12,897 matches
-
Trofeul Carpați, Trofeul Iugoslaviei, Trofeul Cehoslovaciei, Campionatul Balcanic, Trofeul Tbilisi, Trofeul Serdica. În anul 1980 a câștigat Campionatul Mondial Universitar de Handbal din Franța iar în anul 1982 a făcut parte din echipa națională care a ocupat locul 5 la Campionatul Mondial de Handbal din Germania. Deși juca pe postul de inter sau coordonator de joc, datorită calităților tehnice și tactice deosebite, a fost folosit la acest turneu pe postul de pivot. Format la juniorii echipei CS Călărași pentru care a
Gheorghe Dumitru () [Corola-website/Science/329095_a_330424]
-
sport la box. În anul 1993 a fost ales președinte al Federației de Box din Moldova,[6][7] pe care o conduce pînă în prezent. Sub îndrumarea domniei sale, boxul moldovenesc a crescut asemenea pugiliști notorii, medaliați ai Jocurilor Olimpice și a Campionatelor Europei, precum: Vitalie Grușac, Veaceslav Gojan,[8] Igor Samoilenco, Alexandru Rîșcan, Dumitru Galagoț ș.a.[9][10] - 1994 - inițiatorul creării Asociației Participanților Profesioniști la Piața Valorilor Mobiliare, copreședinte al căreia a fost pe parcursul întregii perioade de existență a acesteia. - 1997 - unul
Vasili Chirtoca () [Corola-website/Science/329127_a_330456]
-
Madrid a mai marcat de trei ori prin: Gareth Bale, Marcelo și Cristiano Ronaldo. Deoarece Real Madrid a câștigat trofeul va juca împotriva Sevilla, câștigătorii UEFA Europa League 2013-14 în Supercupa Europei 2014 și, de asemenea, vor intra în semifinalele Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 2014. Aceasta a fost prima finală din istoria competiției care a fost disputată de două echipe din același oraș. Aceasta a fost, de asemenea, a doua finală unde se întâlnesc două echipe din Spania, după cea
Finala Ligii Campionilor 2014 () [Corola-website/Science/329201_a_330530]
-
(n. 11 februarie, 1982) este un jucător australian profesionist de snooker. A avut primul contact cu partea superioară a clasamentului mondial în timpul sezonului 2006/2007 când a terminat sezonul pe locul 13. A câștigat Campionatul Mondial de Snooker în 2010 și în același an a devenit numărul unu mondial. Robertson este singurul jucător australian care să câștige un turneu cu puncte și a fost neînvins în primele sale șase finale televizate. Robertson a realizat până în
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
australian care să realizeze un break de peste 100 de puncte într-un turneu australian cu puncte. Și-a început cariera profesională în sezonul 1998/1999. Atunci, în vârstă de 17 ani, a ajuns în a treia rundă de calificări pentru Campionatul Mondial din 1999. În iulie 2003 Robertson a câștigat Campionatul Mondial de Snooker sub 21 de ani în Noua Zeelandă. În 2003 a câștigat campania de calificare pentru Masters-ul 2004 dar a pierdut în primul tur în fața lui Jimmy White
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
într-un turneu australian cu puncte. Și-a început cariera profesională în sezonul 1998/1999. Atunci, în vârstă de 17 ani, a ajuns în a treia rundă de calificări pentru Campionatul Mondial din 1999. În iulie 2003 Robertson a câștigat Campionatul Mondial de Snooker sub 21 de ani în Noua Zeelandă. În 2003 a câștigat campania de calificare pentru Masters-ul 2004 dar a pierdut în primul tur în fața lui Jimmy White cu scorul de 2-6. În sezonul 2004/2005 a ajuns
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
sezonul 2004/2005 a ajuns în Top 32 în clasamentul mondial ajungând în fazele finale la 6 din 8 turnee, deși a trebuit să joace cel puțin două jocuri de calificare pentru fiecare. S-a calificat în fazele finale ale Campionatului Mondial din 2005 dar a pierdut în primul tur în fața lui Stephen Hendry cu scorul de 7-10. În sezonul 2005/2006 a continuat să progreseze, ajungând în Top 16 în clasamentul mondial la finalul sezonului. În acel sezon s-a
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
tur în fața lui Stephen Hendry cu scorul de 7-10. În sezonul 2005/2006 a continuat să progreseze, ajungând în Top 16 în clasamentul mondial la finalul sezonului. În acel sezon s-a calificat în patru sferturi de finală, inclusiv la Campionatul Mondial unde a revenit de la 8-12 la 12-12 dar a pierdut în fața lui Graeme Dott, cel care avea să câștige titlul mondial. Prima sa lovitură a venit în sezonul 2006/2007. Atunci s-a calificat în sferturile de finală ale
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
