea cu deosebită neîncredere Marele Ducat al Varșoviei, statul polonez reconstituit și controlat de francezi. Cererea francezilor ca Rusia să se alăture blocadei împotriva Angliei aducea atingere intereselor comerciale ale imperiului. În 1810, Alexandru a refuzat să respecte obligațiile care i-ar fi revenit din participarea la blocadă. În iunie 1812, Napoleon a invadat Rusia cu 600.000 de militari, o forță
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
revoluțiilor din 1848 și crezând în mod eronat că are sprininul diplomatic britanic, Nicolae a amenințat încă o dată Imperiul Otoman, care a declarat război Rusiei în 1853. Temându-se de posibilitatea unei victiorii rusești, Regatul Unit și Franța s-au alăturat în 1854 turcilor în ceea ce avea să fie cunoscut ca Războiul Crimeii. Austria a oferit sprijin diplomatic otomanilor, iar Prusia a rămas neutră, lăsând Rusia fără aliați pe continent. Aliații europeni au debarcat în Crimeea și au asediat baza militară
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
numeroasă (200.000 de turci), care iernează la Edirne ("Adrianopol") (1682). Asediul Vienei era considerată de osmani un țel ideal. Sultanul Mehmed al IV-lea îi încredințează marelui vizir Kara Mustafa comandă ostii turcești. Mai tarziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Tară Românească sub Șerban Cantacuzino. Numai când ajung la Székesfehérvár ("Stuhlweißenburg") o să fie descoperită intenția turcească de a ataca Viena. Graf (grof) Ernst Rüdiger von Starhemberg preia conducerea apărării orașului. Ca amintire pentru victoria de la
Al doilea Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302765_a_304094]
-
puneau la cale construirea unui stat finlandez din ce în ce mai autonom, condus de elite și de intelectualitate. Fennomanii în special doreau să includă oamenii de rând într-un rol apolitic pentru a reduce frământările cauzate de probleme sociale; țăranii și clerul se alăturaseră cauzei oamenilor de rând în fața industrializării pe scară largă. Mișcarea muncitorească, asociațiile de tineret și mișcare moderată au fost la început conduse „de sus”. Condițiile sociale, nivelul de trai și încrederea în sine a muncitorilor s-au îmbunătățit treptat datorită
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Un nou Senat conservator, majoritar monarhist, a fost înființat de JK Paasikivi în mai 1918. Toți membrii parlamentului care luaseră parte la revoltă au fost demiși. Astfel, a rămas în parlament un singur social-democrat, căruia ulterior i s-au mai alăturat doi. Acesta a fost astfel denumit un „parlament parțial”. La sfârșitul lui mai 1918, Senatul a cerut trupelor germane să rămână în țară. În ansamblu, tratatul din 3 martie de la Brest-Litovsk pusese Finlanda Albă în sfera de influență a Imperiului
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
misterios (Inelul pe care l-a găsit Déagol, hobbitul ucis de Sméagol, adică Gollum) și îl întâlnește pe Gollum, care îl provoacă la un joc de ghicitori cu miză mortală. Cu ajutorul inelului, care îl face invizibil, Bilbo scapă și se alătură gnomilor, crescând în ochii lor. Aceștia sunt din nou urmăriți de un grup de orci și wargi(lupi sălbatici), dar intervenția vulturilor le salvează viața. Păsările îi duc în apropiere de casa de Beorn, un om care se poate preschimba
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
alb și negru, dar nu prezintă nicio hartă. Folosirea runelor de către Tolkien, atât cu scop decorativ, cât și ca semne magice în poveste, este considerată una dintre cauzele majore ale popularizării runelor în mișcarea „New Age” și în literatura ezoterică, alăturând popularitatea lui Tolkien elementelor de contra-cultură din anii '70. Romanul atrage rapid atenția editurilor străine. În vara lui 1938, la scurt timp înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, editura germană Rutten & Loening, dorea să publice "Hobbitul" în țara
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
moștenire a sa. Acțiunea are aceeași structură de bază, evoluând în același mod: povestea începe la Fundătura, Gandalf îl trimite pe protagonist într-o misiune spre est, Elrond îi acordă găzduire și sfat, aventurierii scapă de creaturi subpământene periculoase, se alătură unui grup de elfi, călătoresc printr-un ținut dezolant, luptă într-o bătălie de proporții mari, un descendent al regilor este repus pe tronul strămoșesc și grupul revine acasă, unde găsește lucrurile într-o stare mai proastă decât la plecare
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
de Great Britan's Colonial Office, au început negocierile cu Statele Unite.. În 1873, prim-ministrul Șir John A. McDonald, nerăbdător pentru a contracara expansionismul american cu care se confruntă Scandal din Pacific, a negociat că Prince Edward Island să se alăture Canadei. Guvernul Federal al Canadei și-a asumat datoriile coloniei extinse de cale ferată și au convenit să finanțeze un buy-out din ultimi proprietari absenți ai coloniei pentru a elibera insula mandatului de închiriere și de la orice noi imigranți care
Insula Prințului Edward () [Corola-website/Science/302773_a_304102]
-
tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.). Iodul a fost descoperit din întâmplare în anul 1811 de către Bernard Courtois (1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene. Courtois prepara salpetru prin adăugarea acidului sulfuric în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
obiectiv organizarea partidului în vederea insurecției. Constantin Titel Petrescu trimite mai multe scrisori Internaționalei Socialiste și președintelui acesteia Louis de Brouckere, ca și conducerilor partidelor socialiste din țările membre, precum și Partidului Laburist Englez, informând-le despre hotărârea României de a se alătura Coaliției Antihitleriste, aliaților săi firești. Istoria consemnează evoluția evenimentelor premergătoare actului de la 23 August 1944, afirmarea PSD ca o forță politică democratică și națională, care și-a asumat răspunderi de importanță capitală. La 24 August 1944, apare primul număr al
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
cele mai negre și mai dureroase din istoria Partidului Social Democrat din România. Din ea se va putea vedea modul rușinos în care o parte din conducerea partidului, în frunte cu Lothar Rădăceanu și Ștefan Voitec (la care s-au alăturat în ultima oră și alții, în frunte cu Șerban Voinea), acționând cu rea credință și trecând fără nici-un scrupul peste convingerile lor anterioare, a pus la cale și au reușit să falsifice voința masei partidului, făcând ca, prin amenințări și
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
din 1926, corpul de cadre a fost constituit, în 1930, armata luând poziție față de agitația politică. Noua generație de cadre militare era sedusă de național-socialism în timp ce ofițerii în vârstă erau conservatori și monarhiști. În 1932, după instaurarea regimului nazist, se alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Națiunilor, iar Hitler face cunoscută dorința de pace aparență. Acordul Reichului cu Vaticanul, menit să asigure drepturile Bisericii Catolice în Germania, pactele de neagresiune cu alte state și găzduirea Jocurilor Olimpice în 1936 au confirmat politică sa. În 1935, Sarlandul se alătură Germaniei printr-un plebiscit, iar puterile aliate recunosc dreptul de autodeterminare al germanilor. În 1935, Hitler introduce recrutarea obligatorie, anunță reînarmarea și semnează un acord naval cu Marea Britanie. În 1936, regiunea demilitarizată a Rinului este ocupată. Naziștii se implică în
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]