11,666 matches
-
să numească Evul Mediu ajunse la final, și luă naștere acea incredibilă izbucnire de extraordinară creativitate, Renașterea. Totuși, din nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea puterii de către conducători autoritari, fie ei principi, monarhi sau soldați. Și asta încă nu a fost totul. Privit din perspectiva evoluțiilor istorice, orașul-stat era condamnat, ca fundament al guvernămîntului
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
îndepărtat al acestui pământ, spre a reconstitui, fie și provizoriu sau ipotetic, ceva din gândirea și sensibilitatea omului arhaic, așa cum se răsfrâng acestea în balade, legende, povestiri etc.”. Volumul este structurat pe cinci capitole: Întemeierea legendei; Firul Ariadnei; Taina păsării eterne; Mioritica și Legenda întemeierii. Este o carte care încântă pe specialist prin adâncimea problemelor aduse în discuție pe baza unui material impresionant de bogat. În ea se propune o dezbatere unitară a unor capodopere haiducești ca: Toma Alimoș; Dobrișan; Antoniță
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
veni anul acesta, odată cu condamnarea oficială a regimului comunist, care va succeda Raportului Comisiei Tismăneanu și, concomitent, prin ducerea la capăt a procesului de deconspirare completă a vârfurilor activisto-securimii, care încă mai controlează o mulțime de lucruri în această țară, eternă, fascinantă și mereu surprinzătoare, cum zic cele două sloganuri turistice reunite! Dacă îți imaginezi că poziția de prim-secretar de tip nou mă exonera de control, te înșeli! Cred că am fost ceva mai urmărit atunci decât în anii grei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ani, iar acum nu ai avut nici o problemă în a-l ierta! Cu Alexandru Paleologu, care avea aproape vârsta bunicului meu, și cu Nicolae Breban, care este cu două luni mai în vârstă decât tata, m-am înțeles perfect în privința eternului feminin. Adică, atât Paleologu, cât și Breban, îmi sunt foarte aproape în fața femeii, probabil și pentru că iubeam cam aceleași opere literare. Mă simțeam cu adevărat extraordinar discutând cu conu' Alecu Paleologu despre iubirile sale, de parcă iubirile mele erau. Cu Nicolae
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
e teamă că femeile acelea vor muri odată cu Paleologu, cu Breban, cu amintirile mele. Ce crezi că va rămâne? Ce rămâne? Cum te-ai apropiat în tine-rețe și cum te apropii acum de femeie? Cum se raportează vârstele tale la eternul feminin? Chiar crezi că există acest etern feminin? Liviu Antonesei: Ah, cu Paleologu am discutat o mulțime despre femei și despre dragoste și cred că aveam păreri destul de apropiate. De altfel, eseul meu Despre dragoste... se încheie cu o discuție
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
odată cu Paleologu, cu Breban, cu amintirile mele. Ce crezi că va rămâne? Ce rămâne? Cum te-ai apropiat în tine-rețe și cum te apropii acum de femeie? Cum se raportează vârstele tale la eternul feminin? Chiar crezi că există acest etern feminin? Liviu Antonesei: Ah, cu Paleologu am discutat o mulțime despre femei și despre dragoste și cred că aveam păreri destul de apropiate. De altfel, eseul meu Despre dragoste... se încheie cu o discuție pe care am avut-o mai întâi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vedere. Mai e ceva. În tinerețe, nu cred că m-aș fi putut îndrăgosti de o femeie urâtă, poate nici pe la vreo 40-45 de ani. Acum, dacă m-ar fermeca cu mintea ei, cred că s-ar putea întâmpla așa ceva. Eternul feminim? Da, cred că există. Dar nu a priori, ci cumva a posteriori, ca un fel de rezumat al esenței vieții. Eu am scris aproape numai poeme de dragoste, dedicate femeilor pe care le-am iubit de-a lungul acestei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
există. Dar nu a priori, ci cumva a posteriori, ca un fel de rezumat al esenței vieții. Eu am scris aproape numai poeme de dragoste, dedicate femeilor pe care le-am iubit de-a lungul acestei vieți. Or, pentru mine, eternul feminin e reprezentat de numele generic Eona, care apare în titlurile ultimelor mele volume de poezii, deci un nume sub care sunt îmbrățișate toate aceste femei care mi-au oferit șansa, darul, privilegiul de a le iubi. Dorin Popa: Spui