de 6-2 și a ajuns în prima sa finală unde l-a întâlnit pe Jamie Cope, pe care l-a învins cu scorul de 9-5 pentru a câștiga primul său turneu cu puncte. Robertson a fost eliminat repede atât la Campionatul Regatului Unit cât și la Masters dar a reușit să se califice în fazele finale ale Openului Galez. L-a învins pe Stephen Hendry cu scorul de 5-3, realizând un break de 141 de puncte în ultimul joc. După aceasta
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
cu scorul de 5-4. În semifinale l-a eliminat pe Steve Davis cu scorul de 6-3 și l-a învins și pe finalistul Andrew Higginson cu scorul de 9-8 pentru a câștiga titlul. A ajuns în runda a doua la Campionatul Mondial din 2007 unde a fost învins de Ronnie O'Sullivan cu scorul de 10-13 deși Robertson a câștigat la un moment dat șase jocuri consecutive. Robertson a început slab sezonul 2007/2008, fiind eliminat repede în trei din primele
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
să ajungă în sferturile de finală ale Trofeului Irlandei de Nord după ce i-a învins pe Jamie Cope și Ian McCulloch. A terminat sezonul pe locul 10. După un start dezamăgitor în sezonul 2008/2009 Robertson a ajuns în finala Campionatului Bahrainului unde l-a întâlnit pe Matthew Stevens. Meciul a avut o durată de aproape șase ore, Robertson câștigând cu 9-7. În timpul Masters-ului din 2009 Robertson și adversarul Stephen Maguire au stabilit un record de cinci break-uri consecutive
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
9-7. În timpul Masters-ului din 2009 Robertson și adversarul Stephen Maguire au stabilit un record de cinci break-uri consecutive de peste 100 de puncte. Robertson a realizat două iar Maguire trei, al treilea însemnând victoria cu 6-3 în fața australianului. La Campionatul Mondial din 2009 Robertson i-a învins pe Steve Davis, Ali Carter și Stephen Maguire ajungând pentru prima dată în semifinale unde a fost învins de Shaun Murphy cu scorul de 14-17 (după ce Robertson a ajuns de la 7-14 la 14-14
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
ultima bilă neagră în jocul decisiv. Al patrulea titlu al lui Robertson l-a făcut cel mai de succes jucător din afara Angliei și Irlandei în turneele cu puncte, deși Junhui i-a egalat performanța în același sezon când a câștigat Campionatul Regatului Unit. Pe 1 aprilie 2010 Robertson a realizat primul break maxim oficial al carierei în runda a doua al Openului Chinei 2010 în fața lui Peter Ebdon. La Campionatul Mondial din 2010 Robertson l-a învins în primul tur pe
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
Junhui i-a egalat performanța în același sezon când a câștigat Campionatul Regatului Unit. Pe 1 aprilie 2010 Robertson a realizat primul break maxim oficial al carierei în runda a doua al Openului Chinei 2010 în fața lui Peter Ebdon. La Campionatul Mondial din 2010 Robertson l-a învins în primul tur pe Fergal O'Brien cu scorul de 10-5. În meciul din runda a doua contra lui Martin Gould Robertson a revenit de la 0-6 și 5-11 pentru a câștiga cu 13-12. În
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
credibil. Robertson a început noul sezon cu o înfrângere în prima rundă a Masters-ului de la Shanghai 2010 în fața lui Peter Ebdon. Totuși la Openul Mondial Robertson a jucat în primul tur cu Graeme Dott într-o repetare a finalei Campionatului Mondial. Robertson a câștigat cu scorul de 3-1 și a învins apoi pe David Morris, Andrew Higginson, Ricky Walden și Mark Williams după care l-a învins în finală pe Ronnie O'Sullivan cu scorul de 5-1. Robertson a fost
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
Sullivan cu scorul de 5-1. Robertson a fost invitat să joace în Premier League Snooker unde a ajuns până în semifinale unde a pierdut în fața lui Ronnie O'Sullivan cu scorul de 1-5. Robertson a ajuns până în sferturile de finală ale Campionatului Regatului Unit unde a pierdut cu scorul de 7-9 în fața lui Shaun Murphy. Robertson a ajuns până în sferturile de finală ale Masters-ului unde a pierdut cu scorul de 4-6 în fața lui Mark Allen. Robertson a pierdut în prima rundă
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
la următorul turneu cu puncte, Masters-ul de la Shanghai, unde i-a eliminat pe Liang Wenbo, Michael Holt și John Higgins înainte de a pierde în semifinală cu scorul de 5-6 în fața lui Mark Williams. Forma sa bună a continuat la Campionatul Regatului Unit de la York unde i-a învins pe Tom Ford, Graeme Dott și Ding Junhui pentru a ajunge în semifinale. Acolo l-a întâlnit pe Judd Trump dar a pierdut meciul cu scorul de 7-9. Robertson a câștigat Masters
