13,008 matches
-
și raza de activitate, instituția creată de preotul Constantin Mătasă a primit titulatura de Muzeul Regional de Arheologie, fiind singurul muzeu (până în 1957 când s-a înființat Muzeul din Bacău) dintre Carpați și Siret. După 1960 s-a numit Muzeul Arheologic Piatra Neamț, ca mai apoi din 1970, să se numească Muzeul Județean de Istorie Piatra Neamț, iar din 1978, Muzeul de Istorie Piatra Neamț. Ultima denumire, a reflectat timp de aproape două decenii, doar conținutul expoziției de bază și activitatea cultural-educativă, patrimonial de
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
numească Muzeul Județean de Istorie Piatra Neamț, iar din 1978, Muzeul de Istorie Piatra Neamț. Ultima denumire, a reflectat timp de aproape două decenii, doar conținutul expoziției de bază și activitatea cultural-educativă, patrimonial de bază( peste 90%) și cercetarea științifică,având conținut arheologic. Reorganizarea muzeului,inițiată între 1990-1991, realizată absolut pe criterii științifice și în funcție de inventarul existent, a permis reflectarea reală a specificului muzeului, astfel că revederea titulaturii muzeului, care se numește în prezent Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, nu a fost
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
credința unui grup numit Cultul ("Apostolii Flăcării" în roman), care consideră că lumea va fi distrusă într-un întuneric în care vor apărea stele care vor dezlănțui torente de foc. Beenay pune laolaltă informațiile despre colapsurile repetitive descoperire în situl arheologic și noua teorie cu eclipsa potențială, ajungând la concluzia că, o dată la 2049 de ani, singurul soare de pe cer va fi eclipsat, ducând la o 'noapte' scurtă. Deoarece populația actuală de pe Lagash nu a experimentat întunericul universal, savanții presupun că
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
și prezența a două specii de fluturi rări: "Colias myrmidone" și "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu, specie aflată pe lista roșie a IUCN). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel: Reportaj
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
se acordă mai multe premii de arhitectură, pentru proiectul Facultății de medicină și farmacie din Bordeaux și pentru proiectul palatului de Justiție din Charleroi. Timp de 30 de ani a fost arhitect șef al Algeriei, unde a participat la săpăturile arheologice de la Tebessa și Timgad. S-a ocupat de restaurarea multor clădiri laice și bisericidin Franța Este autorul proiectului pentru Palatul de Justiție din București.
Albert Ballu () [Corola-website/Science/325510_a_326839]
-
a transmite informații încă au fost, probabil, lipsite de conținut lingvistic direct. Aceste sisteme au apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea î.Hr.. Cercetătorii au descoperit inscripții făcute pe carapace de broaște țestoase în China (situl arheologic Jiahu din provincia Henan). Obiectele au fost datate la anul circa 6600-6200 î.Hr., deci inscripțiile ar fi cu peste 2000 de ani mai vechi decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că descifrarea inscripțiilor încă nu s-a putut realiza, nu se
Protoscriere () [Corola-website/Science/325888_a_327217]
-
armă preferată în Levantul, Anatolia și Egipt pe întreaga durată a Neoliticului, în principal pentru vânătoare, în timp ce a fost folosit pentru război în Europa încă din acea perioadă. În Egipt, a fost folosit de perioada predinastică, cum o atestă descoperiri arheologice și reprezentările figurate. În secolul al VIII-lea î.Hr. a aparut formă scurtă, compozita și recurbata, folosită printre altele de perșii și de sciții. Nu a fost niciodată o componentă importantă a armatelor din Grecia antică în perioada clasică, pentru că
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
putere pentru controlul peninsulei Coreene, precum și asociat cu afaceri externe în Chină și Japonia. Samguk Șagi, o scriere Goryeo din secolul 12, precizează că Goguryeo a fost fondat în 37 i.Hr. de Jumong, un prinț din Buyeo, deși există dovezi arheologice și texte care sugerează că, cultura Goguryeo există începând cu secolul ÎI î.Hr în timpul căderii statului Gojoseon, un regat anterior, care, de asemenea, a ocupat Manciuria de Sud și nordul Coreei. Goguryeo a fost o dinastie importantă în Asia
