12,062 matches
-
orientat rapid către respectarea legii și a ordinii, decât către radicalismul religios care a definit primii ani ai instalării Safevizilor în Iran. Pentru turcii din zona Azerbaidjanului, convertirea la islamul șiit a reprezentat o rupere a legăturilor culturale cu Imperiul Otoman și o apropiere de cultura persană. Din acest moment se poate vorbi despre o secesiune religioasă în rândul turcofonilor. Ca urmare a persecuțiilor, erudiții sunniți au fugit din Iran în țările musulmane din jur. India mogulilor a oferit găzduire sunniților
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
Autoritățile safevide au numit reprezentanți speciali ai șiiților care să se ocupe de nevoile pelerinilor veniți la locurile sfinte șiite Najaf și Karbala. Aceste formule au fost păstrate și după ce zona de la sud de Bagdad a fost ocupată de Imperiul Otoman. Autoritățile otomane au redus însă timpul maxim de ședere al pelerinilor șiiți la 10 zile, pentru a preveni stabilirea în zonă a acestora, care ar fi dus redus considerabil procentul de sunniți din zonă, aflat și așa la cote reduse
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
au numit reprezentanți speciali ai șiiților care să se ocupe de nevoile pelerinilor veniți la locurile sfinte șiite Najaf și Karbala. Aceste formule au fost păstrate și după ce zona de la sud de Bagdad a fost ocupată de Imperiul Otoman. Autoritățile otomane au redus însă timpul maxim de ședere al pelerinilor șiiți la 10 zile, pentru a preveni stabilirea în zonă a acestora, care ar fi dus redus considerabil procentul de sunniți din zonă, aflat și așa la cote reduse. În opinia
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
fi considerată una similară cu cea făcută în Europa în perioada reformelor de tip protestant. Deși convertirea a fost una violentă și forțată, istoricii iranieni consideră că trecerea la islamul șiit a salvat Iranul de o eventuală încorporare în Imperiul Otoman. În Azerbaidjan a apărut ideea de identitate națională, ca urmare a separării religioase față de turcii din Anatolia, lucru care a dus în timp la apariția Azerbaidjanului modern.
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
Panaitescu, epoca de la întemeierea statelor în secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XVI-lea a fost definită de aceste condiții. Condițiile care duseseră la formarea și existența a două state diferite au dispărut mai târziu, odată cu ascensiunea Imperiului Otoman asupra lor: rutele comerciale au fost năruite de cuceririle otomane, ambele țări au căzut sub suzeranitatea Imperiului Otoman, iar dinastiile s-au năruit și fiecare boier care se bucura de sprijinul boierilor putea ajunge în fruntea statului. Totuși, condițiile nu
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
până la începutul secolului al XVI-lea a fost definită de aceste condiții. Condițiile care duseseră la formarea și existența a două state diferite au dispărut mai târziu, odată cu ascensiunea Imperiului Otoman asupra lor: rutele comerciale au fost năruite de cuceririle otomane, ambele țări au căzut sub suzeranitatea Imperiului Otoman, iar dinastiile s-au năruit și fiecare boier care se bucura de sprijinul boierilor putea ajunge în fruntea statului. Totuși, condițiile nu au fost favorabile unificării politice: dacă în apus autoritatea centrală
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
definită de aceste condiții. Condițiile care duseseră la formarea și existența a două state diferite au dispărut mai târziu, odată cu ascensiunea Imperiului Otoman asupra lor: rutele comerciale au fost năruite de cuceririle otomane, ambele țări au căzut sub suzeranitatea Imperiului Otoman, iar dinastiile s-au năruit și fiecare boier care se bucura de sprijinul boierilor putea ajunge în fruntea statului. Totuși, condițiile nu au fost favorabile unificării politice: dacă în apus autoritatea centrală se întărea, în zonă (Polonia, Ungaria, țările române
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