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
de 0-4 în fața lui Stephen Lee la Players Tour Championship.<ref name="2011/12"></ref> A pierdut în sferturile de finală ale Openului Chinei în fața lui Peter Ebdon cu scorul de 3-5 după care a jucat în prima rundă a Campionatului Mondial cu Ken Doherty, campionul din 1997. Robertson a câștigat cu scorul de 10-4 și apoi l-a învins pe David Gilbert cu scorul de 13-9 pentru a juca în sferturile de finală cu Ronnie O'Sullivan. Robertson conducea cu
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
cu scorul de 5-3 după prima sesiune dar O'Sullivan a câștigat apoi șase jocuri consecutive și avea să câștige meciul cu scorul de 13-10. Robertson a terminat sezonul pe locul 7. Robertson a ajuns până în finala ediției inaugurale a Campionatului Internațional din China unde a fost învins cu scorul de 8-10 de către Judd Trump. La Campionatul Regatului Unit Robertson l-a condus pe Mark Selby cu scorul de 4-0 în sferturile de finală dar în cele din urmă a pierdut
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
și avea să câștige meciul cu scorul de 13-10. Robertson a terminat sezonul pe locul 7. Robertson a ajuns până în finala ediției inaugurale a Campionatului Internațional din China unde a fost învins cu scorul de 8-10 de către Judd Trump. La Campionatul Regatului Unit Robertson l-a condus pe Mark Selby cu scorul de 4-0 în sferturile de finală dar în cele din urmă a pierdut cu scorul de 4-6 în fața celui care avea să câștige turneul. Robertson a câștigat Openul Chinei
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
finală dar în cele din urmă a pierdut cu scorul de 4-6 în fața celui care avea să câștige turneul. Robertson a câștigat Openul Chinei învingându-l în finală pe Selby cu scorul de 10-6, devenind astfel numărul doi mondial. La Campionatul Mondial Robertson a fost eliminat în prima rundă de Robert Milkins cu scorul de 8-10. Deși nu a reușit să treacă de prima rundă, Robertson a reușit să realizeze cel mai mare break al turneului, 143 de puncte, și a
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
să câștige două turnee consecutive cu puncte în același sezon dar a pierdut în finală cu scorul de 6-9 în fața lui Marco Fu. Pe 8 decembrie 2013 Robertson l-a învins pe Mark Selby cu scorul de 10-7 în finala Campionatului Regatului Unit. În ianuarie 2014, în timpul Ligii Campionilor, Robertson a realizat al 63-lea său break de peste 100 de puncte în cadrul aceluiași sezon, învingând recordul deținut înainte de Judd Trump (61). La Openul Galez Robertson a ajuns până în șaisprezecimi unde l-
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
Robertson și Williams s-au întâlnit din nou. De această dată Robertson a câștigat cu scorul de 5-4. Australianul s-a calificat până în finală unde a fost învins de Ding Junhui cu scorul de 5-10. La ediția din 2014 a Campionatului Mondial Robertson a învins pe Robbie Williams, Mark Allen și Judd Trump pentru a ajunge în semifinale unde l-a întâlnit pe englezul Mark Selby. Robertson a pierdut cu scorul de 15-17 în fața celui care avea să câștige trofeul. În timpul
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
este o fostă handbalistă austriacă și componentă a echipei naționale a Austriei. Logvin a participat la Jocurile Olimpice de vară din 2000, unde Austria s-a clasat a cincea și a fost desemnată, alături de Nadine Krause, cea mai bună marcatoare la Campionatul Mondial din 2005, unde a marcat 60 de goluri în doar 5 meciuri, cu toate că echipa Austriei nu a depășit faza grupelor preliminare. Deși a evoluat și pe extremă, postul care a consacrat-o a fost cel de intermediar stânga. Logvin
Tatjana Logvin () [Corola-website/Science/328534_a_329863]
-
națională a Austriei. Ea s-a transferat în 1997 la multipla deținătoare a Ligii Campionilor Hypo Niederösterreich. În primul ei sezon la clubul austriac, acesta a câștigat din nou Liga Campionilor. În 1998, Logvin a participat cu naționala Austriei la Campionatul European din Olanda, unde s-a clasat pe locul 4. În 1999, Logvin a câștigat cu Austria medalia de bronz la Campionatul Mondial desfășurat în Danemarca și Norvegia, după ce a învins echipa României în finala mică. În 2000, a câștigat
Tatjana Logvin () [Corola-website/Science/328534_a_329863]