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Amnok în vestul comanderiei chineze Xuantu. Totuși, ponderea dovezilor scrise din "Vechile" și "Noile Istorii ale Tang", "Samguk Șagi", "Nihon Shoki" precum și alte surse antice ar susține 37 î.Hr. sau "mijlocul" secolului 1 î.Hr. că data a fondării Goguryeo. Dovezile arheologice ar sprijini grupuri centralizate de triburi Yemaek în secolul 2 î.Hr., dar nu există nici o dovadă directă care să sugereze că aceste grupuri Yemaek au fost cunoscute sau că s-ar identifica acestea că Goguryeo. Prima menționare a Goguryeo că
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
în medii umede sau amestecate cu fosile de organisme marine. Multe fosile, indică faptul că sauropodele erau animale gregare, care formau turme. Cu toate acestea, modul de formare al turmelor varia între specii. Unele fosile, de exemplu, dintr-un sit arheologic din Argentina, perioada Jurasicului Mediu, par a arăta că turmele erau formate din indivizi de diferite grupe de vârstă, pui și adulți. Cu toate acestea, o serie de alte sit-uri indică faptul că multe specii de sauropode au călătorit
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
Ipotești ( ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Suceava, Bucovina, România. Cercetarea arheologică relevă faptul că teritoriul satului Ipotești a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,Seliște” - și anume bucăți de chirpic și zgură metalică, alături de fragmente ceramice aparținând culturilor Poienești - Lukasovka , Stâna de
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
Ipotești ( ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Suceava, Bucovina, România. Cercetarea arheologică relevă faptul că teritoriul satului Ipotești a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,Seliște” - și anume bucăți de chirpic și zgură metalică, alături de fragmente ceramice aparținând culturilor Poienești - Lukasovka , Stâna de Mureș încă din Evul-Mediu. De altfel, și toponimul "Seliște/siliște" face referire la un loc pe care a fost
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
așezat mai demult un sat; vatra satului. În zona ,Lan”, la jumătatea terasei superioare a răului Suceava, pe drumul ce face legătura între drumul județean DJ 208 Suceava - Bosanci și sat , în ravena de la marginea drumului s-au descoperit fragmente arheologice din cultura Criș, fapt care a determinat ca în anul 1971 să se întreprindă un sondaj arheologic. Sondajul a intersectat o locuință de suprafață din care s-au recoltat fragmente ceramice, unele având o angobă roșiatică cu amestec de nisip
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
pe drumul ce face legătura între drumul județean DJ 208 Suceava - Bosanci și sat , în ravena de la marginea drumului s-au descoperit fragmente arheologice din cultura Criș, fapt care a determinat ca în anul 1971 să se întreprindă un sondaj arheologic. Sondajul a intersectat o locuință de suprafață din care s-au recoltat fragmente ceramice, unele având o angobă roșiatică cu amestec de nisip. Alte fragmente erau ornamentate cu proeminențe, iar cele mai multe vase aparțineau tipului cu fundul îngroșat, tipice acestei culturi
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice din secolul IV - III î.en. în punctul ,La pod la Rediu”. Situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul pădurii Rediu
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
morminte de incinerație, datând din sec. IV-III a. Hr. (Latène). Aici s-au descoperit resturi de ceramică, preponderent grosieră, de culoare gri sau cărămizie. Doar câteva fragmente au fost realizate din pastă fină și decorate cu crestături pe margine. Materialul arheologic aparține, cel mai probabil, culturii Noua. Alte descoperiri făcute cu prilejul asfaltării drumului județean DJ 208 Suceava - Ipotești au surprins o conductă care traversa șoseaua îndreptându-se către platoul Cetății de Scaun. Conducta surprinsă constituie un segment din traseul unei
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
Argeș, ambele sate vecine Dobreștiului. Fiul său Radu și-a imitat și depășit tatăl strângând o avere bună doar pentru familia lui care a devenit cea mai bogată din zonă fiind împărțită ca zestre copiilor. Din puținele cercetări efectuate, urme arheologice ale existenței omului în această localitate datează din anul 5500 î.e.n. Un tumul și o mică așezare (în situl cu mai multe movile) din epoca bronzului, cultura Tei sunt pe izlazul din dealul de est al satului la circa 200
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
