12,301 matches
-
Rover" în St. Kitts, ținându-l minte. Treisprezece ani mai târziu, Scott, fiind acum locotenent pe "HMS Majestic", dorea să avanseze în grad, iar șansa de a se întâlni cu Clements în Londra l-a determinat să candideze pentru conducerea expediției. Markham se gândise de mai mult timp la Scott, dar nu era prima opțiune. L-a ales în cele din urmă, din cauză că ceilalți candidați pe care îi prefera fie erau prea bătrâni pentru o asemenea expediție, fie s-au retras
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
să candideze pentru conducerea expediției. Markham se gândise de mai mult timp la Scott, dar nu era prima opțiune. L-a ales în cele din urmă, din cauză că ceilalți candidați pe care îi prefera fie erau prea bătrâni pentru o asemenea expediție, fie s-au retras. Cu sprijinul lui Markham, numirea lui Scott la comanda expediției a fost asigurată pe 25 mai 1900, urmată de promovarea sa rapidă la gradul de comandor. Conducerea expediției încă trebuia să fie stabilită. Markham a hotărât
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
dar nu era prima opțiune. L-a ales în cele din urmă, din cauză că ceilalți candidați pe care îi prefera fie erau prea bătrâni pentru o asemenea expediție, fie s-au retras. Cu sprijinul lui Markham, numirea lui Scott la comanda expediției a fost asigurată pe 25 mai 1900, urmată de promovarea sa rapidă la gradul de comandor. Conducerea expediției încă trebuia să fie stabilită. Markham a hotărât de la început că liderul misiunii va fi un ofițer de marină, nu un om
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
prefera fie erau prea bătrâni pentru o asemenea expediție, fie s-au retras. Cu sprijinul lui Markham, numirea lui Scott la comanda expediției a fost asigurată pe 25 mai 1900, urmată de promovarea sa rapidă la gradul de comandor. Conducerea expediției încă trebuia să fie stabilită. Markham a hotărât de la început că liderul misiunii va fi un ofițer de marină, nu un om de știință. Scott, scriindu-i lui Markham după numirea sa ca și comandor, a reiterat că „trebuie să
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
în legătură cu orice alte anunțuri ulterioare. Cu toate acestea, comitetul asociat, cu consințământul lui Markham, l-a numit pe Sir John Walter Gregory, profesor de geologie la Universitatea din Melbourne și fost geolog asistent la Muzeul Britanic, ca director științific al expediției. Opinia lui Gregory, aprobată de către facțiunea Societății Regale din comitetul asociat, era ca organizarea și comanda echipajelor de teren să fie în mâinile sale:„...Căpitanul va fi instruit să acorde asistență necesară în dragare, remorcarea plaselor etc., să pună bărci
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
fie în mâinile sale:„...Căpitanul va fi instruit să acorde asistență necesară în dragare, remorcarea plaselor etc., să pună bărci la dispoziția personalului științific.” În disputa care a urmat, Markham a susținut că Scott trebuie să dețină comanda totală a expediției, fără a-i fi pusă la îndoială, Scott însuși insistând pe aceast aspect, amenințând chiar cu demisia. Viziunea lui Markham și a lui Scott a fost cea care a avut câștig de cauză, iar Gregory și-a dat demisia, spunând
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a fost cea care a avut câștig de cauză, iar Gregory și-a dat demisia, spunând că munca științifică nu trebuie să fie „subordonată aventurii navale”. Această controversă a sporit neînțelegerile dintre societăți, lucru care s-a văzut după încheierea expediției. Societatea regală a criticat volumul și calitatea rezultatelor publicate. Markham a susținut faptul că a insistat asupra comanzii navale deoarece era, în primul rând, o chestiune de tradiție și stil, nedorind să arate o lipsă respect față de știință. El și-
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
o lipsă respect față de știință. El și-a făcut auzită convingerea că, pe cont propriu, simpla încercare a ajunge mai departe decât s-a ajuns până atunci nu ar fi fost demnă de ajutorul său. Markham a sperat pentru o expediție condusă în totalitate de Marina Regală, dar a fost avertizat de către Amiralitate că „exigențele actuale ale Serviciului Naval [i-ar] împedica să mai împrumute alți ofițeri...”. Cu toate acestea, Amiralitatea a fost de acord să le acorde lui Scott și
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Naval [i-ar] împedica să mai împrumute alți ofițeri...”. Cu toate acestea, Amiralitatea a fost de acord să le acorde lui Scott și Charles Royds, iar mai târziu și lui Michael Barne și Reginald Skelton dreptul de a se alătura expediției. Restul ofițerilor erau de la Marina Comercială, incluzând pe Albert Armitage, comandantul adjunct, ce căpătase deja experiență de la Expediția Arctică a lui Jackson dintre anii 1894-1897, și Ernest Shackleton, desemnat al treilea ofițer ce se ocupă de depozitare și provizii, dar