septembrie 1789 în Țara Românească, în apropiere de Râmnicu Sărat, lângă satul Mărtinești de pe râul Râmnic (Râmna), astăzi dispărut, în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir . Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă. În septembrie 1789, marele vizir otoman Cenaze Hasan Pașa, promițând răzbunare pentru înfrângerea forțelor otomane la Focșani, a ridicat o armată de peste 100.000 de soldați, constând în cea
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
astăzi dispărut, în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir . Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă. În septembrie 1789, marele vizir otoman Cenaze Hasan Pașa, promițând răzbunare pentru înfrângerea forțelor otomane la Focșani, a ridicat o armată de peste 100.000 de soldați, constând în cea mai mare parte din ieniceri, pentru a învinge armatele aliate austro-ruse conduse de generalii Aleksandr Suvorov și
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir . Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă. În septembrie 1789, marele vizir otoman Cenaze Hasan Pașa, promițând răzbunare pentru înfrângerea forțelor otomane la Focșani, a ridicat o armată de peste 100.000 de soldați, constând în cea mai mare parte din ieniceri, pentru a învinge armatele aliate austro-ruse conduse de generalii Aleksandr Suvorov și prințul Josias de Coburg. După trimiterea trupelor sale într-
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
ajunul luptei. În calitate de comandant-șef al tuturor forțelor ruso-austriece de față, el a luat repede comanda armatei aliate. Suvorov a împărțit în mod eficient armata sa, divizând-o în noaptea de dinaintea bătăliei în două coloane, pentru a avansa spre formațiunile otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac. În timp ce avansa, armata ruso-austriacă a distrus artileria inamică și a adoptat formațiuni pătrate de infanterie pentru a respinge pe contraatac masiva cavalerie otomană
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac. În timp ce avansa, armata ruso-austriacă a distrus artileria inamică și a adoptat formațiuni pătrate de infanterie pentru a respinge pe contraatac masiva cavalerie otomană care încerca să-i împartă armata în două. Reușind aceasta, a luat cu asalt o tabără a inamicului, distrugând-o complet, și a continuat să avanseze spre satul Bogza. Între timp, trupele austriece au respins atacul celor 15 mii de
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
a continuat să avanseze spre satul Bogza. Între timp, trupele austriece au respins atacul celor 15 mii de călăreți turci care încercaseră să rupă forțele aliate. Reunit cu armata austriacă, Suvorov a avansat apoi cu o ofensivă generală spre tabăra otomană principală situată în pădurea din apropiere. În timp ce austriecii au avansat și au blocat trupele inamice, restul armatei lui Suvorov a învăluit întreaga armată turcă și a atacat-o cu cavaleria sa, provocând panică în rândul turcilor care aproape nu mai
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
dincolo de râul Râmnic, loc în care cei mai mulți dintre ei s-au înecat în timp ce încercau să-l traverseze. Într-o bătălie care a durat doar câteva ore, forțele aliate ruso-austriece numărând 25.000 de oameni, au înfrânt 100.000 de soldați otomani, provocându-le pierderi grele. Cu pierderi minime de aproximativ 700 de oameni, Suvorov a provocat aproximativ 20-50.000 victime în tabăra turcilor, care s-au retras complet din Principatele Dunărene. În afară de pierderile foarte grele suferite, turcii au pierdut și toată
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
Iosif al II-lea i-a acordat titlul de „conte al Sfântului Imperiu German” generalului rus Aleksandr Suvorov, iar împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare, i-a acordat titlul de „Conte de Râmnic” (în , Graf Rîmnikski). Pe de altă parte, vizirul otoman Cenaze Hasan Pașa a fost demis pe 2 decembrie 1789, după înfrângerea suferită. În același timp, Habsburgii au ocupat toată Țara Românească până la terminarea războiului, iar domnitorul Nicolae Mavrogheni a fugit din București la 26 octombrie 1789.
