15,863 matches
-
în primele două-trei săptămâni, își amintește, desigur, ce atmosferă însuflețită domnea atunci în instituția noastră. Era pe holuri un necurmat du-te-vino de delegații străine, de gazetari adulmecători, de ofertanți sau de solicitanți de ajutoare, de scriitori foști exilați reveniți în patria izbăvită de dictatură, iar în sala mare de ședințe reactivatul Consiliu, acel Consiliu căruia Ceaușescu îi interzisese de câțiva ani să se întrunească, lucra cu toate motoarele în regim de urgență. Se autoconvocase într-un fel de sesiune permanentă și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
solicite scriitorului o dezmințire, ceva scris din care să reiasă că el trăiește, că e bine! Poetul a refuzat solicitarea, dar cum era vorba la mijloc și de niște bani pe care i-ar fi pierdut de la un ziar, „Glasul Patriei”, iar cheltuielile familiei le erau mari, o astfel de dezmințire a scris-o Radu, feciorul... Tot Radu dezvăluie cum, deși tatăl lor era pe patul de suferință, imediat după ieșirea din închisoare, când de mult nu i se publicase nimic
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
erau mari, o astfel de dezmințire a scris-o Radu, feciorul... Tot Radu dezvăluie cum, deși tatăl lor era pe patul de suferință, imediat după ieșirea din închisoare, când de mult nu i se publicase nimic, instantaneu, cei de la „Glasul Patriei” i-au solicitat o colaborare. Să scrie, să-i fie publicată în gazeta oștirii purtătoare de petlițe verzi o poezie dedicată Păcii, că tocmai subiectul era la modă și făcea impresie bună în străinătate. Mai ales că, atunci, la Moscova
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941 Călinescu, G., Ulysse, Editura Univers, București, 1967 Cioculescu, Șerban, Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972 Cioculescu, Șerban, V. Voiculescu. Portet, în „Glasul patriei", an. III, 1963, nr. 14/10 mai Cioculescu, Șerban, Breviar: Pe urmele lui Vasile Voiculescu, în „România literară", an XVII, nr. 10/8 martie 1984, retipărit în anexele la vol. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne, Editura Muzeul Literaturii Române
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Press, New Haven, 1946. Cavallar, Osvaldo, Francesco Guicciardini giurista, Giuffre Editore, Milano, 1991. Cervelli, Innocenzo, Machiavelli e la crisi dello stato veneziano, Guida, Napoli, 1974. Chabod, Federico, Scritti șu Machiavelli, Giulio Einaudi, Torino, 1964. ---, "Alcuni questioni di terminologia: 'stato', 'nazione', 'patria' nel linguaggio del Cinquecento", în Scritti sul Rinascimento, Guilio Einaudi Editore, Torino, 1967, pp. 627-661. Chiappelli, Fredi, Studi sul linguaggio del Machiavelli, Felice Le Monnier, Florența, 1952. ---, "Machiavelli aș Secretary", Italian Quarterly, 14 (1971), pp. 27-44. Cicero, De officiis, 2
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
119-129. Novick, Peter, That Noble Dream: The "Objectivity Question" and the American Historical Profession, Cambridge University Press, Cambridge, 1988. Pacini, Arturo, I presupposti politici del "secolo dei genovesi". La riforma del 1528, Genova, 1990 ("Atti della Società ligure di storia patria", CIV, fasc. 1). Pecchioli, Renzo, Dal "mito" di Venezia all'"ideologia americană": itinerări e modelli della storiografia sul repubblicanesimo dell'eta modernă, Marsilio, Veneția, 1983. Pitkin, H. F., "Fortune is a Woman", în Gender and Politics în the Thought of
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a Typical Book "De regimine Principum", Durham, N.C., 1938; Felix Gilbert, "Florentine Political Assumptions în the Period of Savonarola and Soderini", Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, 20, 1957, pp. 187-214; Federico Chabod, "Alcuni questioni di terminologia: 'stato', 'nazione', 'patria' nel linguaggio del Cinquecento", în ale sale Scritti sul Rinascimento, Torino, 1967, pp. 627-661; Mario Santoro, Fortuna, ragione e prudenza nella civiltà letteraria del Cinquecento, Naples, 1967; Nicolai Rubinstein, "Notes on the word stato în Florence before Machiavelli", în Florilegium
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
italieni care s-au ocupat de aceste probleme sunt puțini, însă trebuie să menționam doi dintre aceștia, deosebit de valoroși: A. Pacini, I presupposti politici del "secolo dei genovesi". La riforma del 1528, Genova, 1990 ("Atti della Società ligure di storia patria", CIV, fasc. 1); și G. Silvano, "La "Republică de' Viniziani"". Ricerche sul repubblicanesimo veneziano în età modernă, Olschki, Firenze, 1993. 5 H. Baron, The Crisis of the Early Italian Renaissance: Civic Humanism and Republican Liberty în an Age of Classicism