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mine, femeile au fost mult mai bune, amețitor de bune... Oricum, constat că, în timp, ne proust-izăm și mi-e parcă tot mai greu, am nevoie de tot mai multe nuanțe, cuvinte, amintiri pentru a vorbi despre femeie și despre eternul feminin. În discuțiile cu Breban, am admis amândoi ca fiind adecvată metafora "femeia-căprioară". Fie Eona ta, fie Sonia mea, femeia este victima care decide, căprioara care își alege vânătorul. Ți s-a întâmplat să cauți/vânezi, în femeile pe care
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tranziției. Prin pozițiile sale, prin fixațiile sale, d-l Simion a făcut la fel de mult rău culturii române cât a făcut și d-l Iliescu în general. Amândoi sunt incapabili să vadă dincolo de obsesia puterii personale, a unei puteri nelimitate și eterne, dar slavă Domnului, am reușit să scăpăm de amândoi până la urmă și aproape în același timp... Oameni incapabili să facă până și cel mai mic bine comunității sau măcar unei singure persoane, oamenii noi visați de Ceaușescu, poate oameni recenți
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Funar, Mitică Dragomir, Șerban Mihăilescu și Păunescu, în vreme ce Doina Cornea, Dorin Tudoran, Gabriel Andreescu, Radu Filipescu, Dan Petrescu, Gabriel Liiceanu ori Andrei Pleșu nu au fost nici o singură dată aleși. Liviu Antonesei: Fără a atenta la statutul de paradoxalitate al "eternei, fascinantei și mereu surprinzătoarei" noastre țărișoare "carpato-danubiano-pontice" că ne e jenă să spunem balcanice, de parcă ar fi o rușine să trăiești în lumea care i-a produs pe Kadare, Kusturica, Danilo Kis și chiar Bregovic! trebuie totuși să precizăm că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
excelent în aceleași condiții, pentru că suplinesc deficiențele de sistem cu inteligența și efortul proprii, care, dacă nu primesc educația de care au nevoie, o "fură". Aceștia vor duce țara înainte, dacă bineînțeles nu se vor sătura de noi și de "eterna și fascinanta..." și nu-și vor vedea de viețile lor aiurea, unde deja au plecat câteva generații de tineri de elită. Pentru că, din cele 2,5-3 milioane de români desțărați definitiv ori provizoriu în momentul de față, nu toți culeg
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
să fie deconspirați "peștii cei mari", cum s-au exprimat, totul s-a oprit. De atunci, chiar nu s-a mai întâmplat nimic la CNSAS? Liviu Antonesei: Eu sunt o persoană foarte activă și, de fapt, îmi convine că în "eterna, fascinanta și mereu surprinzătoarea..." nu te poți plictisi. Totuși, nici energiile mele încă destule, multe! nu sunt infinite, prin urmare am și eu nevoie de odihnă din când în când, de reîncărcarea bateriilor. Or, din 1990, niciodată n-am reușit
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care nu le putem vedea din cauza unor "etichete" încărcate negativ alăturate acestora? Liviu Antonesei: Da, emisiunea aceea a fost cu totul altceva decât cele de care am avut parte nu doar până acum, ci chiar de 1 decembrie, începând cu eternele momente oficiale din toate orașele, la fel de vetuste ca oricând, preluate de toate jurnalele de actualități, continuând cu modul în care au înțeles, în general, media publice și private să sărbătorească evenimentul, care cu cântece de voie bună, care cu dezbateri
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
planetare, cu stele fixe și în afară de cele șapte ceruri mai sunt două, puncte de un punct fix, circumferință, suprafață limitată de această figură. Mâna este un cerc magic, este un cerc de protecție, o parte de cer. Exprimând simbolul timpului etern, al curgerii spiritului, al roții cerului, al șarpelui Uroboros, al mișcării cosmice, cercul reprezintă o formă echilibrată (3600, 12 luni, 12 constelații zodiacale, luna împărțită în 30 de zile, ziua în 24 de ore, ora în 60 de minute, minutul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Cristos și instituită de acesta sub formă organică de "societate perfectă"54 reclama în "mod legitim independența față de puterea civilă și dreptul de a emite legi și îndemna credincioșii către acele sectoare ale vieții sociale care au tangență cu destinul etern al omului"55. Schimbările aduse de modernitate au făcut ca Biserica să se confrunte cu idei și curente de idei diferite, transformări sociale (cu statul de tip modern), fapt ce a condus la regândirea și repoziționarea acesteia din toate punctele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pe două fronturi pentru a-și apăra credința și naționalitatea. Din momentul în care existența și viitorul poporului român sunt complet asigurate, cei care sunt convinși că acest popor nu poate progresa și nu se poate dezvolta