12,352 matches
-
nu eram noi - eu sau Florino - cei care am fi putut să i-o facem. și, tot restul vieții sale, timp de douăzeci și șapte de ani, Alice a fost diligentă! Pierre, din București, Infantelui la Galați 2 decembrie 1959 Dragul meu băiat, nu numai rușinea pentru nepunctua litatea mea față de tine m-a făcut să întârzii atât cu scrisoarea, dar mai cu seamă o anumită oboseală și învălmășeală interioară... Calitatea mea de magistru al tău mă silește să ți scriu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sine a lucrului trăitpentru a scrie despre el - s-o cotești din orice stradă reală într-una inventată, fiindcă numai aceasta îi poate semăna din nou. Iar când o faci, n-ai voie să lași să eșueze ceea ce ți-e drag, n-ai voie să distrugi totul printr-opropoziție ratată. Scriu totdeauna cu gândul ascuns că acei oameni care înseamnă mult în viața mea citesc și ei ceea ce scriu, chiar dacă au murit - ba mai ales dacă au murit. Vreau s-o scot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca de obicei ne pregătise gustarea de dimineață și era pe punctul de a pleca la muncă. Mama, a început crivățul; e periculos. E mai înțelept să rămâi acasă, mamă, zise Mircea. Zăpada e spulberată și învârtejită cu mare forță. Dragul meu, nu i-am spus domnului doctor că voi absenta și, apoi, trebuie să vă aduc de mâncare! Nu? Ai grijă de frații tăi. Eu am încredere în bunul Dumnezeu. Să fiți cuminți. La revedere! Sărut mâna! Și a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Da. Casa era cuprinsă de nămeți și acoperită de zăpadă până la ultimul fir de pai al acoperișului. Ce mă fac, Doamne? Ce mă fac? Cum să-mi salvez copiii? Gândul i s-a oprit la Vasilică, la tatăl nostru. Vasilică, dragul meu, cum să procedez? Ce să fac? Mi-e foarte greu, Vasilică. Unde ești? Singură nu mă descurc. Am nevoie de ajutorul tău. Situația mă depășește. Vino și salvează-ne! Copiii noștri au nevoie de tine; sunt speriați; i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Titi, Titi! Mă priveau cu atâta dragoste și nădejde, cu atâta bucurie de parcă mi-ar fi interzis categoric să-i abandonez. Încet, încet, sprijinit de tata, m-am ridicat în picioare, iar el m-a îmbrățișat cu toată afecțiunea. Titicuță, dragul meu. Sărmana pisicuță a scăpat cu bine din această experiență traumatizantă, evitând pe viitor asemenea aventuri pe muchie de cuțit. Tata a verificat încă o dată lacătul de la ușă, a aruncat câte o privire la fiecare din cele patru gemulețe privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
duioșie, tata s-a aplecat puțin spre mine și mi-a spus pe un ton discret cu adânci vibrații emoționale, ca și cum cele transmise ar fi constituit un mesaj secret de o importanță vitală pentru mine, pentru întreaga mea existență viitore: Dragul tatei, uite, maică-ta ți-a cumpărat o capră ca să bei zilnic lapte, să fii mereu sănătos. Să nu bei nimic altceva în toată viața ta decât lapte. Mă uitam la el complet aiurit, neînțelegând nimic din spusele lui. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de tensiune, teamă grozavă, durere și speranță. Se ruga fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de sub vraja puternic aromitoare și letargică a fumului sfințit de tămâie de la muntele Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să-i fiu eu nașă de botez și să-i punem numele de Florin. Botezul să fie după slujba de mâine. Ce zici? Bine-i așa? Surprinsă și foarte bucuroasă, mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești! Ce femeie bună ești tu, nană Floare! Îți mulțumesc, îți mulțumesc din toată inima! Așa că frățiorul nostru a fost botezat Florin, dar noi îi spuneam Bebi. Evenimentul s-a petrecut duminică. Noi, copiii, eram deja la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din zbor Fruntea să-ți sărute." ("Cîntec de leagăn" după F. Schubert) Surprinsă și copleșită de o emoție nestăpânită, mama ne-a cuprins în privirea ei iubitoare ca pe cea mai de preț comoară murmurând în lacrimi: Unde ești Vasilică, dragul meu, copiii ăștia au nevoie de tine, cum ne vom descurca? Cine din noi va muri Înainte ca trupu-i să-i moară? Cine-o să-și lepede inima-n colb Insuportabil de mare povară? Ca un vânt rău ori ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
