KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...462 463 464 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

cald. Pe o tavă întinsă se văd câteva chisele cu dulceață de caise. Ceasul călduros al amiezii face ca apa rece, proaspăt scoasă din fântână, să aburească paharele înalte. Din spatele ei, se ițește fața unui alt jandarm, vesel și cu obrajii roșii ca merele domnești. Agită în mână altă sticlă de țuică. La vederea lui Marius, amândoi se opresc ca trăsniți în pragul ușii. Imediat, plutonierul face un semn liniștitor. Domnu' locotenent e cu totul altă treabă aici. Și cum cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
fără acceptul ei. Știu. Dar noi nu trebuie să fim încercați de remușcări mai târziu că nu am făcut tot ce a fost omenește posibil ca lucrurile să se desfășoare pe un făgaș normal. Smaranda își trece dosul degetelor peste obrajii lui, mângâindu-l ușor. Se apropiase atât de mult de el încât îi simte răsuflarea pe față. Cu vârful limbii își umezește buzele frumos conturate care devin deosebit de ademenitoare, aidoma unor cireșe după ploaie. Observ că ai rămas același bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
oare să fii tu cavaler chiar și cu cei care nu apreciază acest lucru? Dacă aș fi fost altfel mai aveam aprecierea ta? Nu cred. Și îmi pare bine că ești așa. Se apleacă către el și îl sărută pe obraz. Ești un scump. Marius zâmbește și chipul lui arată cu mult mai destins acum după ce își descărcase cugetul de toate gândurile neliniștitoare care-i frământaseră mintea. Trebuie să fim realiști că după ce voi vorbi cu mama ta va urma o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
trece timpul, doza trebuie mărită la intervale din ce în ce mai mici. Finalul nu e greu de anticipat. Într-o zi, nu foarte îndepărtată, va deveni sclavul acestui "medicament", pe care odată, demult, îl considerase doar un moft supus capriciilor lui. Își șterge obrazul cu batista, stăruind cu ochii întunecați asupra celor doi aflați pe ringul de dans. Surprinzându-i privirea, înțepenită pe ea cu fixitatea celor obsedați de o idee, numai a lor, Smaranda simte un fior scurt și neplăcut iar degetele subțiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
câteva ore de repaos. Plata cinstită pentru o treabă bine făcută. Mahmur ca după o beție îndelungată, simte cum din stomacul greu urcă o senzație accentuată de greață. Intră în baie și ajuns în fața oglinzii își freacă cu dosul palmei obrazul îndoliat de țepii unei bărbi de o zi. Trece lent și apăsat briciul peste cureaua de piele, special pregătită pentru asta. Învârte de două-trei ori robinetul, dar fără folos. Apa nu curge. Urmare firească a bombardamentelor. Revine în dormitorul încins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
noptiera de la capătul patului ține un pahar pentru setea nopții. E aproape gol dar pe front se bărbierise cu mult mai puțin. Înmoaie fața cu apa clocită, se săpunește îndelung cu pămătuful, apoi, atent și precis, trece cu briciul peste obraji. Răsuflă ușurat când termină. Reușise să nu se taie. Numai în chiloți, își încropește un mic dejun. O roșie și câteva bucăți tari de brânză. Pe fundul unei cești din chiuvetă găsește resturile cafelei surogat băută ieri dimineață în grabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
cu ziare pe dinăuntru. Minusculul felinar roșu e deja stins, semn că fetele sunt toate ocupate. De la balconul unicului etaj, una dintre pensionare, pe jumătate dezbrăcată și cu părul pe moațe, cheamă sus, cu semne obscene, sugestive, doi adolescenți cu obrajii inundați de coșuri. Mai mult ca sigur, liceeni veniți în căutarea primei lor experiențe amoroase cu bani din portofelul părinților. Un grup de soldați germani beți își fac apariția din interior urlând un cântec cu versuri porcoase, din care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
