13,496 matches
-
din piesă. Într-adevăr, Petronius cunoaște urmarea faptelor nu doar fiindcă aparține viitorului, ci și pentru că a consultat lucrările istorice despre trecerea Romei de la monarhie la republică. Uluit că cineva i se adresează ca unui om liber, Vindicius își întreabă ciudatul interlocutor dacă îi cunoaște destinul în care ar fi scris cu litere de foc ce se va întâmpla cu el. Petronius îi răspunde că totul e scris cu litere de cerneală și îi citește pasajul din Viețile paralele unde e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
servind drept termenul contrastant pentru punerea în valoare a caracterului și voinței ieșite din comun manifestate de eroină (105). Trăind pe alt nivel de cunoaștere decât cei din jur, Antigona dă dovadă de o dârzenie socotită de ceilalți drept abatere ciudată de la dreapta, sănătoasa purtare a omului normal (p. 107). Porunca lui Creon de a nu fi îngropat leșul celui căzut în luptă împotriva propriei cetăți o face pe Antigona să acționeze cu conștiința clară a adevăratelor valori pe care vrea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aminte că în clasa a VI-a, în primăvara anului 1951, am făcut cu trei colegi de clasă prima excursie până la Gura Strungii să căutăm "păsărele de piatră". Patru copii, timp de vreo două ore, am găsit doar o formă ciudată de piatră asemănătoare cu o pasăre, pe care în spiritul nostru de disciplină am arătat-o unui profesor și am rămas fără ea. După câțiva ani, am revenit în zonă, dar n-am mai avut norocul să găsesc nici măcar ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
deplin convinși. Așa s-a ivit inițiativa, cu sprijinul fratelui, pe atunci istoric cu aspirații, ca tata, persoana cea mai autorizată, băștinaș, cunoscător al legendelor locului să sugereze antamarea de săpături arheologice pe aria pe care noi sesizasem forme mai ciudate ale terenului. Săpăturile s-au dovedit benefice, la ele participând si tata. Au fost descoperite, acolo, piese din perioada preistorică de tranziție de la era neolitică la era bronzului: vârf de lance din silex, topor de aramă, cu brațe în formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
au avut sau au demnități în sistemul birocratic al statului. Nu este bine ca orice muritor să știe că persoane suspuse, cu mari responsabilități în administrația locală sau centrală "și-au tras o vilă", în câteva luni, căci oamenii sunt ciudați, poate chiar răi și se întreabă "de unde au avut atâția bani?", că din salariu este imposibil. Așa se face că pe Drumul Carului, deocamdată nu a plouat cu demnitari, care în mod firesc au preferat locurile ascunse, pe văi, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
care să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă (preț) Deci aruncând în lături acele mii de cărți Care privesc viața din patruzeci de părți Și cred cum că o lume, o inimă se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă.” Mihai Eminescu 754. „Nu lua comoara, ia cartea.” Proverb persan 755. „Cartea e izvorul cunoștințelor.” Proverb persan 756. „Cartea-i mai scumpă decât o comoară.” Proverb persan 757. „Cartea e cheia științei și a înțelepciunii
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nu se concureze între ele. Familia lor se adună pentru un prânz la iarbă verde, pe taluzul care mărginește Bulevardul Libertății. Clementina mai are și un frate, Joseph, care nu participă la mesele în familie. Ea nu-l cunoaște. Aparatul ciudat, rezemat de perete, pe care îl vede pe culoar, este proteza lui Joseph care și-a pierdut un braț și un picior, mânuind un ferăstrău. Accidentul a survenit pe când lucra ca zilier pentru un negustor de cherestea, el, un artist
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
simpatici." " Nu, nu mai locuiește nimeni acolo de vreo zece ani." "Nu pare părăsită." Doamna Segal, repezindu-se: "Ați avut impresia asta?" În fine, n-am fost prea atent. Geamurile îmi trimit razele apusului în cameră. E o senzație destul de ciudată, ca și cum soarele ar răsări a doua oară chiar în clipa când se pregătește să dispară." Peste zi, casa pare goală, spune doamna Segal, încercând să-și stăpânească îngrijorarea, dar într-o noapte am văzut cum o umbră albă alunecă prin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