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
le acorde lui Scott și Charles Royds, iar mai târziu și lui Michael Barne și Reginald Skelton dreptul de a se alătura expediției. Restul ofițerilor erau de la Marina Comercială, incluzând pe Albert Armitage, comandantul adjunct, ce căpătase deja experiență de la Expediția Arctică a lui Jackson dintre anii 1894-1897, și Ernest Shackleton, desemnat al treilea ofițer ce se ocupă de depozitare și provizii, dar și de organizarea evenimentelor de recreație. Amiralitatea a oferit de asemenea 20 de subofițeri și marinari, restul echipajului
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
recreație. Amiralitatea a oferit de asemenea 20 de subofițeri și marinari, restul echipajului fiind format din negustori, sau din civili angajați. Printre aceștia se numără și veteranii antarctici, incluzând pe Frank Wild, William Lashly, Thomas Crean (ce a intrat în expediție după dezertarea unui marinar în Noua Zeelandă) , Edgar Evans și Ernest Joyce. Deși expediția nu a fost un proiect oficial al Marinei, Scott a propus ca aceasta să meargă pe rutele navale, obținând acordul voluntar al echipajului de a munci după
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
fiind format din negustori, sau din civili angajați. Printre aceștia se numără și veteranii antarctici, incluzând pe Frank Wild, William Lashly, Thomas Crean (ce a intrat în expediție după dezertarea unui marinar în Noua Zeelandă) , Edgar Evans și Ernest Joyce. Deși expediția nu a fost un proiect oficial al Marinei, Scott a propus ca aceasta să meargă pe rutele navale, obținând acordul voluntar al echipajului de a munci după Actul Disciplinei Navale. Echipa științifică a fost lipsită de experiență. Dr. George Murray
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Dr. George Murray, succesorul lui Gregory ca șef al echipei de cercetare, trebuia să călătorească doar până în Australia (defapt, el a părăsit nava la Cape Town), el învățându-i pe ceilalți oameni de știință de la bord, neavând un rol în lucrările expediției. Singurul om de știință cu o experiență antarctică anterioară a fost Louis Bernacchi, care împreună cu Borchgrevink, a fost observator magnetic și meteorolog. Geologul Hartley Ferrar, pe atunci în vârstă de 22 de ani, absolvise recent Universitatea Cambridge. Markham considera că
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
să capete experiență. Biologul marin Thomas Vere Hudgson, de la Muzeul Plymouth, era un om cu o experiență academică mai mare, ca și Reginald Koettlitz, acesta fiind șeful echipei medicale, care, la 39 de ani, era cel mai vârstnic membru al expediției. El, ca Armitage, a participat și la expediția lui Jackson Harmsworth. Doctor junior și zoolog era Edward Wilson, un apropiat al lui Scott, venind cu calități precum calmul, răbdarea și imparțialitate, care îi lipseau căpitanului. Costul total al expediției a
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
de la Muzeul Plymouth, era un om cu o experiență academică mai mare, ca și Reginald Koettlitz, acesta fiind șeful echipei medicale, care, la 39 de ani, era cel mai vârstnic membru al expediției. El, ca Armitage, a participat și la expediția lui Jackson Harmsworth. Doctor junior și zoolog era Edward Wilson, un apropiat al lui Scott, venind cu calități precum calmul, răbdarea și imparțialitate, care îi lipseau căpitanului. Costul total al expediției a fost estimat la circa 90.000 de lire
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
al expediției. El, ca Armitage, a participat și la expediția lui Jackson Harmsworth. Doctor junior și zoolog era Edward Wilson, un apropiat al lui Scott, venind cu calități precum calmul, răbdarea și imparțialitate, care îi lipseau căpitanului. Costul total al expediției a fost estimat la circa 90.000 de lire sterline (la cursul de atunci; echivalentul a aproximativ 7,25 milioane de lire la cursul din 2009) din care 45.000 lire au fost oferite de guvernul britanic, cu condiția ca
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
25.000 de lire de la unul dim membrii mai bogați ai RGS, Sir Llewellyn W. Longstaff. Însăși RGS a contribuit cu o sumă de 8.000 de lire, cea mai mare contribuție a sa, într-o singură tranșă, la o expediție de până atunci, 5.000 de lire provenind de la Alfred Harmsworth (mai târziu Lordl Northcliffe) care finanțase anterior și expediția lui Jackson Harmsworth către Arctica (1894-1897). Restul a fost adunat din unele donații mai mici. Expediția a beneficiat și de
