11,862 matches
-
este o arie naturală protejată ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Mircești. Aria naturală cu o suprafață de 26,30 hectare se află în partea sud-vestică a județului Iași, pe malul drept al râului Siret (la o altitudine
Lunca Mircești (Vasile Alecsandri) () [Corola-website/Science/327629_a_328958]
-
Alyssum repens"), cupă vacii ("Calystegia sepium"), barba-caprei ("Filipendula ulmaria"), firuța de pădure ("Brachypodium sylvaticum"), cătușa ("Ballota nigra"), busuiocul broaștei ("Veronika beccabunga"), coada șoricelului ("Achillea millefolium L") sau lăcrămioara ("Convallaria majalis"). Obiective de interes istoric, cultural și turistic aflate în vecinătatea rezervației naturale:
Lunca Mircești (Vasile Alecsandri) () [Corola-website/Science/327629_a_328958]
-
este o arie naturală protejată (monument al naturii) de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Cucuteni. Aria naturală cu o suprafață de 3,23 hectare se află în partea nordică a Podișului Moldovei (în sud-vestul Câmpiei Moldovei), în partea central-vestică a județului
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]
-
o suprafață de 3,23 hectare se află în partea nordică a Podișului Moldovei (în sud-vestul Câmpiei Moldovei), în partea central-vestică a județului Iași, pe partea dreaptă a drumului județean DJ280B: Stroești - Băiceni - Cucuteni, în teritoriul sud-vestic al satului Băiceni. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă colinară ce adăpostește resturi de faună fosiliferă (de
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Grajduri. Aria naturală se află în Podișul Moldovei, în partea sudică a județului Iași, pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Grajduri. Aria naturală se află în Podișul Moldovei, în partea sudică a județului Iași, pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul vestic al satului Poiana cu Cetate. Rezervația naturală cu o suprafață de 9,50 hectare a fost declarată arie protejată naturală prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
și reprezintă o zonă de protecție pentru mai multe specii floristice de silvostepă, printre care dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), pieptănăriță ("Cynosorus cristatus"), sulițică ("Dorycnium herbaceum"), iarba-câmpului ("Agrostis stolinifera") sau păiuș din speciile "Festuca stricta", "Festuca ruoicola", și "Festuca valesiaca". În arealul rezervației sunt remarcate mai multe creații artistice cioplite în piatră, realizate cu prilejul unor tabere de sculptură, precum și ruinele fostului schit de călugări, Bârnova. www.poianacuschit.ro
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
este o arie naturală de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al Holboca. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Iași, în nordul Podișului Moldovei, în subregiunea Câmpiei Jijiei (Câmpia Jijiei Inferioare) parte integrantă a Câmpiei Moldovei, lângă
Pădurea Dancu-Iași () [Corola-website/Science/327654_a_328983]
-
în județul Iași, pe teritoriul administrativ al Holboca. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Iași, în nordul Podișului Moldovei, în subregiunea Câmpiei Jijiei (Câmpia Jijiei Inferioare) parte integrantă a Câmpiei Moldovei, lângă drumul județean 249A Iași - Mânzătești. Rezervația naturală întinsă pe o suprafață 10,80 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă împădurită
Pădurea Dancu-Iași () [Corola-website/Science/327654_a_328983]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acvatic) situată în nord-estul României, pe teritoriul administrativ al județului Iași. Aria naturală cu o suprafață de 4.316 hectare este situată în extremitatea estică a județului Iași în teritoriile administrative ale comunelor: Bivolari, Gorban, Grozești, Prisăcani
Rezervația acvatică Râul Prut () [Corola-website/Science/327699_a_329028]
-
administrativ al județului Iași. Aria naturală cu o suprafață de 4.316 hectare este situată în extremitatea estică a județului Iași în teritoriile administrative ale comunelor: Bivolari, Gorban, Grozești, Prisăcani, Probota, Trifești și Țuțora, formând granița între România și Republica Moldova. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă cursul (luciul de apă) râului Prut și lunca dreaptă a
Rezervația acvatică Râul Prut () [Corola-website/Science/327699_a_329028]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al orașului Piatra Neamț. Aria naturală cu o suprafață de 39,50 hectare se află în partea centrală a județului Neamț și în cea estică a orașului Piatra Neamț, pe versanții
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
495 m după care se urmărește curba de nivel până în punctul cel mai estic situat la 350 m altitudine. Pe latura sudică se urmărește aproximativ curba de nivel de 360 m până se închide cu primul punct de 349 m. Rezervația reprezintă o zonă colinară de interes paleontologic unde, în stratele de roci sedimentare constituite din nisipuri gresii și marne s-au descoperit resturi fosile de pești atribuite Oligocenului, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Arealul menționat a
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