intensitate maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat, nu are nimic deosebit ca înfățișare, cu excepția unei bărbi albe, frumos îngrijită, care înconjoară obrajii ridați. Ușurat, Darie pune pistolul mitralieră la spate. Nu te teme părinte, sunt venit cu gânduri pașnice. Ai puțină apă pentru el? Mult mai liniștit la auzul vocii prietenești, omul în sutană se apleacă asupra copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
memoria lui puțina latină rămasă de la școala confesională. Aqua...puero...puero 112! Repente, repente 113! Preotul suflecă poalele sutanei și aleargă către sacristie de unde revine la fel de repede cu o sticlă plină cu apă. Începe să frece energic cu mâna umedă obrajii palizi ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi îl fac să înțeleagă că răul trecuse. Darie scoate din buzunar o bomboană, cu învelișul din staniol auriu cam zdrențuit. Cu ochi ce sclipesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
o simțise mai aproape ca acum. Cu armele gata să tragă, atât el, cât și cei cinci oameni care-l însoțesc, ies unul câte unul din încăpere, însoțiți de un cor de înjurături furioase și huiduieli. Un tip falstaffian, cu obraji congestionați pe care alunecă broboane de transpirație, își face apariția din spatele tejghelei unde stătuse ascuns până atunci. Este Krzystof, proprietarul. Ca într-o carte deschisă, pe fața lui bonomă se citește o enormă bucurie și ușurare. Cum îi cunoaște prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie nemilos obrajii celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub de fier ruginit care ține loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de mulți alți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară. Pentru el însemna viața. Nu cânta pur și simplu, oficia un ritual. Atunci, ochii încercănați de oboseală, înfundați în orbite, palpitau de emoție. Cu obrazul stâng culcat pe trupul viorii o mângâia ușor, mai mult cu umbra mâinilor sale. Apoi, timid, cu grijă, punea arcușul peste strune și sufletul lemnului dăruia improvizații suave, adevărate declarații de dragoste simple, nevinovate, ca ale unei fecioare ce-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
briceag să o tăiem. Lasă măi, nu-i nevoie. Hristos când a împărțit, a rupt nu a tăiat 118. Sfarmă o ceapă cu pumnul și o împinge către Carol. Ia, nu te sfii! Că acolo unde mergem noi nu sunt obrazuri simandicoase, să le pută. Da' mai știi, poate așa frițul o să fugă de tine, hohotește el, împingându-și în față mustața cânepie care ascunde buzele groase. În timp ce râde, cicatricea de pe obraz se încrețește, lucru ce-l face să închidă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
te sfii! Că acolo unde mergem noi nu sunt obrazuri simandicoase, să le pută. Da' mai știi, poate așa frițul o să fugă de tine, hohotește el, împingându-și în față mustața cânepie care ascunde buzele groase. În timp ce râde, cicatricea de pe obraz se încrețește, lucru ce-l face să închidă pe jumătate ochiul drept. Trăsăturile osoase ale chipului aspru arată deslușit cei treizeci și trei de ani tocmai împliniți. Poreclit Americanul, pentru că tatăl său, de loc de pe lângă Sighetului Marmației, pe atunci supus al împăratului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
când el împlinea douăzeci și șase de ani, unicul lui comentariu a fost: "O merita. Și-a făcut-o cu mâna ei." Aparent absent, maiorul Moga continuă să fixeze peretele din față, dar mușchii maxilarului îi joacă vizibil sub pielea obrazului. Calm, ofițerul de legătură rus notează ceva într-o agendă. Liniștea se prelungește și nimeni nu pare dornic să curme tăcerea ce începe să devină stânjenitoare. Căpitanul Apostol tușește ușor ca pentru a-și drege vocea. Este tocmai ceea ce avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