este datata de abia în secolul al XIV-lea și la nivelul anului 1200 procesul de colonizare era în plină desfășurare, Th.Nägler consideră că „Siebenbürgen” este mai veche decât organizarea administrativă a provinciei Sibiului. Kurt Horedt în cercetările sale arheologice a constatat existența a zece cetăți de graniță în sudul Transilvaniei: Cisnădie, Avrig, Rășinari, Sibiel, Tilișca, Orlat, Săsciori, Gârbova, Tălmaciu și Lauterburg(Boita, lângă Turnu Roșu). K. Horedt este de părere că șapte dintre ele au reprezentat baza pentru formarea
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Orlat, Săsciori, Gârbova, Tălmaciu și Lauterburg(Boita, lângă Turnu Roșu). K. Horedt este de părere că șapte dintre ele au reprezentat baza pentru formarea numelui „Siebenbürgen”. Cum numele de „Siebenbürgen” era deja omniprezent la începutul secolului al XIII-lea, dovezile arheologice ale lui K. Horedt nu corespund cazului studiat deoarece săpăturile efectuate au identificat construcții ridicate cel mai devreme în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Într-un mod similar colonizării germane în Transilvania, ungurii și secuii erau, în
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
religiei.” Așezările aveau o populație între 300 și 400 de oameni care trăiau din agricultură și din păstorit. Erau în mare parte auto-suficienți. Schimburile economice erau prevalente. Scrisul era cunoscut și accesibil pentru înregistrări chiar și în orașele mici. Dovezile arheologice indică o societate de așezări dar cu resurse mai limitate și cu populații mai mici. Biblia ebraică descrie frecvent războaiele dintre evrei și alte triburi, inclusiv filistenii, grup etnic din rândurile „popoarelor mării”, probabil de origine indo-europeană, care își aveau
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
sau ban. Traducerea nu se referă strict la activitatea de minerit subteran, ci și la obținerea metalelor prețioase prin decantare, adică „spălarea” aurului de către „băieși”. Vestigii din epoca metalelor și din cea prefeudală arată o continuitate neîntreruptă de viețuire. Cercetările arheologice atestă o viață urbană în veacul al XIV-lea. Într-un document din 1339 Baia trecea drept „cel mai mare oraș de la est de Carpați”. Pecetea cetății reprezintă un cerb, precum și imaginea lui Cristos răstignit între coarnele cerbului (evocare a
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
care se întinde sub toată casa, fiind o excepție in Gherla, în ceea ce privește clădirea. În prezent Muzeul de istorie Gherla adăpostește peste 19.000 de piese cuprinse în șase colecții. Expoziția permanentă - amenajată în 3 săli - reprezintă prin documentare și materiale arheologice, evoluția societății umane din paleolitic până în secolul al XVIII-lea. Obiectele expuse au fost descoperite la Gherla precum și în zonele limitrofe. Dat fiind faptul ca Gherla este un oraș construit de către armeni, în cadrul muzeului este amenajată o sală armenească unde
Casa Karácsonyi din Gherla () [Corola-website/Science/324988_a_326317]
-
și comercial al țării și aeroportul și portul său sunt cele mai importante din Vanuatu. Zona pe care se află situai orașul Port Vila a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri de către populația melaneziană. Lângă oraș în situl arheologic Teouma, în 2004 s-au descoperit 25 de morminte aparținând culturii lapita precum și vase ceramice datând din secolul XIII î.e.n.. În 1606 au ajuns pe insulă primii europeni conduși de Pedro Fernández de Quirós și Luis Váez de Torres. În
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
Iași, Moldova, România. Satul Alexandru Ioan Cuza a fost strămutat pe 16 noiembrie 1878 de pe malul vestic al râului Siret într-o zonă mai puțin predispusa la inundații. Vechiul nume al satului era "Șcheuleț". În apropierea satului există două situri arheologice: unul la Movila, la circa 2 km. V de sat, pe malul stâng al Șiretului și încă unul numit "Țarina de Jos", la circa 300 m. SE de sat, la confluenta Pârâului Țigăncilor cu râul Siret, prezentând urme de locuire
Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/324457_a_325786]
-
Hălmagiu, comuna Hălmagiu, județul Arad , a fost construită în secolul XIV. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Comuna Hălmagiu e cunoscută documentar încă de la începutul sec. XIII, iar cercetările arheologice au scos dovezi din perioada romană și dacică, iar pentru secolul XIII erau ruinele cetății din mijlocul satului din care în 1974 se mai păstra foarte mult din zidul de incintă care avea contraforți și ferestre de tragere. Tot Hălmagiu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]