12,966 matches
-
istoriei consemnate, în funcție de forma luată de acestea și de cultura în care au fost întâlnite. În unele societăți, aceste relații erau acceptate ca naturale și normale, unele aspecte precum sexul anal între bărbați fiind totuși adesea prost văzute. La grecii antici, de exemplu, Aristofan ironizează acest obicei, numindu-i pe cei care îl practicau "europroktoi" (elin. "cu anusul lărgit"). Alte societăți de-a lungul istoriei, dar în special cele aflate sub influența religiilor abrahamice, pedepseau actele homosexuale, considerându-le un păcat
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
frecvența homosexualității". În culturile influențate de religiile abrahamice, legea și biserica au stabilit sodomia ca fiind o agresiune împotriva legii divine sau o crimă împotriva naturii. Condamnarea sexului anal între bărbați precede totuși credințele creștine. Era foarte frecventă în Grecia antică. Multe figuri istorice, printre care Socrate, Alexandru cel Mare, Lord Byron, Eduard al III-lea și Hadrian, au fost desemnați ca fiind homosexuali sau bisexuali. În ceea ce privește natura homosexualității și expresia istorică, în acest moment există două poziții aparent opuse. Aceastea
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
000 de ani a fost descoperită lângă orașul Tell el Hammeh, în partea de sud a văii râului Iordan. Potrivit cercetătorilor de la universitatea din localitate, scheletele ar putea fi dovada celei mai vechi perechi de homosexuali din istorie. În Asiria antică, dacă un bărbat voia să aibă sex cu un alt bărbat cu o poziție socială similară, se credea că astfel va fi părăsit de toate problemele și că va fi binecuvântat cu mult noroc. Prima însemnare despre un cuplu homosexual
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
voia să aibă sex cu un alt bărbat cu o poziție socială similară, se credea că astfel va fi părăsit de toate problemele și că va fi binecuvântat cu mult noroc. Prima însemnare despre un cuplu homosexual provine din Egiptul antic și face referire la doi manichiuriști la curtea faraonului Nyuserre Ini, Khnumhotep și Niankhkhnum, care au trăit undeva între anii 2380-2320 î. Hr. În mormântul lor comun, cei doi sunt pictați atingându-și nasurile, cea mai intimă poziție în arta egipteană
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
Istoria homosexualității chineze", arată că primele mențiuni despre homosexualitatea masculină datează din dinastia Shang (secolele XVI-XI î. Hr.). Termenul "Luan Feng" era folosit pentru a descrie homosexualitatea în "Arhivele dinastiei Shang". Se pare că activitatea sexuală a chinezilor și a japonezilor antici nu era privită ca o parte a moralității, ci era percepută, simplu, în termeni ai plăcerii. De altfel, homosexualitatea era practicată la scară largă, de la templele religioase în care maeșrii întrețineau relații intime cu membrii tineri ai comunității monastice, la
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
de temelie a legii hinduse, menționează un "alt treilea sex" din care fac parte persoanele cu expresie de gen netradițională sau care se angajează în activități homosexuale. Cele mai vechi documente ale culturii europene cu această temă vin din Grecia antică, unde relațiile de iubire homosexuală atât emoțională cât și fizică făceau parte din normele sociale. Ele erau cultivate atât pentru valoarea lor pedagogică și marțială, cât și ca o metodă de a limita creșterea populației. Aceste relații, în mare parte
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
inițiatorii pământeni ai pederastiei. Pederastia se referea la relația dintre un bărbat matur și un adolescent, relație care îmbrăca, de fiecare dată, forma unui cuplu strâns legat, în care vârstnicul devenea învățător, protector, model și iubit pentru tânăr. În fapt, anticii greci le oferiseră partenerilor de acest soi denumiri sugestive. Astfel, în Atena, bărbatul era numit "erastes" - "iubit", în timp ce tânărul era cunoscut ca "eromenos". În același timp, în Sparta, învățătorul căpăta numele de "eispnelas" - "cel care inspiră", în timp ce în Creta, acesta
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
parte a populației, până la căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476. Orașele din nordul Italiei, în special Florența și Veneția, erau renumite în timpul Renașterii drept centre ale iubirii masculine. Tradiția era urmată de majoritatea populației și construită pe liniile antice, precum a fost recent semnalat în studii publicate de Michael Rocke și Guido Ruggiero. Cei mai mari artiști și oameni literari ai epocii, printre care Leonardo da Vinci, Michelangelo, Niccolò Machiavelli și Caravaggio, au participat în aceste activități și le-
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
