16,589 matches
-
XX. Călinescu, atât de bun cunoscător al perioadei, nu-i menționează nicăieri numele (cel puțin după știința noastră), poate pentru motivul că lucrările ce l-ar îndritui pe condeierul bucovinean la un locșor în istoria literaturii române au rămas în manuscris, ori au fost redactate, parte din ele, într-o altă limbă (germana). Documentele revelează un autor de proză, poezie, culegeri de folclor, critică, traduceri (din Goethe!), teatru probabil, cel dintâi dramaturg al Țării de Sus și un luptător activ pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Poliției din Rădăuți!), aș afla în acest "azi o vedem și nu e" un temei pentru acceptarea para-existențelor misterioase dincolo de hotarele lumii noastre concrete și exacte! Moș Toader moștenise nemăsuratul respect pentru "a fost odată", ca și pentru carte ori manuscris, de la taică-su, care, deși analfabet, adunase o bibliotecă de peste 200 de volume, cu gândul la instrucția copiilor. Așchia nu sare departe de trunchi! Toader a aflat că, la Rădăuți, ar fi refugiată o rusoaică albă, care, nu se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îndeplinit misia considerând-o "un serviciu eminamente patriotic, în acele zile în care s-a efectuat întregirea neamului românesc." După război, a continuat să colaboreze la diverse publicații bucovinene, trecând la ceea ce azi am numi "gazetăria culturală". Principală preocupare: vechile manuscrise românești, dar scrie frecvent și cronică teatrală. Îl tentează, apoi, eseistica ("Drama istorică studiu critic și literar"), precum și meditațiile pe tema "sic transit..." grupate sub titulatura "Poeta nascitur" (scrise, probabil, în timpul detenției din pușcăria Lemberg). Un "cultural al epocii", s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
anilor. În mâna dreaptă are un bastonaș din lemn de corn, cu mânerul aurit. Mă întâmpină cu o privire deschisă, blândă, destinsă. Îi sărut mâna cu sfială. Mă ajută să prind curaj. Ne continuăm drumul alături, împreună. Aveți, poate, vreun manuscris pe care doriți să i-L citiți? Să știți că îi place să-l citească El. Nu să i-L citiți. De aceea, aș vrea mai întâi să-l cercetez eu prima, cu îngăduința matale. Și să vă spun de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
date și informații noi, pentru primul volum din istoria Bucovinei, care avea să-mi aducă premiul "Dimitrie Onciul" al Academiei Române, titlul de profesor și coordonator de doctorat. Și cu cât m-am cufundat într-un adevărat ocean de documente, mărturii, manuscrise, cărți și hărți, proclamații, diplome, patente imperiale și diverse alte informații din publicații de epocă, cu atât am uitat dar am și iertat totul despre colega mea de birou, Elvira. Între timp, ea a candidat și a promovat ca asistentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lui Ivan Mazepa și succesorul său la conducerea acelei mult visate Ucraine, pe care o dorea eliberată de ruși într-un faimos memoriu, intitulat Diariusz, păstrat în arhivele franceze la Quai-d'Orsay, în nu mai puțin de 14 volume în manuscris, consemnează în limba poloneză momente sugestive din anii șederii la Varnița, lângă Tighina. Documentul acesta îi interesează deopotrivă și pe istoricii români. Fiindcă autorul relatează cum a trecut granița de nord a Moldovei, Ceremușul, venind din Polonia și a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
studențești, biblioteca. Un român Dorin Iancu care vizita cu câțiva ani în urmă Suedia și scria o monografie istorico-geografică dedicată acesteia, găsea în 1968 în biblioteca de la Uppsala: peste 1 milion de cărți de diverse specialități, circa 30.000 de manuscrise, 500.000 teze de doctorat, 13.000 de titluri de periodice, 2.500 incunabule, mii de ediții princeps etc. Între rarități, el cita: "Codex Argenteus", traducerea Bibliei de către Vulfila, rămasă în manuscris, "Saga Sfântului Olaf", "Edda din Uppsala", o culegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cărți de diverse specialități, circa 30.000 de manuscrise, 500.000 teze de doctorat, 13.000 de titluri de periodice, 2.500 incunabule, mii de ediții princeps etc. Între rarități, el cita: "Codex Argenteus", traducerea Bibliei de către Vulfila, rămasă în manuscris, "Saga Sfântului Olaf", "Edda din Uppsala", o culegere din literatura scandinavă din secolul al XIII-lea. Dintre raritățile care-i interesează pe români, același Dorin Iancu cita lucrarea "Liturghierul de la Iași" din anul 1679 pe care, în 1685 Nicolae Milescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lângă șoseaua națională, care duce spre Suceava casă care, cândva, era vecină cu un fel de conac medieval, aparținând unei boieroaice, Greceanu, modelul real al eroinei din comedia lui Alecsandri, Coana