climat subtropical ale acestei perioade. Arealul menționat a fost situat în era respectivă pe fundul Mării Paratethys Zona de protecție integrală este reprezentată de punctul fosilifer din spatele Grupului Școlar G. Cartianu și de 75% din versanții sudici și vestici ai rezervației. S-au identificat două puncte fosilifere semnificative: unul situat pe latura sud-estică și aflat la 200 m în spatele Grupului școlar „G. Cartianu” - compartiment afectat de o falie care face să dispară nivelul marnelor brune, iar celălalt pe versantul nord- vestic
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
în grohotișurile de la baza torenților - lucru care demonstrează faptul că atât în marne bituminoase cât și în disodile, fosilele nu sunt distribuite în aglomerări sau cuiburi. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2 zone ca fiind clasificate conform nomenclaturii IUCN. Declararea ca zonă protejată de interes zonal
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
făcut totuși ulterior în 1994, iar la nivel național a fost declarată arie protejată în anul 2000, prin "Legea Nr.5 din 6 martie" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") Atât custodia rezervației cât și proprietatea terenului, aparțin (2011) de Primăria Municipiului Piatra Neamț. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cernegura, Pietricica și Agârcia. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
este o arie protejată de interes național aflată în zona Carpaților de Curbură - ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și paleontologic), situată în județul Buzău pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
este o arie protejată de interes național aflată în zona Carpaților de Curbură - ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și paleontologic), situată în județul Buzău pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul Aluniș
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
între 1902 - 1937). Ultimele tentative de exploatare industrială au fost consemnate în intervalele 1947 - 1950 și 1980 - 1983. Prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), rezervația ""a fost declararată arie protejată. În 1939 regizorul "Eftimie Vasilescu", ajuns la Colți, face un film documentar despre recoltarea și tehnologiile de prelucrare a chihlimbarului din acestă zonă. În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
pădurea seculara de la Białowieża este, din nou, împărțită. Zona din Belarus a acestei regiuni este de aproximativ 18 ori mai mare decât cea care i-a revenit Poloniei, conform datelor UNESCO din anul 1977, referitoare la suprafețele ce erau declarate rezervații naturale. Ea și-a păstrat, în mare parte, caracterul ei primordial, pe când cea poloneză a suferit unele imixtiuni, prin construcția unor clădiri ce aparțin Administrației Naționale și a unui Muzeu al Naturii. În dorința lor de a salva cât mai
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
Tratatului de la Fort Larmie cu șapte ani în urmă teritoriul era cedat indienilor. Negocierile guvernului american cu sioux de a cumpăra Black Hills au eșuat. Indienii au fost somați de generalul Terry să părăsească zona și să se ducă în rezervație. În primăvara anului următor căutătorii de aur au pornit spre Black Hills. Scopul locotenent-colonelului Custer a fost ca să ducă înapoi triburile sioux lakota și cheyene în rezervațiile înființate în statul Dakota. Indienii luptau pentru că în timpul febrei aurului au fost alungați
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
fost somați de generalul Terry să părăsească zona și să se ducă în rezervație. În primăvara anului următor căutătorii de aur au pornit spre Black Hills. Scopul locotenent-colonelului Custer a fost ca să ducă înapoi triburile sioux lakota și cheyene în rezervațiile înființate în statul Dakota. Indienii luptau pentru că în timpul febrei aurului au fost alungați de pe pământurile lor, care în conformitate cu tratatele de pace încheiate cu guvernul le aparțineau. Indienii l-au ales conducător pe Sitting Bull. Indienii erau înarmați în principal cu
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Mitocu Dragomirnei. Aria naturală este situată în partea nord-estică a județului Suceava și cea nord-vestică a satului Dragomirna, între cursul râului Pătrăuțeanca și cel al văii Dragomirna
Făgetul Dragomirna () [Corola-website/Science/327083_a_328412]
-
naturală de tip forestier), situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Mitocu Dragomirnei. Aria naturală este situată în partea nord-estică a județului Suceava și cea nord-vestică a satului Dragomirna, între cursul râului Pătrăuțeanca și cel al văii Dragomirna. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 134,80 hectare. Rezervația reprezintă
Făgetul Dragomirna () [Corola-website/Science/327083_a_328412]
-
Dragomirna. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 134,80 hectare. Rezervația reprezintă o zonă de deal împădurită cu arboret pur de fag ("Fagus sylvatica") (specie dominantă în proporție de 90 %, cu vârste cuprinse între 100 și 130 de ani), în asociere cu specii de paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), frasin ("Fraxinus
Făgetul Dragomirna () [Corola-website/Science/327083_a_328412]