ivească în pofida eforturilor localnicilor de a o ascunde, precum s-a întâmplat după invazia americană a Afganistanului, când tradiția de iubire masculină din Kandahar, în care bărbații se asociază cu amanți adolescenți (numiți "așna"), a fost făcută publică. În Asiria antică, homosexualitatea era prezentă și comună; nu era pedepsită, nici condamnată, nici văzută ca imorală sau nefirească. Câteva texte religioase conțin rugăciuni pentru binecuvântări divine asupra relațiilor homosexuale. "Almanahul incantațiilor" conține rugăciuni care favorizează egalitatea iubirii unui bărbat pentru o femeie
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
publice, de la mănăstiri și seminarii la taverne, tabere militare, băi publice și cafenele. În dinastia safavidă timpurie (1501-1723), bordelurile pentru prostituați ("amrad khane") erau recunoscute legal și plăteau impozite. Unii cărturari consideră că există exemple de iubire homosexuală în literatura antică, precum poemul epic mesopotamian "Epopeea lui Ghilgameș" sau povestea biblică a lui David și Ionatan. În "Epopeea lui Ghilgameș", relația dintre protagonistul Ghilgameș și personajul Enkidu este văzută de unii ca având o natură homosexuală. În mod similar, iubirea lui
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
din întreaga lume. De asemenea India este țara de origine a piperului. Numele "India" derivă de la cuvântul "Ind", care la rândul lui derivă de la cuvântul persan "Indù", din cel sanscrit "Sindhu", sau de la numele istoric local pentru râul Ind. Grecii antici se refereau la indieni cu termenul "Indoi" (Ινδοί), poporul Indului. În constituția indiană, precum și în uzul limbilor indiene, pentru India se utilizează cuvântul "Bharat". "Industan", care în persană înseamnă „țara indușilor”, din punct de vedere istoric se referă la nordul
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
mare parte din Asia meridională, a fost unită sub dominația imperiului maur al suveranului Chandragupta Maurya. Acest vast imperiu, primul care a unificat aproape întregul subcontinent, a înflorit sub domnia imperatorului Aśoka, una dintre figurile cele mai proeminente din istoria antică a Indiei. Această vastă unificare a fost continuată doar după multe secole de la căderea imperiului maur, de un alt mare imperiu, Imperiul Gupta, în sec 3 î.Hr., într-o perioadă definită ca „vârsta de aur a Indiei Antice“. După căderea
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
din istoria antică a Indiei. Această vastă unificare a fost continuată doar după multe secole de la căderea imperiului maur, de un alt mare imperiu, Imperiul Gupta, în sec 3 î.Hr., într-o perioadă definită ca „vârsta de aur a Indiei Antice“. După căderea imperiului Gupta, regii care au urmat au sprijinit formarea unor noi dinastii, mai ales în partea meridională unde au luat naștere noi imperii, dintre care cele mai importante au fost cele ale dinastiilor Chalukya, Rashtrakuta, Hoysala, Pallava, Pandya
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
Fes reprezintă centrul religios al Marocului; este cel mai vechi dintre orașele lumii islamice. Este constituit din trei părți: orașul nou (construit la începutul anilor 1900, pe când țara era colonie franceză); orașul medieval (datând din secolul al XIII-lea); orașul antic (descoperit în anii 800). Agadir este stațiunea litorală a Marocului, una dintre cele mai vizitate de pe Coasta Atlanticului. Limba oficială este araba; la începutul anilor '90, 25% din populație mai foloseau ca primă limbă pe cea berberă. Numeroși marocani vorbesc
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
Sine, Saloum și Casamance se sfârșesc prin mlaștini vaste cu mangrove. Caracteristice pentru regiunile coastei de nord sunt promontoriile, golfulețele și dunele acoperite de sare. Populația Wolof reprezintă 40% din populația Senegalului. Aceștia au constituit clasa superioară conducătoare a imperiilor antice și dețin și astăzi funcții importante în afaceri și politică. O mare parte a wolofilor sunt membri ai frăției islamice a Mourizilor, fondată în secolul XIX și cuprinzând circa 20% din populație. Aceștia formează un fel de stat în stat
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
Tukulor, 10% din populație, sunt înrudiți cu fulanii și au instituit comunități agricole sedentare în nordul Senegalului. Malinke (sau mande) s-au stabilit ca fermieri și negustori în sudul și estul țării. Diola, animiști și creștini, sunt o populație negroidă antică cu un statut unic. Continuându-și stilul de viață tradițional ca pescari și cultivatori de orez în provincia Casamance, ei s-au opus violent dominației wolofilor. Trei pătrimi dintre senegalezi lucrează în sectorul agricol, deși acesta reprezintă mai puțin de
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
din Africa (dar în număr de unități este depășită doar de insula britanică Sf. Elena), și anume 74 de ani. "Articol principal: Istoria Libiei" Primele indicații ce apar în istorie despre Libia, se referă la mercenarii libieni angajați în Egiptul antic, în primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineză a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