că nu va puteți îndeplini datoria în astfel de locuri? Timbrul glasului își pierde duritatea metalică, devine chiar amabil. Poate este necesară o nouă clarificare din partea căpitanului Licavkin. Trăsăturile lui Iorgu se schimonosesc brusc. Picături fine de sudoare apar pe obrajii umbriți de cozorocul caschetei tras peste sprâncene. Încearcă un zâmbet chinuit. Un ofițer politic este instruit să-și îndeplinească misiunea oriunde este nevoie de el. În cazul asta, puteți să vă duceți și în... locul unde este nevoie de dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl ridică din nou pe scaun. O lungă jupuitură se întinde pe obrazul prizonierului iar din colțul gurii stropi de sânge cad pe pieptul uniformei. Știm foarte bine că le furnizezi informații partizanilor și că numele tău real este Tido Milecz. Nu are rost să tăgăduiești. Cunoști cum sfârșesc spionii. Își însoțește vorbele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
verse. Atunci când ieșise din sediul Gestapo-ului, dintr-o mașină oprită la marginea bordurii coborâse un individ mătăhălos, înalt de aproape doi metri. Gâtul gros, bovin, susținea un cap mare și osos. O cicatrice adâncă ce se desena repulsiv pe obrazul stâng, până la colțul gurii, accentua brutalitatea chipului. Îl recunoscuse imediat, Ernst Kaltenbrunner, individul de care însuși Heinrich Himmler se temea. Când ochii șefului R.S.H.A. trecuseră indiferent peste el, avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în față. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
și scârțâitul ei îi amintește de țipătul ascuțit al unei păsări de pradă. Numai în cămașă, cu mânecile suflecate mult deasupra cotului, Schultz arată niște brațe dezagreabil de albe, groase, cu vine proeminente. Cu sudoarea curgând în dâre late pe obrajii grași și aprinși, fumează ca un om trudit, mulțumit de munca făcută. Privește indiferent cum masivul Scharführer târâie de picioare trupul fostului locotenent Dussek. Fața desfigurată și tumefiată nu mai are nimic uman. Nasul e doar o masă informă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale lui Nicky. Căpitanul face semne spre înainte. Are obrajii îmbujorați. Urcă rapid stâncile ce duc către vârf, spre platou, acolo unde se dau lupte cu elementele liniilor de trăgători surprinse de atacul prin flanc a lui Felix. Brusc, o serie lungă de explozii aruncă în aer versantul. Bolovani uriași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Pierduse un comandant bun, serios și viteaz. Alături de el, coborâse în groapă pe Felix și Petre, doi camarazi alături de care împărțise cumplitele griji și spaime adunate în lungile zile și nopți ale frontului. O lacrima discretă i se scurge pe obraz. Se freacă timid la ochi. Nu dorește să plângă acum. Nu este încă timpul lacrimilor. Va plânge mai târziu, pentru Valentin, Paul, Max, Emil, Felix, căpitanul Apostol, Petre și toți cei care nu se vor mai întoarce. Poate că acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei cămăși maro, bărbătești. Are ochii febrili și tenul aproape străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți și broboada neagră din jurul capului o fac să arate asemeni unei călugărițe misionare. Alături de ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
sârmă, pus de-a curmezișul în gât. Cum să-i spună unui muribund că nu mai aveau părinți? Cât despre Ana și copii nu avea nici o veste, pierduți undeva în țară pe drumurile refugiului din fața războiului. Culcă cu gesturi iubitoare obrazul pământiu al rănitului pe o mână. Își simte lacrimile cum vor sa-si croiască drum spre suprafața chipului, dar se abține. Nu dorește să îngreuneze cu suferința lui inima fratelui său. Nu uita...când ajungi acasă...roagă părintele Visarion să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
formă de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii. Nicky se descheie la curelușa căștii și cu vârful degetelor își șterge obrazul înnegrit. Când au început bombardamentele asupra Bucureștiului, logodnica mea a plecat împreună cu părinții mei în refugiu. Evident, i-am însoțit și eu. Pe drum, trenul a fost surprins în câmp de câteva avioane americane care au început să ne mitralieze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]