decât sub egida eternei Roma, păstrând intact caracterul său ecleziastic oriental, vor putea mai ușor să-și apere punctul de vedere și să-l valorifice"829. Au fost oferite și posibilele soluții pentru rezolvarea neajunsurile presei catolice românești și pentru unificarea acesteia (și odată cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pe două fronturi pentru a-și apăra credința și naționalitatea. Din momentul în care existența și viitorul poporului român sunt complet asigurate, cei care sunt convinși că acest popor nu poate progresa și nu se poate dezvolta decât sub egida eternei Roma, păstrând intact caracterul său ecleziastic oriental, vor putea mai ușor să-și apere punctul de vedere și să-l valorifice. În acest scop, s-a dorit crearea unui sindicat de jurnaliști catolici la București, care nu doar să se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul are să fie ras de pe fața pământului. Dintr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care le scriem? Are viața intimă vreo importanță altfel? Chiar și atunci când dezvălui publicului ceva personal, prea puțini înțeleg exact cei din aceeași generație, cu aceleași experiențe poate. Asta este, suntem cu toții intimi prin definiție. Omul e în același timp etern și exasperant de trecător: "Ce e omul? Prea imperfect pentru a fi opera lui Dumnezeu. Prea bun ca să fie pur și simplu rodul întâmplării!" În această specie umană amenințată din toate direcțiile, care se autodistruge înainte să fie devorată din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lumea de aici pe cea de dincolo, în care sunt mii de alte universuri, să trecem de la una la alta printr-un amestec de înțelegere și tandrețe, care să ne ducă la vorbele lui: "mintea e suflet". Iubirea pășește în etern în vreme ce poetul nu vrea decât să-i fie reazem, s-o ocrotească: deschizându-ne unul altuia poarta imaginea ta se scoală din pat și umblă lumina argintie din afara gratiilor se apleacă înainte ca malurile râului indispensabile peste apa stătătoare îți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca orice alt poet, doar că el alege cuvinte respinse de poezie înainte de el. E un lucru care se întâmplă în orice mișcare poetică la începuturile ei. Diferența dintre Modernism și Desperado este că cel de-al doilea pare un etern început. Poezia Desperado și-a creat deja demult propria convenție de aparentă inexpresivitate, rigiditate, impersonalitate, care e mai longevivă tocmai fiindcă poeții Desperado sunt mai ageri decât mulți alții, mereu dispuși să se contrazică. Auto-contrazicerea vine încă de la T.S. Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
orizont medical al completitudinii; unii adeverindu-se chiar filosofi, sau filosofi fiind prin dotație, au devenit și medici prin formație. Empedocles (482 - 425 î.Chr.) ctitor al școlii de la Agrigente — Sicilia, era recunoscut ca vindecător și făcător de minuni. Focul etern și purificator al lui Heraclit, concură la patrulaterul aer - apă - foc - pământ. Focul lui Heraclit și Empedocles este sacru pentru că e creator, și generator de armonie. El este un bioenergetician atent la rolul mediului ambiant. Zenon (336 - 264), susținătorul principiului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spune că a dat consultații. Vestitele sale principii medicale generale se fondează pe observația riguroasă, profesională. în timp ce medicii formați la școala din Cnidos erau preocupați de cazuri particulare, Hippocrat e ghidat de generalizări pentru a contura o medicină universală și eternă, în măsură să rezolve și cazurile particulare. Principiile hipocratismului sunt axate pe trei criterii principale — importanța mediului extern, a poziției geografice, climei, apei, solului asupra constituției, temperamentului omului; humoralismul sau teoria celor patru humori, ce constituie organismul: sângele, bila galbenă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ale întregului uman. Această grijă sanitară complexă era o datorie de conștiință care nu era generată de teama de moarte pe care o ignorau, ci pe certitudinea că trupul este sediul spiritului care trebuie să se întoarcă responsabil în Transcedentalul etern. Să nu concludă nimeni că dacii erau un popor de sfinți. Erau oameni ale căror numeroase calități proverbiale le creaseră o „Weltanschauung“ (concepție despre lume și viață) în măsură să estompeze în timp, și unele defecte care au reținut și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]