Chirița. Galeria concentrează și ilustrează, cu mijloace muzeale documente, manuscrise, mărturii, ziare, fotografii, cărți de epocă etc. marea densitate de personalități care s-au născut, au învățat, creat și s-au afirmat în acest târg. Matei Millu, poetul. Matei Millo, actorul. Folcloristul și istoricul Arthur Gorovei, cu revista sa, "Șezătoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și modestia unei albine el a adunat și ordonat cum s-a priceput tot ce-a putut strânge, încât, prin 1940 muzeul său număra peste 7000 de piese. Era vorba de: mărturii arheologice, documente, hrisoave, monede, ceramică, unelte, arme, podoabe, manuscrise, cărți, reviste, sigilii etc., etc. Printre piesele rare se aflau: ocaua lui Cuza, inelul de logodnă, sabia acestuia, scrisori ale ostașilor români de la Plevna, Grivița și Smârdan trimise soțiilor, părinților, fraților, acasă pe scoarță de mesteacăn, la 1877-1878; se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
La întocmirea proiectului și înfăptuirea concretă a acestei unități muzeale și-au adus contribuția și specialiști ai Muzeului Județean Suceava, între care filologul, istoricul și criticul literar Nicolae Cârlan unul dintre cei mai pasionați și avizați cercetători și cunoscători ai manuscriselor și operei lui Nicolae Labiș, ctitor și el al Muzeului "Labiș" de la Mălini și al Festivalului Anual de Poezie "Nicolae Labiș" de la Suceava. După deschiderea instituției muzeale, Galeria Oamenilor de seamă, bădia Eugen Dimitriu a mai rămas, ca ghid la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
familiei a fost transferată de la Râmnicu Vâlcea și integrată Muzeului Județean Suceava; ea cuprindea: întreaga sa bibliotecă, pianul lui Ciprian Porumbescu, instrumente și partituri muzicale, colecții de reviste și ziare, îndeosebi apărute la Cernăuți, fotografii de epocă, opere de artă, manuscrise unicat de mare valoare. În același timp, au fost reînhumate în Cimitirul "Pacea" de lângă Cetatea de Scaun și rămășițele pământești ale universitarului, iar doamna Octavia a devenit salariată la muzeu. În 1971 s-au adăugat și creat Fondul "Petre Comarnescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
doamna Octavia a devenit salariată la muzeu. În 1971 s-au adăugat și creat Fondul "Petre Comarnescu", incluzând peste 6000 de volume de cărți și reviste, circa 2000 de programe, cataloage de expoziții de artă plastică, sute de dosare cu manuscrise, referate, studii și articole, cărți etc. ale acestui mare cărturar de formație anglo-saxonă, eseist, estetician, istoric și critic de artă din epoca interbelică, stins în 1970 și care, înainte de a-și alege locul odihnei de veci, la Voroneț, a dorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Tișăuți Suceava, s-a transferat în proprietatea statului, respectiv a Muzeului Județean Suceava, casa marelui folclorist și etnograf, Simeon Florea Marian, membru al Academiei Române; s-au achiziționat de la urmașii acestuia, Maria, fiica sa și profesorul Mihai Cărăușu, ginere, obiectele, biblioteca, manuscrisele sale, iar în 1974 s-a inaugurat Fondul Memorial-Documentar "Simeon Florea Marian" cu reviste de epocă, albume, fotografii, instrumente prețioase de informare pentru istoria Bucovinei sub austrieci. Acestor comori li s-au adăugat în anii premergători reorganizării și modernizării muzeului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Memorial-Documentar "Simeon Florea Marian" cu reviste de epocă, albume, fotografii, instrumente prețioase de informare pentru istoria Bucovinei sub austrieci. Acestor comori li s-au adăugat în anii premergători reorganizării și modernizării muzeului achiziții și donații de cărți, reviste, documente, fotografii, manuscrise de la numeroși fii ai Bucovinei care se refugiaseră după 1944 în diferite colțuri ale țării și care, acum, când se putea vorbi și scrie iarăși despre provincia lor natală, acceptau să-și vadă agoniseala de valori culturale salvate de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
încerca pătrunderea științifică în sufletul acestui neam fără întrebuințarea integrală a trebuincioaselor cărți pe care le-a pregătit (...) harnicul și modestul cleric" a fost redescoperit, a sporit însutit în valoare prin publicarea unuia din cele mai uriașe, complexe și tulburătoare manuscrise ale sale, Botanica poporană română (vol. I literele A-F, ediție critică, introducere, repere biobibliografice, indice Botanica, indice capitole publicate antum/postum, text stabilit, indice informatori și bibliografie de Aura Brădățan, Editura Mușatinii, Suceava, 2008, 699 p.; celelalte două volume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cordială ospitalitate și prilej de dialog captivant și benefic pentru aceeași "dragoste" fără leac, nostalgică și comună, Bucovina de altă dată. De la Teodor Bălan a aflat că, în sertarul și pe masa de lucru a acestuia "se află încă numeroase manuscrise gata pentru tipar, copii și fragmente de documente ale istoriei Bucovinei, încă nepublicate". La rugămintea istoricului român, i-a procurat și expediat la Gura Humorului "mai multe fotocopii ale altor documente din arhiva austriacă de stat din Viena, toate referitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
