11,935 matches
-
război Bulgariei la 14 noiembrie 1885. Strategia militară s-a bazat mult pe elementul surpriză, întrucat Bulgaria se aștepta mai mult la un atac din partea puterii suzerane, Imperiul Otoman, si isi masase forțele spre frontieră sud-estică. Pretextul a fost o dispută minoră de frontieră, denumită „chestiunea Bregovo”. Râul Timok, care formă parte din frontieră între cele două țări, isi modificase puțin cursul de-a lungul anilor. Ca urmare, un pichet sârbesc de frontieră de lângă satul Bregovo ajunsese pe malul bulgăresc al
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
acest caz judiciar al lui Nojoud, și alte 2 fetițe au avut curajul să reclame soții violenți în tribunal pentru nerespectarea căsătoriilor întocmai cu contractul de căsătorie și cuvântul profetului Muhammad! Știrea divorțului lui Nojoud a înconjurat planeta, a creat dispute în Arabia Saudită, Iran, Irak, Afganistan... Aș vrea ca înainte de a arăta cu degetul pe islamici, să nu uităm de Franța, de Spania, Italia, România unde străbunicile erau și ele căsătorite la vârste fragede, numeroase femei fiind maltratate de soți și
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
de unii ce o acuză ca a scos Yemenul din anonimat prin negativismul speței Nojoud... Rămân însă și acele ONG-uri, legale pentru drepturile femeii, apreciate de puțini și hulite de mulți, dar totuși existente legal în Yemen. A apărut disputa între conceptul de „vârsta fragedă a femeii” versus „vârsta securitară a femeii”! ...Acum în cartierul lui Najoud luminile nu strălucesc ca la New York. Iarna e frig și nu există încălzire. În capitala Sana'a, rochiile lungi de seară cu pietre
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
rezultatului. Niamțu, eliminat în de antrenoarea Loredana Groza, a susținut că Horia Brenciu, care a remarcat că Niamțu s-ar fi limitat la un singur gen muzical, romanța, l-a criticat pe nedrept, în repetate rânduri, pentru a rezolva o dispută personală cu Groza. De asemenea, concurentul l-a considerat pe Brenciu o persoană arogantă și fără valoare, având o altercație cu acesta în direct, în seara eliminării sale. Alți concurenți au susținut, din contră, că Niamțu ar fi fost cel
Vocea României (sezonul 3) () [Corola-website/Science/329153_a_330482]
-
1920 difereau de cele din decembrie 1919 prin două puncte semnificative. Nota din decembrie nu conținea nicio referință la Galiția, de vreme ce la acea vreme ea mai făcea încă parte din Imperiul Austro-Ungar și nu din cel Rus și nici la disputa polonezo-lituaniană asupra regiunii Vilnius, deoarece aceste frontiere erau demarcate la acele vremuri prin Linia Foch. Nota din iulie 1920 încerca să rezolve disputa polono-lituaniană prin menționarea unei linii de demarcație care se întindea de la Grodno la Vilnius (Wilno) și de
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
vreme ea mai făcea încă parte din Imperiul Austro-Ungar și nu din cel Rus și nici la disputa polonezo-lituaniană asupra regiunii Vilnius, deoarece aceste frontiere erau demarcate la acele vremuri prin Linia Foch. Nota din iulie 1920 încerca să rezolve disputa polono-lituaniană prin menționarea unei linii de demarcație care se întindea de la Grodno la Vilnius (Wilno) și de acolo spre nord spre Daugavpils (Letonia). Tot acum a fost menționată și problema Galiției, unde erau discutate variantele Liniai A sau a Liniei
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
a Liniei B. Nota sublinia că este de preferat acceptarea Liniei A, care lăsa Liovul și regiunea înconjurătoare sub controlul bolșevicilor. Această linie nu corespundea liniei de încetare a focului în Galiția acceptată de Grabski și a devenit sursă de dispută. Pe 17 iulie, sovieticii au respins nota, iar Gheorghi Cicerin, reprezentantul sovietelor, a justificat această poziție prin opoziția față de intereselor britanicilor față de semnarea unui tratat de pace care i-ar fi dezavantajat pe ruși. În același timp, demnitarul sovietic s-
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
importanță deosebită pentru cultura poloneză în general, Stańczyk fiind reprezentat în operele mai multor artiști din secolul al XIX-lea și secolul al XX-lea. Despre viața bufonului Stańczyk nu se știe mai nimic, chiar numele fiind o chestiune de dispută. Sursele contemporane amintesc de bufonii Gaska și Stańczyk. Ambele nume apar în două poeme scurte scrise de către Jan Kochanowski. Numele celor doi bufoni nu sunt niște nume proprii, ci sunt diminutivele cuvintelor „gęś” (de gâscă) și Stanislaw. Toate supozițiile menționate
Stańczyk () [Corola-website/Science/329171_a_330500]
-