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
de o climă blândă, mediteraneană. Astfel, în nord, s-au succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciți, goți, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tătari din Hanatul Crimeii și cazaci, în timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea estul peninsulei cu porturile Kimmeros și Vosforos, a fost un timp controlat de rușii kieveni, odată cu strâmtoarea Kerci. Între secolul al XIII-lea și secolul al XV
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
Genova (1315-1475). Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, era o prințesă grecoaică din Crimea. În anul 1474 Ștefan cel Mare a intervenit în Crimeea cu flota moldoveană și cu o mică oaste. În lunga perioadă otomană care a urmat, singurii creștini din Crimea erau grecii pontici și armenii „cerchezogai”, majoritatea locuitorilor fiind tătari, și, în sud, turci. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, Hanatul Crimeii a obținut
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
oaste. În lunga perioadă otomană care a urmat, singurii creștini din Crimea erau grecii pontici și armenii „cerchezogai”, majoritatea locuitorilor fiind tătari, și, în sud, turci. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. În urma Tratatului de la Iași, semnat la 9 ianuarie 1792, în 1783, Ecaterina a II-a a anexat Crimeea Imperiului Rus, la nouă ani după ce
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
Chimmero și Vosporo au fost controlate succesiv de republicile Veneția (1204-1235) și Genova (1315-1475). Nordul Crimeii a aparținut succesiv hazarilor, cumanilor, mongolilor din Hoarda de Aur, tătarilor din Hanatul Crimeii. În a doua jumătate a secolului al XV-lea Imperiul Otoman a cucerit Crimeea și Kubanul, nordul celei dintâi și estul celui de-al doilea fiind sub controlul efectiv al vasalilor săi, respectiv tătarii Hanatului Crimeii și cerchezii, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Apoi, sub Ecaterina cea Mare, Crimea a
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
-lea. Apoi, sub Ecaterina cea Mare, Crimea a fost anexată de Imperiul Rus care o constituie în gubernie a Tauridei. Sub stăpânirea rusească, aceasta a făcut parte din Novorusia, regiune pe care imperiul a „des-islamizat-o”, alungând majoritatea tătarilor spre Imperiul Otoman (între altele, spre Dobrogea) și în care a creat o „nouă Arcadie” colonizată cu ruși, ucraineni și germani, în care a ridicat noi orașe cu denumiri evocând elenismul, precum Tiraspol, Ovidiopol, Odesa, Herson, Simferopol, Sevastopol, Melitopol, iar în Kuban, Stavropol
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
a instalat la Panticapeea, pe care a luat-o de capitală a noului său regat. Acesta a întreținut relații comerciale cu cetățile grecești, îndeosebi cu Atena. Între 1768 și 1774, a avut loc un război între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, care s-a încheiat prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774. Prin acest tratat, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. Între anii 1787 și 1792, a avut loc
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
semnat la 21 iulie 1774. Prin acest tratat, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. Între anii 1787 și 1792, a avut loc un nou război între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, care s-a încheiat prin semnarea Tratatului de la Iași, la 9 ianuarie 1792. În urma acestui tratat, în 1793, Ecaterina cea Mare a anexat Crimeea Imperiului Rus, la nouă ani după ce aceasta devenise independentă. Colonizarea peninsulei cu ruși și ucraineni, plecarea
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
bal, în care se adunau boierii și cucoanele de petreceau nopțile cele lungi ale iernii”. Deoarece tatăl ei își plătise domnia pentru trei ani și stătuse șase, domnița Ralú a trebuit să-și urmeze tatăl și să fugă de creditorii otomani. A trăit în Italia iar în 1829 s-a stabilit la Atena, unde a trăit cu toată familia. A finanțat mișcarea Eteria (o parte din avere fusese trimisă la Moscova încă de când tatăl ei era domn al Țării Românești) și
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
II-lea, pe locul unei vechi biserici bizantine. Construcția a avut loc între anii 1463-1470, și a fost realizată de către arhitectul Atik Sinan. Ea a fost una dintre cele mai mari moschei din Istanbul, fiind prima operă monumentală a arhitecturii otomane. cuprindea un întreg complex de clădiri ce includea săli de mese, fântâni, opt școli islamice, un spital, o bibliotecă și un ospiciu. Ea a fost grav avariată în urma cutremurelor din 1509, 1577, 1754 și 1766, ultimul fiind cel mai grav
Moscheea Fatih () [Corola-website/Science/331682_a_333011]
-
Ioan Potcoavă, astfel a rămas cunoscut cu aceași poreclă ("di simil cognomen"): Potcoavă. , însoțit de o oștire alcătuită din 2.000 de cazaci zaporojeni, în frunte cu hatmanul Șah, a pătruns în Moldova la 3 februarie 1578 și, învingând bulucurile otomane comandate de Daud, beiul de Silistra, l-a alungat de la domnie pe Petru Șchiopul (care s-a refugiat în Țara Românească) și, la 9 februarie 1578, a ocupat palatul domnesc din Iași preluând și sceptrul voievodal. Trupele otomane conduse de
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]