autobuz. Mergea la Casa Scânteii, da, acolo s-ar fi putut să dau peste neamurile mele vitrege pe la care n-am mai trecut din iarnă, așa că s-ar cuveni. În urmă cu trei ani călcasem În gura lăcomiei lăsând un manuscris la o editură. Hotărâsem Într-un moment de slăbiciune extremă al vieții mele că nu m-aș mai putea numi scriitor fără o astfel de relație. Am tot trecut de atunci pe la Editura Calende, dobândind cu timpul o anume experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că nu m-aș mai putea numi scriitor fără o astfel de relație. Am tot trecut de atunci pe la Editura Calende, dobândind cu timpul o anume experiență pe cale de a-mi forma ideea preconcepută că editurile din România nu resping manuscrisele, tot așa cum Administrația Spațiului Locativ nu respinge cererile de locuință. Tot ce-i hârtie e Îndosariat și Înregistrat și-și așteaptă rezolvarea. N-aveam decât să cred asta, deși mai luasem Între timp aminte pe la atenționările din revistele literare cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
așa cum Administrația Spațiului Locativ nu respinge cererile de locuință. Tot ce-i hârtie e Îndosariat și Înregistrat și-și așteaptă rezolvarea. N-aveam decât să cred asta, deși mai luasem Între timp aminte pe la atenționările din revistele literare cum că manuscrisele nepublicate nu se restituie. Avusesem Într-o vreme de-a face și cu neamurile mele vitrege de pe-acolo. Drept e că nu m-au Împiedicat să-mi recuperez personal fragmentele de roman nedactilografiate Împrăștiate prin tot felul de redacții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
neamurile mele vitrege de pe-acolo. Drept e că nu m-au Împiedicat să-mi recuperez personal fragmentele de roman nedactilografiate Împrăștiate prin tot felul de redacții, așa că la o adică n-aveam decât să procedez la fel și cu manuscrisul de la Calende. Era de altfel singurul meu roman dactilografiat. Mama se Îndeletnicise cu treaba asta, pe când lucra Încă la biroul de copiat acte. La puțin timp după ce a bătut la mașină cele două sute cincizeci de pagini rămânând după orele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vreme de cincisprezece ani să se păstreze bune de citit doar cele două sute cincizeci de pagini bătute la mașină de mâinile ei. Ea a făcut și corecturile după operația de dactilografiere, și o mulțime de tăieturi și adăugiri În spiritul manuscrisului, fiindcă a fost peste puterile mele să reiau toată povestea aia, al cărei conținut Îmi este de-acum cu desăvârșire necunoscut. Ce caut eu aici, prin cazemata Casa Scânteii, mi-a confirmat și statuia uriașă cu pleșuvia dezgolită și mantaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chiar forța și puterea cuvântului tipărit, despre care bestia aia de șapte tone de bronz a spus că-i mai de temut decât orice armă și armată. Vegheați la ferestre de statuia lui Lenin, vorbisem În mai multe rânduri despre manuscrisul meu cu redactora-șefă Ștefania Bruescu, o doamnă Înaltă și masivă, cu față de vulpe, coșcovită de multe straturi de pudră suprapuse. Ca femeie e fără nici un Dumnezeu, dar ea și cu domnul director Gheorghe Restoiu vor livra publicului romanul meu. Ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aici, doamna Bruescu mi-a spus ceva despre un concurs de proză pentru tinerii autori debutanți. De data asta n-aș avea cum să uit s-o Întreb când va avea loc acel concurs, la care va participa desigur și manuscrisul meu. — Concursul nu-i o problemă, Îmi spune deschis doamna Bruescu. Problema e să putem scoate antologia debutanților cu textele selectate. Când vom putea, domnu’ Golea, asta-i problema. — Anume când? Nu știu. În nici un caz mai devreme de vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care se află În momentul de față În editură. Toți acești tineri scriitori sunt În aceeași situație. — Bine, doamnă, dar eu nu sunt un tânăr scriitor, deoarece am treizeci și cinci de ani. — Sunt și autori trecuți de patruzeci de ani cu manuscrise depuse, așa că nu e cazul să vă simțiți complexat. — Practic, eu n-am cum să fiu un tânăr autor. Până la vârsta asta am scris mai mult decât poate să ducă un catâr cu spinarea. Peste două sute de kilograme de hârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]