butoanele de la ascensorul numai nichel și oglinzi. Colegul meu de lucru mă provoacă la diverse subiecte de discuție. La un moment dat, îmi spune cu ton de cunoscător: "Ascultă omule, Parisul zilelor noastre este curat Africa". Parisul supra-metisat, atât de drag presei și universitarilor, părea să nu-i convină tocmai lui, principalul beneficiar al acestei stări de fapt. Și tot acest student congolez răspunde la întrebarea mea de ce sunt atât de multe masacre în Africa, înfăpuite de mini-armate (bande înarmate, de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
apariție exotică pe străzile orașului. I se aruncă în treacăt de către cineva, ironic: Ce picioare frumoase aveți, madam' !". La care fosta mare actriță, admirată și dorită de atâtea ori în tinerețea sa, răspunde sec: "Erau frumoase când erau pe epoleți, dragule". De reținut și dimensiunea imperială, habsburgică a răspunsului. Cred că a "ține un jurnal" (ce expresie nostimă, este ca și cum ai avea un animal de companie) este de fapt o chestiune de chef. Totul se învârte în jurul chefului, a dispoziției de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să se impregneze cu cultura instituțională de aici" după cum mi-a spus pe un ton cât se poate de serios, pe când eu abia mă abțineam să nu râd. Stranie formă de devoțiune amoroasă, la urma urmei... Ea îl așteaptă cu drag în Franța, la Strasbourg, vara este mai suportabilă acolo. O creatură în zdrențe, de circa 17-18 ani, desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atunci când coborau din tren, trimițându-i în camere de despăduchere. Marea majoritate s-au întors în Italia la începutul anilor 80, de îndată ce nivelul de trai în Peninsulă a devenit acceptabil. Cei doi au preferat să rămână, ca și cum ar fi prins drag de capetele acestea de elvețieni, spanioli, români, kosovari, marocani etc. Capete de muncitori în construcții, cu urme de var după urechi, dar și capete celebre. Umbla vorba că acolo s-ar tunde și Jean Starobinsky, stea a literelor europene. Uneori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
naționalități se organizează pentru a da naștere unei "cafenele". Interesant că unii dintre ei, printre care și românii, cei care în țările lor de origine nu ar fi capabili nici să vopsească împreună ușa unui imobil comunitar aici muncesc cu drag și spor pentru "binele" comun, sub conducerea unei tipe hippie bio-bio din Liechtenstein venită să studieze franceza și artele vizuale la Geneva (de fapt, cheltuia steril banii părinților bogați, arhitecți în Vaduz). Mama ei chiar a venit până la Geneva să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
convingă niște elvețieni cu povestea lui tristă de român care vrea să descopere lumea, dar n-are cum, a ținut-o în niște burse etc." Semnat: Inoxa-anonim, 3 martie 2010 ora 16.06, site-ul hotnews.ro. Mulțumesc tare mult, dragul meu Inoxa-anonim. Grație ție și celui mai mare mediu democratic din lume, Internet-ul, mi-am dat seama că efortul de a ține un jurnal de-a lungul acestei perioade nu a fost zadarnic.) O notă care completează oarecum pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1.81 înălțime, 78 kg și 77 de grame. Nu știu de ce scriu toate acestea. Ca și cum ți-ai scrijeli numele cu un briceag știrb pe scoarța unui arbore sau pe fresca unei mănăstiri. Ionel din Târgu Bujor a vizitat cu drag această mănăstire. Mănăstirea vârstei mele. În sală de lectură de la etajul doi la care locuiesc, găsesc abandonate pe masa de lucru, alături de fire de păr negru și creț aparținând africanilor care o transformă ocazional în frizerie, câteva fișe ale unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pic despre prieteniile literare. Știu, din interviurile pe care le-ați dat, din revistele