târcoale pe aici: cea care se scălda, strigoaica și fiica doamnei Segal care doarme pesemne la etaj, dacă nu cumva prima și ultima nu sunt una și aceeași persoană. O clipă, o bănuie pe doamna Segal că joacă un joc ciudat al cărui scop îi scapă, dar nu are vreme să adâncească ipoteza, Ion tușește ușor ca să-i atragă atenția. Se ridică. Străbate casa și iese în curtea care dă spre drumul mare, nu direct, căci vila e puțin retrasă, ci
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu siguranță niște frumoase plete roșcate, de unde reflexul de foc din ferestre. Iată, deci, o roșcată în minus, nimic mai firesc. Până la urmă, să faci o baie după o zi de muncă, să te relaxezi puțin înotând, nimic mai firesc. Ciudate rămâneau totuși interferența dintre acest act banal și povestea celeilalte înotătoare, cea de acum zece ani, ucisă de un soț gelos, ca și preferința comună a celor două femei, una vie, cealaltă moartă, pentru scăldatul sub clar de lună, ca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ducă devreme pe zonă, se ridică primul. Comisarul, aducându-și aminte subit de chelfăneala care-l aștepta acasă, se ridică și el. "Vin să depun mărturie pentru tine, dacă vrei", îi propuse învățătorul dându-și deoparte scaunul. "Ce mai martor ciudat, cu ochiul vânăt!" "O să-i spun că m-ai surprins la Marivana și că totul s-a terminat între voi doi." Vinul îmblânzise umoarea comisarului: Adevărul e că îi cam dai târcoale fetei ăleia. Pe mine mă obligă serviciul să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care în fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav, maimuțărindu-le pe cele mari și pufnind în râs. Nu dansezi? Se răsuci. Vocea zeflemitoare era a unei fete cu față asimetrică, puțin teșită pe-o parte, urâtă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu părere de rău. "Ai vreo idee?" întrebă o voce moale. Prăjina făcu semn că da, și fetele se buluciră în jurul ei, cap în cap, expulzându-le fără milă pe fetițele care încercau să li se infiltreze în conclav. Chipul ciudat asimetric al lui Pussy se teși și mai tare pe-o parte, închizând pe jumătate un ochi. "Pun la cale o lovitură idioatele astea!" "Ce lovitură?" "O să vedem. Bun, l-ai ascultat pe tutorele tău, dar ai altceva în cap
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Un zgomot asurzitor îi acoperi vorbele. Domnișoarele și fetele de la bucătărie se uitară unele la altele ca lovite de stupoare. Doamna Walter se opri cu brațul în aer. Numai Pussy nu păru luată prin surprindere de furia bruscă a ploii. Ciudatul ei chip asimetric se teși și mai tare pe o parte, parcă făcând cu ochiul: N-o fi potopul, dar seamănă! Vine în sfârșit un instalator să repare scurgerea. E înalt, cu umeri largi, silueta lui puternică umple culoarul căptușit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ungaria, spunea că reușise să dea de urma lui mulțumită unui funcționar de la direcția generală a căilor ferate. Povestea lucruri banale, între altele că, la pensie, avea de gând să se stabilească pe țărmul Mării Negre, dar semnase într-un fel ciudat. Prima literă a numelui, Farcaș, semăna cu o cruce încârligată. Șeful de gară, care bănuia că corespondentul lui era supravegheat, abia avu timp să-i arate soției lui scrisoarea, și se prăbuși fulgerat de un atac. Lumea începe să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel nu-și amintea, pe vremea aceea nu citea ziarele... "Imobilul fusese minat de sovietici, înainte să se retragă, dar faptul a fost luat ca pretext pentru a fi masacrați mii de evrei, acuzați că au comis atentatul." O lumină ciudată apăru în ochii învățătorului: "Vezi, nebunii lăsați liberi pot fi mai periculoși decât cei închiși în ospicii. Ce părere ai de asta?" "De fapt... poate..." " Iar Filip a murit pe front, sunt sigur..." "Cum poți să fii sigur?" Nu era
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dădea silința să-l facă uitat ca pe un lucru de rușine. Direct până la brutalitate, scrâșnind din dinți, dezamăgit, actualul Gogonea i-o lua înainte finului intelectual Nicolae,cel care fusese, cel care mai era încă în unele clipe. Această ciudată modificare se petrecea cel puțin asta era impresia lui Nel în contextul unei dezamăgiri mai generale, pe care soarta tristă a micului cerc de prieteni, numiți în treacăt "neisprăviții din Bugaz", nu făcea decât s-o agraveze. Ne-a dus
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