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
cu o sumă de 8.000 de lire, cea mai mare contribuție a sa, într-o singură tranșă, la o expediție de până atunci, 5.000 de lire provenind de la Alfred Harmsworth (mai târziu Lordl Northcliffe) care finanțase anterior și expediția lui Jackson Harmsworth către Arctica (1894-1897). Restul a fost adunat din unele donații mai mici. Expediția a beneficiat și de mai mulți sponsori comerciali: Colman's a furnizat muștar și făină, Cadbury's a oferit 1.600 kg de ciocolată
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
singură tranșă, la o expediție de până atunci, 5.000 de lire provenind de la Alfred Harmsworth (mai târziu Lordl Northcliffe) care finanțase anterior și expediția lui Jackson Harmsworth către Arctica (1894-1897). Restul a fost adunat din unele donații mai mici. Expediția a beneficiat și de mai mulți sponsori comerciali: Colman's a furnizat muștar și făină, Cadbury's a oferit 1.600 kg de ciocolată, Jaeger a făcut un discount de 40% la haine, Bird's praf de copt, Bovril produse
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a oferit 1.600 kg de ciocolată, Jaeger a făcut un discount de 40% la haine, Bird's praf de copt, Bovril produse din carne de vită și multe alte companii, toate aceste contribuții având un impact semnificativ la realizarea expediției. Nava expediției a fost construită de către Dundee Shipbuilders Company (în engleză „Compania Constructorilor de Nave Dundee”) ca o navă de cercetare specializată pentru munca în apele Antarcticii, fiind una dintre ultimele nave de lemn cu trei catarge construite în Marea Britanie
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
1.600 kg de ciocolată, Jaeger a făcut un discount de 40% la haine, Bird's praf de copt, Bovril produse din carne de vită și multe alte companii, toate aceste contribuții având un impact semnificativ la realizarea expediției. Nava expediției a fost construită de către Dundee Shipbuilders Company (în engleză „Compania Constructorilor de Nave Dundee”) ca o navă de cercetare specializată pentru munca în apele Antarcticii, fiind una dintre ultimele nave de lemn cu trei catarge construite în Marea Britanie. Costul construcției
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
lire) pentru motoare, costul final după mai multe modificări ajungând la 51.000 lire (2009 = 4,1 mil. lire). Numele navei "Discovery" avea deja semnificații istorice, fiind folosit și pentru denumirea altor nave, cum ar fi una din navele din expediția lui George Nares, nava actuală având un design asemănător cu respectiva. Ea a fost lansată la apă de către Doamna Markham pe 21 martie 1901 sub titulatura de S. Y. "Discovery" (denumirea de Vas Regal de Cercetare a fost primită în
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
permitea ca Discovery să poarte însemnele Marinei Regale, cum ar fi pavilionul național englez. Eventual ea a navigat sub Actul Navelor Comerciale, purtând drapelul Societății Regale de Geografie, pavilionul albastrul, tipic navelor engleze, și burgeul Clubului de Iahturi Roiale Harwich. Expediția Discovery, ca și cea a lui Ross sau a lui Borchgrevnik de dinainte, avea ca scop cercetarea sectorului Mării Ross din Antarctica. Și alte părți ale vastului continent fuseseră puse în discuție, dar principiul urmat a fost cel conform căruia
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
ca scop cercetarea sectorului Mării Ross din Antarctica. Și alte părți ale vastului continent fuseseră puse în discuție, dar principiul urmat a fost cel conform căruia „pentru a pleca în necunoscut trebuie început de la ceva cunoscut”. Principalele două obiective ale expediție au fost dezbătute în comitetul comun, „Instrucțiuni pentru Căpitan”, pentru „a se determina, pe cât de mult posibil, natura, condiția și mărimea porțiunii de teritorii polare care sunt incluse în vizorul expediției voastre”, și pentru „a se face un studiu magnetic
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
trebuie început de la ceva cunoscut”. Principalele două obiective ale expediție au fost dezbătute în comitetul comun, „Instrucțiuni pentru Căpitan”, pentru „a se determina, pe cât de mult posibil, natura, condiția și mărimea porțiunii de teritorii polare care sunt incluse în vizorul expediției voastre”, și pentru „a se face un studiu magnetic în regiunile la sud de paralela 40 și pentru a se executa cerecetări și investigații cu echipament meteorologic, oceanografic, geologic, biologic și fizic adecvat”. Instrucțiunile mai consemnau faptul că „nici unul dintre
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]