14,288 matches
-
Cei doi vecini au făcut întâmpinări la șeful de șantier, la Primărie și la Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, primind pretutindeni asigurări că, uneori, e drept, se mai răstoarnă macaralele, când sunt furtuni mari, dar că nici o contragreutate nu s-a desprins. Niciuna! „Mă rog - a făcut ca pentru sine doamna cu fața de buldog de la Protecția Consumatorilor -, aproape niciuna. Și-apoi, de ce veniți la noi? Ce, dumneavoastră consumați macarale?“ Domnul Popescu, deoarece era primul care începuse să umble cu protestele scrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
românesc în „Foaia Societății”, îndemna publicul la participare, alcătuia repertoriul potrivit având corespondență cu cel 19. P. Rusșindilar, op.cit., p.170. mai mare dramaturg din acea perioadă - Vasile Alecsandri. La deschiderea primei stagiuni Alexandru Hurmuzaki declara: „Cu acest chip ne desprindem a fi mai mult împreună, între noi, a împărtăși aceleași mulțămiri, după cum avem poate și aceleași dureri, a împărți aceleași cugetări și îndatoriri, aceleași simpatii sânte și scumpe ...” Trupa Tardini Vlădicescu și-a început spectacolele în ziua de 1/13
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
19711972 a specializării de Electronică aplicată, devenită după 2 ani secție de Electronică și telecomunicații. Pentru coordonarea activității acestei secții se înființează ulterior catedra de Electronică și calculatoare care a rămas cu această denumire până în anul 1990, atunci când s-a desprins de facultatea de Electrotehnică devenind facultate de Electronică și telecomunicații. La conducerea acestei catedre s-au aflat conf.dr.ing. Laurențiu Turic (între 1976 și 1984) și prof. dr. ing. Nicolae Reus (între 1984 și 1989). Secția de electronică și telecomunicații a
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
ne-am Îmbarcat pe micul vas La Cenepa exact Înainte de a pleca. Așa cum ne Înțeleseserăm, căpitanul ne-a lăsat să călătorim la clasa Întîi, unde ne-am amestecat foarte repede cu ceilalți pasageri privilegiați. După cîteva șuierături, barca s-a desprins de țărm și astfel a Început a doua etapă a călătoriei noastre spre San Pablo. CÎnd nu am mai putut zări casele din Pucallpa și tot ce rămăsese era o panoramă neclintită a unei jungle neîntrerupte, oamenii au părăsit puntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
toate punctele de vedere posibile. O infinitate de idei ingenioase din care lipsea însă un singur lucru: viața, viața simplă, impulsul vieții... Toată această experiență care rămâne suspendată de un plan pur cerebral și speculativ și care nu se poate desprinde de dânsul. Giglio este prins în plasa minunată și acaparatoare a inteligenței sale și se va asfixia acolo, fără să fi trăit vreodată cu ade vărat. Totul este gândit. Nu-i mai rămâne energia necesară pentru a sparge peretele subțire
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
strânsese mai multă lume, iar doamna Mariana a servit chiar o vagă tratație, seară în cursul căreia Mihai a dat citire unui referat al său cu subiect muzical, iar Dinu Noica a prezentat ultimul său capitol scris din Anti-Goethe. Așa, desprins din contextul său, eu n-am înțeles mare lucru, dar însuși titlul lucrării mi se părea mie, care fusesem crescut în spiritul antropozofiei și al goetheismului, o adevărată blasfemie... și iată că, în această atmosferă patriarhală, atât de plăcută pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceasta a rămas un proiect nerealizat. Am reușit totuși să-i scriu prologul. Iată câteva crâmpeie: „Eu sunt autorul... Vreau să fiu autorul! Vreau să smulg din mine ceva care să-mi semene, să fie al meu, și totodată ceva desprins de mine - materializat...“ „Eu sunt o fire iremediabil optimistă: am credința că totul trebuie să sfârșească cu bine. Deci piesa mea va fi o comedie, o comedie tristă ca și viața... Tema? - Totul! Iar în centru - dragostea, sau năzuința spre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vreme, se primeau pachete pentru cei închiși în arestul preventiv. În ceea ce privește însă trata mentul civilizat la care era supus, eu am rezervele mele, pe care le voi expune la momentul potrivit. Dar lucrul cel mai important pe care l-am desprins din acea primă perioadă a fost următorul: În timp ce Mihai se afla în ancheta Serviciului de Moravuri, el a fost contactat de cel puțin două ori de reprezentanți ai Securității