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pentru o vacanță sortită să-mi șteargă rănile trupești și să-mi redea puterile sufletești". Secretarul boierului îi lămurește Țărăncii, cine este oaspetele ales, sosit cu trenul din Capitala țării: "toți cei mari îl cinstesc, îl cheamă Poetul și profetul Patriei, dar puțini se îngrijesc de aproape de soarta, suferințele și boala lui". Mult mai bine informat, Tânărul, învățătorul din comună, îi detaliază Secretarului personalitatea scriitorului găzduit pe moment în vatra satului: "Personalitatea lui, drama, sărăcia în care știu că a trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al celor ce îndură lipsa oricărui fel de putere". La care, O Voce i se adresează, de-acum, direct lui Ștefan cel Mare:"Va veni o vreme în care poetul îți va cere prezența, Ștefane Voevod, la una din răscrucile Patriei. Și după el alții, tineri Poeți și Căpitani de oști suferinde, îți vor invoca prezența. Poetul, tot așa de mare pentru nația lui și a noastră, ca Tine, va cânta odată o "Doină"". Firește, scenariul include aici un fragment din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
actual!) din Impresii de călătorie: "Mare și neînvinsă trebuie să fie nevoia omului, ca el să hotărască a-și părăsi țara pentru totdeauna, dar, oricât de bine i-ar fi între străini, sunt sigur că ori de câte ori gândul îl întoarce spre patrie, de atâtea ori ochii i se umplu de lacrimi". Memorabile și adânc gândite cuvinte, care ne amintesc îndemnul persuasiv al autorului dintr-o pagină a volumului precedent: "De ce nu merg românii noștri mai des să viziteze acele locuri (Ceahlău n.n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să fim partizanii unui optimism justificat pentru românii de la începutul mileniului al III-lea: Să sperăm că poporul nostru, ghiftuit de hrană exotică, indigestă, ce consumă zilnic, va înțelege că trebuie să-i prefere roadă sădită și cultivată pe pământul patriei". Ilie DAN TABEL CRONOLOGIC 1838. La 1 februarie s-a născut la Fălticeni, ca fiu al postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu-Gane, Nicolae Gane, care va semna mai târziu Nicu Gane, N. Gane, Nicolae Gane, N. Ganea. Tatăl său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Unirii, așa cum își amintește, nu fără puțină emoție, în evocarea Amintiri din timpurile "Unirei": "Toți eram gata să facem orice jertfe cu averea și persoana noastră pentru realizarea acestui ideal care ni se înfățoșa ca un soare luminos pe cerul patriei noastre". 1859. La 3 ianuarie N. Gane ia parte la întrunirea din sala "Elefant", când colonelul Alexandru Ioan Cuza a întrunit majoritatea voturilor pentru alegerile de la 5 ianuarie. Împreună cu zece mii de oameni, Gane participă, la 5 ianuarie, la alegerea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
regulată, care, dacă prezintă încă neajunsuri, se vor îndrepta negreșit, căci mult a fost și puțin a mai rămas de făcut; astăzi putem constata cu mândrie că nivelul moral și intelectual al țărei este incomparabil mai râdicat; astăzi, simțimântul de patrie, odinioară stâns prin veacuri și restriște, a încolțit din nou în inima poporului și a deșteptat în fiecare conștiința că a devenit cetățean liber într-un stat liber și de sine stătător. Acest avânt urieș spre progres s-a accentuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
legături din copilărie și care îmbrățoșasem cu entuziasm ideea mare și mântuitoare a Unirei. Toți eram gata să facem orice jertfe cu averea și persoana noastră pentru realizarea acestui ideal care ni se înfățoșa ca un soare luminos pe cerul patriei noastre. O, Doamne! Ce sus erau atunci inimile tuturor; cu ce foc, cu ce curaj, cu ce abnegațiune lucra fiecare pentru marele scop de regenerare a neamului românesc! Era o suflare puternică de reînviere care trecea peste țară și căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că "cele patru puncte ale Divanului ad-hoc sunt punctele cardinale ale universului"; iar Neculai Verdeanu, care de asemenea se cam întrecuse cu șaga, ne-apostrofa mereu cu cuvintele: Fraților !... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat de amor de patrie! Astfel, și la chef, și la treabă, și la voie, și la nevoie, grija țărei domina totul. Și doar nimene dintre noi nu avea în vedere foloase personale. Din contra, toți știam de mai înainte sacrificiile ce eram chemați a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Camera!" zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutate, mitropolitul putu restabili tăcerea, și atunci alesul țărei urcă treptele biuroului și depuse jurărmântul după formula următoare: "Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și spiritul ei, că în toată domnia mè voi privighea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu prețul dezbinărei țărilor surori și a vieței atâtor oameni duși în eroare, care au lăsat după dânșii văduve cernite și o droaie de orfani pieritori de foame. Istoria nu va ierta lui Neculai Roznovanu această mare greșală comisă contra patriei, greșală care dealtfel și-a avut pedeapsa meritată, căci ea a fost cauza originară a ruinei lui materiale. Iată cum se exprima Locotenența Domnească prin mesagiul ce a adresat Constituantei la 28 april 1866 în privința culpabilei mișcări de la Iași: "În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la 8 april același an, când se proclamă plebiscitul prin care Principele Carol de Hohenzollern fu ales cu consimțimântul său Domn României, întreaga națiune pluti într-un întuneric. Dar atunci, ca prin farmec, s-au râsipit nourii ce acopereau ceriul patriei, lumină mare s-a făcut dinaintea ochilor noștri, căci de astă dată se împlinise pe lângă Unirea țărilor și cea din urmă dorință a divanurilor ad-hoc: Domniia străină ereditară. Mare și nesfârșită a fost bucuria în toată țara, când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
român. Primirea plebiscitului îmi impune, o știu, mari datorii. Sper că-mi va fi dat a le îndeplini. Eu vă aduc o inimă leală, cugetări drepte, o voință tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie și acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetățean astăzi, mâne, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu Domnia-Voastră soarta cea bună, ca și cea rea. Din acest moment, totul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu Domnia-Voastră soarta cea bună, ca și cea rea. Din acest moment, totul este comun între noi. Credeți în mine, precum cred eu în Domnia-Voastră! Singur numai Dumnezeu poate ști ceea ce viitorul păstrează patriei noastre! Din parte-ne, să ne mulțumim întru a ne face datoria. Să ne întărim prin concordie! Să unim puterile noastre spre a fi la înălțimea evenimentelor! Providența, care a condus pe alesul Domniei-Voastre pănă aici și care a înlăturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca pânea caldă. În elita noastră socială nu numai că nu se citesc cărți românești, dar nici măcar se vorbește românește. Am întâlnit eu însumi prin saloanele așa-numite boierești multe persoane care se cred onorate de a vorbi stricat limba patriei. Cine cunoaște istoria acestei țări, literatura ei veche și nouă, datinele, legendele ei, poezia populară și poveștile ei? Nimene, afară de rari excepții. Se știe că a existat un Eliade, un Alecsandri, un Eminescu etc.; dar care dintre tinerii noștri eleganți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vor ajunge și ai odată pe cărarea ce-i va duce în poiana luminoasă. Să sperăm că poporul nostru, ghiftuit de hrană exotică, indigestă, ce consumă zilnic, va înțelege că trebuie să-i prefere roada sădită și cultivată pe pământul patriei, roadă care va fi cu atât mai bună în calitate și mai abundentă în cantitate, cu cât va fi mai mult căutată. Să ne uităm puțin la vecinii noștri unguri. În orice casă de om cultivat te vei duce, vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îndrăzneață ce a făcut pe Marea de Nord; căci cât a mai trăit a avut timpul să adune din bibliotecile și arhivele Vienei nenumărate documente care se tipăresc și astăzi sub auspiciile Academiei Române și sunt un neprețuit tezaur pentru istoria patriei noastre. CETATEA NEAMȚULUI Mult îmi plăcea odinioară pe când eram tânăr să mă preumblu într-un car cu boi prin locuri frumoase, bineînțeles, și în tovărășie cu prietini buni de petrecere. Era ceva în afară de obicei și mi se părea că fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
suferinți, câte drame înfiorătoare au trebuit să se petreacă în incinta lor! Ei!... Dar a vroit Dumnezeu ca de atunci să se îngroape secoli peste secoli, să se aștearnă atâtea rânduri de morminte peste alte atâtea rânduri de morminte și patria noastră, deși știrbită ca cetatea, a rămas totuși în picioare; iar astăzi aceste ruine privesc de sus un popor liber și independent și văd deosebirea ce este între trecut și prezent. Și așa noi câteșipatru tovarăși stam cu inima smerită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]