Federal Reserve în dolari pentru a satisface cerințele de afaceri. Federal Reserve a fost deschis în 1914 și a jucat un rol central în finanțarea primului Război Mondial. După 1914, problemele bancare au dispărut de pe agenda politică. Pentru a rezolva disputa de lungă durată asupra trusturilor, administrația Wilson a renunțat la "încredere" în strategiile juridice efectuate de Roosevelt și Taft și s-a bazat pe nouă Comisie Federală pentru Comerț de a emite ordine de interzicere a "metodelor de concurență neloială
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
național-democratică), Roman Dmowski reprezentat de Partidul Național Democrat avea în minte o Polonia mai compactă compusă din teritorii locuite de etnici polonezi sau teritorii "polonizable", fiind de părere că o federație ar slăbi Republica.. La sud-vest, Polonia și Cehoslovacia aveau disputele de teritoriale (vezi: Zaolzie). Conflictul militar s-a dovedit determinant pentru frontierele Poloniei în est, o zonă presărată haotic de repercusiunile revoluției și a războiului civil rus. Piłsudski și-a imaginat crearea unei federații cu restul Ucrainei (condusă de guvernul
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
cele din urmă, negocierile au eșuat, respingându-se ideea lui Pilsudski privind federația Międzymorze. Având în vedere structura etnică neuniformă în A Doua Republică (doar 68,9% din populație erau etnici polonezi) aceasta a devenit o problemă generând conflicte și dispute. Războiul polono-ucrainean a început în noiembrie 1918 Revolta a izbucnit la 27 decembrie 1918 în Poznan. Revolta a fost răspuns la demonstrațiile germane la care s-au incendiat steaguri poloneze și aliate. Negocierile cu populația germană au început odată cu sosirea
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
de naratorii istorice și că "Nici o idee unică nu a fost mai influență", decat ideea că a existat o dezbatere între gândire utopica și realistă. Prima ”Mare dezbarete” de asemenea, cunoscut sub numele de ”Marile dezbateri realiste-idealiste”, a fost o dispută între idealiști și realiști care a avut loc în anii 1930 și 1940 și care a fost în mod cert fundamenta de Germania nazistă. Școală realistă a subliniat caracterul anarhic al politicii internaționale și nevoia supraviețuiri a statului. Idealiști a
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
că și cea a Ligii Națiunilor. Cu toate acestea, unii argumentează definiția de dezbatere între realism și idealism în termeni de marea dezbatere că o caricatură înșelîtoare spunînd că e doar un mit. A doua ”mare dezbatere” a fost o dispută între " știință RI", școala care caută să rafineze metodele științifice dec cercetare ale TRI și cei care insistau pe cale istoriei/ abordare interpretativa a TRI. Dezbaterea este numit "realiști față Behavioriștii" sau "tradiționalism contra științei". Uneori disputa paradigmelor este considerat a
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
dezbatere” a fost o dispută între " știință RI", școala care caută să rafineze metodele științifice dec cercetare ale TRI și cei care insistau pe cale istoriei/ abordare interpretativa a TRI. Dezbaterea este numit "realiști față Behavioriștii" sau "tradiționalism contra științei". Uneori disputa paradigmelor este considerat a fi o dezbatere mare și, prin urmare, este menționată că "a treia mare dezbatere". Dezbaterea între paradigmă a fost o dezbatere între liberalism, realism și radicalele teorii ale relațiilor internaționale. Dezbaterea a fost descrisă, de asemenea
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
între realism, instituționalism și structuralism. A patra ”Mare dezbatere” a fost o dezbatere între teoriile pozitiviste și teoriile post-pozitiviste ale relațiilor internaționale. Confuz, este adesea descris în literatura de specialitate că "al treilea Mare Dezbatere", de către cei care resping descrierea disputa paradigmelor că o mare dezbatere. Această dezbatere se referă la teoria cunoașterii știențifice ca bază de burse de a relațiilor internaționale și este, de asemenea, descris ca o dezbatere între "raționaliști" și "reflectiviști". Această dezbatere se referă la epistemologia baza
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
Rector de Burgundia" și a fost făcut stăpân asupra orașelor Geneva, Lausanne și Sion. Rivalitatea cu ducele Frederic al IV-lea din vecinul ducat de Suabia l-a pus în situația de a lupta alături de Welf al VI-lea în disputa pentru feuda Tübingen (1164-1166). În 1173, el a dovedit conducător asupra Zurichului. Berthold al IV-lea a fost căsătorit cu Heilwiga de Frohburg, cu care a avut trei copii:
Berthold al IV-lea de Zähringen () [Corola-website/Science/328530_a_329859]
-