am împărtășit lui Filip această convingere, dar el avea mistica iubirii unice. Trebuie că a murit fără să-și fi întâlnit iubirea unică..." " S-ar putea să fie în viață..." Nu, îți aduci aminte de portretul lui Hector, cadoul ăla ciudat pe care i l-ai făcut? Era premonitoriu... À propos, mai faci tablouri din pietricele?" "Nu..." "Păcat, de ce?" "În primul rând, pentru că nu mai am pietricele..." "Nici eu nu mai cânt la vioară. A mea a rămas la Bugaz..." Și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu buzele arse deja de febra așteptării, și ea a plecat. După epuizantele pregătiri funerare și înmormântare, Margareta constată că rămăsese de rezolvat un mare număr de formalități. Dispariția unui om e totdeauna urmată de o interminabilă agonie administrativă. O ciudată partidă de Skanderbeg se angajează atunci între apropiații defunctului și hârtii: primii se încăpățânează să aducă dovezile decesului, celelalte să demonstreze că cetățeanul respectiv nu poate fi socotit decedat pentru atâta lucru. Trebuie să urmărești pas cu pas și să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de vin, cuvânt a cărui sonoritate avea ceva asemănător în cel puțin trei dintre limbile pe care le practicau separat. Chelnerul, un dolofan jovial, destupă o sticlă, privindu-i insistent pe cei doi clienți care, după părerea lui, aveau chipuri ciudate. Puse cu un zgomot sec sticla în mijlocul mesei, la egală distanță de unul și de celălalt, și le zâmbi familiar: "Vinul e tras, trebuie doar băut." Rămăseseră singuri. Diferiți unul de altul și înjugați laolaltă. Ahile a fost primul care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca să afle că Ahile nu era nici la redacție, la comisariat unde se debarasară iute de ea cu promisiunea că o vor ține la curent și, în cele din urmă, la ambasada sovietică. Funcționarul de la ghișeu, care avea o manieră ciudată de a o măsura din priviri, se uită la ceas: "La ora asta, soțul dumneavoastră trebuie că e gata să decoleze spre Leningrad." "Să decoleze? De ce să decoleze?" "Lui trebuie să-i puneți această întrebare." Și închise ghișeul. Margareta se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nicăieri, în viața unui tânăr și a societății în general, loc pentru Modelul Uman, Modelul Intelectual și Profesional și mai cu seamă pentru Modelul Moral. Noțiunea de „mentor” a dispărut din universul conceptual al timpului nostru fiind înlocuită cu o ciudată învestitură oficială, pentru care se primesc chiar și diplome (Diploma de Mentor), în timp ce relația Maestru-Discipol nu mai poate fi regăsită decât cel mult, în piesele de teatru. Dascălii, profesorii, pedagogii de toate nivelele își trăiesc viața profesională într-o goană
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
termina școala, iar apoi se va întoarce în Poltava pentru a fi protopop, întocmai ca străbunicul, bunicul și tatăl său, se va căsători și îi va aduce multă bucurie și mângâiere cu viața sa în lume. Aici are loc un ciudat amestec de valori. Campionul sincerității care îl înfruntase cu doar câteva luni înainte pe Rectorul școlii, spunându-i cu incredibilă nonșalanță tot ceea ce gândește rău despre programa școlară și despre profesorii săi, se vede acum constrâns de dragostea pentru mama
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
diferită. Pînă în primăvara lui 1940, democrațiile occidentale nu reacționează practic în nici un fel, exceptînd o scurtă incursiune în regiunea Sarre, abandonată însă imediat. Grupați în spatele "liniei Maginot" care ține pînă la frontiera belgiană, francezii așteaptă atacul german. Acest "război ciudat" avea să dureze opt luni "zdruncinînd moralul trupelor expuse vicisitudinilor unei ierni foarte grele și derutate de "gogoșile" unei informații infiltrate de propaganda germană. Este adevărat că, colaborarea politică și militară franco-engleză este lipsită de eficacitate și împiedică 29 orice
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau neînțelese ale Iașului dintotdeauna. Similitudinile conexiunilor pe subiecte atât de diferite aparent (întâlnite în Eseuri) îmi par nu numai frapante, îmi par chiar ciudate prin nuanțele, accentele, asemănările care se repetă istoric și metafizic, într-o filozofie agreată la rând de antici, renascentiști, clasici și moderni. Oare gândurile trăiesc, mor, reînvie, se transmit miraculos și se regăsesc din veac în veac sau la răspântia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]