care l-au lăsat să înțeleagă că aceste cercetări erau de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poartă pecetea supremă și sigură a Morții. Da, cred că la început a fost Moartea! și abia apoi, mai târziu, din povestirile unor medici, prieteni de-ai lui Ticki, sau prieteni ai unor prieteni de-ai lui Ticki, din datele desprinse de la proces, din zisele celor care au fost achitați, din spusele celor care au ieșit de la închisoare după ispășirea pedepselor, care n-au fost mari de altfel (după măsura loviturii de stat incriminate), s-a alcătuit treptat, treptat povestea care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și apăsând ușor cu degetele pe fundul paharului, acesta începu să lunece foarte ușor peste litere, parcur gând cu rapiditate cartonul în toate sensurile. și chiar dacă îmi lipsesc acum întrebările exacte pe care le-am pus, înțelesul este ușor de desprins din răspunsurile pe care le-am primit și pe care le-am notat cu exactitate. — Cine ești? — Mihai. știam că mă veți chema. Dorința de comunicare a prietenului nostru era foarte mare, mergând, după cât se pare, până la o apariție aievea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Inge Wenzel. Dar Căilor Ferate Germane le-am furat-o pe Inge Wenzel în drum spre Rimini. Luni în șir am pândit momentul când voi fi singură cu ea în compartiment. Era lipită zdravăn de perete, a trebuit s-o desprind răzuind-o pe la colțuri cu o cheie. Curând după asta, Căile Ferate Germane au înlocuit-o cu alte imagini. Mi-ar fi furat-o, dacă nu le-aș fi luat-o înainte. Ea atârnă acum în dormitorul meu. Privirea străină
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și actualitatea se-nlănțuiemai mult de trecut. Nu am de ales - mă aflu la masa de scris, și nu într-un magazin de încălțăminte. Uneori îmi vine să-ntreb cu glas tare: cuvântul vătămare vă spune ceva? De România m-am desprins de mult, dar nu și de pervertirea dirijată a omului într-o dictatură, nu și de moștenirile ei de tot felul, care în orice clipă scot capul la iveală. Chiar dacă germanii din Est n-au deloc chef să mai spună
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu o peliculă de gheață asemenea unui fagure de albine care obtura pătrunderea oxigenului în plămâni. Din fosele nazale ieșeau aburi care înghețau instantaneu, așa că procesul respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care străbătuse victorioasă toate obstacolele din hăt, înaltul cerului, prin acoperișul de paie, prin tavan, lățindu-se în cele din urmă într-o farfurie prozaică sub formă de lichid maroniu, murdar. Nu după mult timp, porțiunea respectivă din tavan se desprindea și cădea peste farfurie, umplând de terciuială și de apăraie țolicile din odaie. Vă imaginați ce plăcere, ce surpriză și încântare simțeam când fenomenul se petrecea noaptea, în timpul somnului, și te trezeai dintr-o dată cu paleașca aia pe obraz de ziceai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu buricele degetelor interiorul pupitrului. Stop. Un prim obstacol. Obiectul era învelit în hârtie. Nu m-am descurajat; am continuat să pipăi. Am găsit un colț descoperit. După alte câteva momente, care mi s-au părut nesfârșite, am reușit să desprind cu cele două degete, opozabilul și indexul, o fărâmă din prețiosul material cald și lipicios. Doamne, am reușit! Urma retragerea mâinii. Cu grijă, cu mare grijă, cu corpul înțepenit de teamă, cu ochii ațintiți spre tablă, cu privirea inexpresivă, tâmpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mirat. Credea că doar Magrebul are monopolul cafelei la ibric în Canada. Ne-am împrietenit imediat. Mă îndrept împreună cu Mehdi spre bibliotecă. Are un stil special de a merge, parcă ar avea magneți pe ghete, picioarele sale nu se lasă desprinse de pământ. La un moment dat, Mehdi se oprește și arată cu mâna întinsă spre cea mai înaltă clădire din campus. Trasează în aer un cerc sugestiv cu degetul arătător. Apoi îmi spune în franceza sa cu accent magrebin: On