din Asia Centrală. Unii istorici pretind că turcii sunt originari din Asia de vest și au migrat în timpuri preistorice în Asia Centrală, în timp ce alții cred că migrația către Asia de vest și interacțiunile turcilor în diferite parți ale lumii în perioada antică, (înainte de apariția hunilor), au apărut via Asia Centrală. Comparații ale limbii sumeriene antice, (pe care ei o numesc limba uralo-altaică), cu limbile turcice moderne arată similarități de vocabular. Se afirmă, având ca bază această comparație, ca sumerienii sunt cel mai vechi
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
vest și au migrat în timpuri preistorice în Asia Centrală, în timp ce alții cred că migrația către Asia de vest și interacțiunile turcilor în diferite parți ale lumii în perioada antică, (înainte de apariția hunilor), au apărut via Asia Centrală. Comparații ale limbii sumeriene antice, (pe care ei o numesc limba uralo-altaică), cu limbile turcice moderne arată similarități de vocabular. Se afirmă, având ca bază această comparație, ca sumerienii sunt cel mai vechi popor turcic menționat în documente, că ei își au originile în estul
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
foarte mic sau chiar inexistent (totuși, s-au putut deosebi de stele datorită mișcării lor). Acest lucru l-a făcut pe astronomul Sir William Herschel să propună termenul de „asteroid”, din limba greacă αστεροειδής, "asteroeidēs", bazat pe cuvântul din greaca antică αστήρ, "astēr" = stea. Marea majoritate a asteroizilor cunoscuți se găsește în principala centură de asteroizi, între orbitele planetelor Marte și Jupiter, unde s-a estimat existența a peste 750.000 asteroizi mai mari de 1 km, precum și a milioane de
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
diferite licee din Hamburg. În același timp, pune la punct și publică "Die römischen Tribus in administrativen Beziehung" (Districtele romane sub raport administrativ) care prevestea deja o puternică tendință interdisciplinară: studiul dreptului roman în strânsă legătură cu cel al istoriei antice și cu cel al filologiei. În felul acesta, era convins el, se reușea o reconstituire integrală a istoriei și a civilizației romane. Obține o bursă și pleacă, mai întâi, în Franța (Lyon, Montpellier, Nîmes), apoi, în 1844, în Italia (Lucca
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
el, se reușea o reconstituire integrală a istoriei și a civilizației romane. Obține o bursă și pleacă, mai întâi, în Franța (Lyon, Montpellier, Nîmes), apoi, în 1844, în Italia (Lucca, Florența), unde a început să cerceteze și să ilustreze inscripțiile antice. A desfășurat această muncă de cercetare în colaborare cu G. Henzen și Giovanni-Batistta Rossi. La Roma a luat legătura cu Bartolomeo Borghezi, mare cunoscător al antichitații romane, de care se apropie cu admirație și căruia îi va rămâne îndatorat pentru
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
platoul tibetan înspre dens populata coastă de est. Coasta Chinei, de-a lungul Oceanului Pacific, este de 14.500 km lungime și este mărginită de mările Bohai, Galbenă, Chinei de Est și Chinei de Sud. Istoria Chinei începe din erele civilzației antice - una dintre cele mai vechi din lume - care a înflorit în bazinul fertil al Fluviului Galben, în Câmpia Chinei de Nord. De milenii, sistemul politic al Chinei s-a bazat pe monarhii ereditare, cunoscute sub numele de dinastii, începând cu
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
mijloc” și Guo: „stat” sau „state” - și în timpurile moderne - „națiune”) și "Zhonghua" (chineză :中华 ), cu toate că numele oficial al statului a fost schimbat de mai multe ori, de către dinastii succesive și guverne moderne. Termenul ZhongGuo a apărut în diverse texte antice, cum ar fi „Textul clasic despre Istorie” din secolul al VI-lea î.Hr., iar în perioada pre-imperială a fost adesea folosit ca un concept cultural pentru face o distingere față de triburile Huaxia, percepute ca „barbare”. Termenul, care poate fi singular
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Han a extins considerabil teritoriul imperiului datorită campaniilor militare inițiate, ajungând până în Peninsula Coreeană, Vietnam, Mongolia și Asia Centrală și, de asemenea, a contribuit la crearea Drumului Mătăsii din Asia Centrală. Han China a devenit treptat cea mai mare economie a lumii antice. Dinastia a adoptat confucianismul, o filozofie dezvoltată în Perioada Primăverilor și Toamnelor, ca ideologia oficială de stat. În ciuda abandonului oficial al Legalismului, ideologia oficială a dinastiei Qin, instituțiile și politicile legaliste au rămas și au stat la baza guvernării Han
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]