în care ați publicat, că ați avut o prietenie de aproape douăzeci și cinci de ani cu Iris Murdoch, unul dintre scriitorii pe care i-am citit cu drag în facultate. Ați avut un schimb îndelungat de epistole cu Iris Murdoch. Funcționau oare strategiile de epatare epistolară în relațiile de la distanță? Dacă da, în ce fel? Și cum ați ajuns să vă împrieteniți... de fapt, să-l cunoașteți pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Doi bătrâni se plimbă seara prin București. Întuneric, teamă prelingându-se din ziduri, oa meni puțini și abătuți pe străzi, mohoreală dickensiană, spleen baudelairian, localuri goale, piețe pustii. Unul din tre bătrâni clatină din cap și-i spune celuilalt: „Ehe, dragul meu, dac-am avea și ceva de mâncare, ar fi exact ca-n răz boi.“ În afară de cele evocate deja, ce amin tiri v-au mai rămas din al Doilea Război Mondial? Ce rupturi a produs în viața dumneavoastră și a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
suporterilor, după ce anul trecut și-a sacrificat toate șansele pentru a-l ajuta pe Pingeon să câștige Turul; după ce anul acesta, din nou superfavorit, ajunge să treacă Pirineii ocupând în clasament o poziție excelentă - Poulidor, Raymond Poulidor, cel numit cu drag de un popor întreg „Poupou”, se răstoarnă în etapa a 15-a lovit de o motocicletă, se rănește grav, sângerează abundent și, când se ridică, constată că toți adversarii săi, care nu-l scăpau din ochi, au tulit-o mărind
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
zece, sau a o mie, sau chiar a unui popor, să fie înfiorată, dacă nu rănită, de cele ce-i spunem. Asta ne rămâne - nu să fim „mari...” De aceea, când mi se spune că Albert Camus „n-a fost, dragă, un mare scriitor” sau citesc că Labiș a fost doar un poet onest, eu mă gândesc, șarjând conștient stângăciile gândului meu: „De ce ar fi fost nevoie ca Labiș și Camus să ajungă mari scriitori, dacă într-o lungă noapte ei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și cad Îngălbenite frunze-n roi; Și plâng iar crengile de brad Când nu va fi unul din noi. Vin... spre prăpastia din hau S-astern cuminți să moara-n lut, Mi-e dor de tine scumpul meu, Tu prieten drag... de la-nceput.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93318]
-
spre chipul și personalitatea președintelui țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu și ale tovarășei Elena Ceaușescu, în semn, totodată, de omagiu și adâncă prețuire a muncii și activității dumnealor pe tărâmul vieții politice, al practicii revoluționare, al științei și gândirii filozofice.“ („Moment drag inimilor noastre“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 7 ianuarie 1989) BALOTĂ Nicolae „Azi, când poetul a pierdut-o pe aceea pe care a cântat-o fără încetare, pe tovarășa sa de viață Elsa Triolet, el n-a rămas singur
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
capacitatea deosebită a secretarului general al partidului de a îmbina imperativele prezentului cu cele ale perspectivei.“ („Politică științifică de dezvoltare armonioasă a întregului teritoriu“, Revista economică, 26 ianuarie 1989) BÂRSAN Vasile C., prof. dr. „Mă gândesc totdeauna cu respect și drag la cei care luptă fără popas pentru răspândirea culturii românești în lume. Tribuna României a devenit expresia vie a aspectelor de viață și cultură românească peste hotare. Fără reticențe, vă declar că vi se cuvin numai laude pentru o muncă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la mine acasă. Sunt bolnavă, în pat. Aceiași oameni, același film video, All That Jazz, același small talk. Salată bouef, sarmale, șampanie la 12.00. Din când în când, cineva îmi aruncă o privire compătimitoare și un mesaj încurajator: hai, dragă, revino-ți, am învins! Zâmbesc. Oare cine sunt oamenii ăștia?... Aici și acum începe tranziția! Un fel de club cu 22 de milioane de membri, în care fiecare se crede mai bun decât ceilalți. Semnez ca membru fondator... 1990 Frankfurt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]