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îl uit mai ușor... Mă găseam într-un lift transparent, suspendat deasupra oceanului, plasat pe laterala unei clădiri cu multe etaje, asemănătoare cu cele din Dubai. Pielea palmelor începe să-mi crape rapid, la fel ca pământul uscat de secetă. Desprind cu groază pielea palmelor, iar înăuntru se găsea un fel de mucilagiu negru-cenușiu în care apărea mugurele alb al unor boabe ca de fasole care puseseră stâpânire pe interiorul palmei mele. Am încercat să curăț cu oroare acest mucilagiu, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mucilagiu negru-cenușiu în care apărea mugurele alb al unor boabe ca de fasole care puseseră stâpânire pe interiorul palmei mele. Am încercat să curăț cu oroare acest mucilagiu, dar am descoperit că și degetele de la mâna stângă încep să se desprindă unul câte unul, ca de pe mâna unui lepros. Dimineața nu mai reușeam să-mi privesc propriile mele palme. Duminică, 12 iunie 2005 Mă găsesc în minusculul meu cabinet de travail, privind pe fereastră ploaia ce începe să cadă în rafale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
singură hârtie agățată de perete. Este un citat din Sfântul Serafim de Sarov. Trouve ta paix intérieure et beaucoup se sauveront à tes côtés. (Găsește-ți pacea interioară și mulți se vor salva pe lângă tine). Am decis să nu o desprind, acela va fi ultimul semn al trecerii mele pe acolo. Sunt ultimele rânduri pe care le mai scriu aici, în cubiculum-ul (după cum i se spune în limbajul administrației) numărul 4314, etaj IV, pavilion Bonenfant. O încăpere de 1,8
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au inspirat niciodată încredere. Cu cât o fabulă are o morală mai limpede, cu atât poți fi mai sigur că lectorii o vor ignora în chiar zilele următoare. Oamenii au devenit atât de inteligenți în secolul XX, ei s-au desprins atât de mult și de decisiv de animale, încât luminoasele lecții de viață din rîndul patrupedelor îi lasă, pe bună dreptate, rece. Iată de ce sunt încântat de strașnica învățătură de minte pe care îngrozitorii șobolani din Napoli (cei din magaziile
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în argumentație, va avea loc un șoc atât de mare între vorbe și tunuri, încât sper din toată inima că, în sfârșit, se va stabili o bază trainică și serioasă de discuție. 21: Crowhurst întrezărește un pământ verde, care se desprinde sub un tavan coborât de nori; sunt insulele Falkland. Acum ar putea să coboare la sud, 500 de mile, și să realizeze cel puțin un act de bravură: să ajungă la Capul Horn, punctul meridional extrem al Americii. Dar renunță
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu totul improbabilă. În realitate însă, această imposibilitate ține de faptul că noi gândim «logic» pornind de la propriile noastre date temporospațiale, singurele pe care spiritul nostru le poate concepe cu oarecare ușurință. Dar, în problema vieții aiurea, trebuie să ne desprindem de orice antropocentrism și să gândim în «timpi geologici» (miliarde de ani) și în «spații cosmice» (miliarde de sisteme solare). Aceste noi condiții fac zadarnic orice calcul al probabilităților. O evoluție desfășurată la întâmplare vreme de miliarde de ani și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a compus Les feuilles mortes. În aceeași zi, de la Pasadena se transmitea că Mariner 7 a detectat în atmosfera planetei Marte amoniac și metan, gaze favorabile apariției vieții... Gândind în timpi geologici și în spații cosmice, străduindu-mă să mă desprind de orice antropocentrism, sintetizez: - există eventualitatea ca și pe alte planete să se joace fotbal; - dar și pe alte planete s-ar putea ca dintr-un meci de fotbal să izbucnească un răzbel? - există eventualitatea ca și pe alte planete
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
până și în frică, ideea de a ieși din sală rezistă într-o întrebare comică: și dacă aș fi explicat că m-a apucat burta? Din nou îmi apăru în minte: „Bebi, iar?”. Cât luă Husak puterea la Praga - după cum desprindeam acest nume frecvent în banda sonoră - m-am jucat cu o scenă în care Vali (aflat în sală, lângă mine) explica tovarășilor sovietici că ieșirea mea din sală fusese provocată de o indigestie, ăia dând din cap - orizontal și vertical
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
coborât cu ei, în parfumul și șoaptele lor, încercând să mă opun aiurelii din capul meu care literalmente voia să se țipe afară, dar deodată, pe o cabină de lângă ieșire, am văzut un afiș mare din care imediat s-au desprins literele rusești ale unui nume: Babel! În săptămâna următoare, tot aici, urma să fie un recital Babel, susținut de Malaparte - cel puțin așa am înregistrat în analfabetismul meu chirilic, Malaparte, până fluxul mulțimii mă împinse spre ieșire. De Babel eram
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]