basileul a trimis o armată sub comanda următorilor: Iustin și Iustinian, fiii vărului său Germanus; Aratius (căpetenie armeană) și Suartuas (fost conducător al herulilor); și Amalafrid. Primii dintre aceștia au rămas în Ulpiana (Iliria), pentru a se implica într-o dispută religioasă a creștinilor din regiune, Amalafrid fiind cel care a condus armata imperială împotriva gepizilor. Dat fiind că regele Audoin a trimis ulterior mesageri pe lângă Iustinian pentru a se plânge de lipsa de ajutor, acesta pare să fie un indiciu
Amalafrid () [Corola-website/Science/328546_a_329875]
-
Ca urmare, Erfurt a fost supus pe calea armelor, iar Frederic deja se reconcilia și cu împăratul Henric al VII-lea, căruia inițial refuzase să i se supună. În 1310, împăratul i-a acordat stăpânirile ca fiefuri. Cu toate acestea, disputa cu Brandenburg continua, iar când Frederic a fost luat prizonier de către markgraful Waldemar de Brandenburg, el a fost nevoit să își răscumpere libertatea pentru 32.000 mărci de argint, cedând totodată și Luzacia Inferioară, potrivit tratatului de la Tangermünde din 1312
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
a continuat războiul alături de Diezmann. În acest răstimp, în 1284, unchiul lor Dietrich de Landsberg a murit, iar patru ani mai târziu, în 1288, a murit și Henric cel Ilustru, tatăl lui Albert. Aceste decese au amplificat și mai mult disputele din interiorul familiei. Ca urmare a morții tatălui său, Albert a devenit și markgraf de Meissen, în vreme ce nepotul său de frate Frederic Tuta - fiul lui Dietrich de Landsberg - a moștenit Marca de Luzacia, pe care a vândut-o fiului lui
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
canonică a Mitropoliei Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat în componența Mitropoliei Proilaviei. Disputa începută de mitropolitul Filotei avea să fie soluționată printr-un compromis care v-a rămâne în vigoare pentru următorii 40 de ani: teritoriul raialei se va constitui într-o eparhie separată, care să nu fie inclusă în Mitropolia Proilaviei, iar
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
al IV-lea, iar în 1356 împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg l-a promovat pe același Wilhelm al V-lea la rangul de duce. Fiul său, ducele Wilhelm al II-lea, s-a implicat însă într-o îndârjită dispută cu fratele vitreg al împăratului, Venceslau I de Luxemburg, duce de Brabant, pe care l-a înfrânt în bătălia de la Baesweiler din 1371. În continuare, istoria ducatului de Jülich s-a intersectat îndeaproape de cea a vecinilor săi: ducatele de
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
de Nord-Westfalia, cu excepția statelor clericale ale arhiepiscopilor de Köln și episcopilor de Münster. Cu toate acestea, și noua dinastie ducală s-a stins în 1609, atunci cînd ultimul duce a murit fiind nebun. Acest eveniment a condus la o lungă dispută asupra succesiunii asupra diferitelor teritorii înainte de divizarea din 1614: contele palatin de Neuburg, care se convertise la catolicism, a anexat Jülich și de Berg; între timp, Cleves și Mark a trecut sub stăpânirea lui Ioan Sigismund, elector de Brandenburg, care
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
este regiunea de la nord de cursul Moravei, pe teritoriul Cehiei și Slovaciei contemporane. Constantin al VII-lea plasează însă „Moravia Mare nebotezată” cam prin regiunea dintre Belgrad și Sirmium (Sremska Mitrovica, Serbia). Afirmația împăratului Constantin a dus mai târziu la dispute cu privire la adevărata locație a Moraviei. Astefel, Péter Püspöki Nagy și Toru Senga lansează teoria existenței a două Moravii, una la nord și alta la sud, în vreme ce Imre Boba, Charles R. Bowlus și Martin Eggers consideră că teritoriul Moraviei Mari corespunde
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
său mai tânăr, Conrad a fost numit duce de Suabia și de asemenea ales ca rege al Germaniei. Aliații lui Henric au fost iertați pe cât posibil. Frederic al II-lea a reacționat față de slăbirea puterii regale apărute ca urmare a disputei cu fiul său și, printre altele, a convocat adunarea imperială ("Reichsversammlung") la Mainz în 25 august 1235. Henric a fost ținut prizonier în diferite locații din Apulia. Izolarea sa se poate să fi fost impusă atât din cauza sănătății sale, cât
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
și 2 mai 1064. Dirk și-a menținut posesiunea doar asupra teritoriului de la vest de Vlie și din jurul gurilor Rinului. Gertruda și fiul ei s-au retras în insulele din Frizia (Zeelanda), lăsându-i lui Willem ocuparea asupra teritoriilor în dispută. În 1063, Gertruda s-a căsătorit cu Robert I de Flandra (numit din acel moment Robert "Frizonul"), cel de al doilea fiu al contelui Balduin al V-lea de Flandra. Balduin i-a acordat lui Dirk Flandra imperială ca apanaj
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]