13,226 matches
-
că ai trăit? “întreabă el cu voce tare. Tînărul fusese și atunci diagnosticat corect: „-Tu parcă ești un actor care se vrea sacerdot al ritului său dramaturgic. Vrei să acționezi direct asupra spectatorului, să-l subjugi chiar agresîndu-l, să-l silești să creadă și să trăiască în scenariu. El, care se crede protejat în fața televizorului, privindu-l în pijama pe Hamlet. Trezește-te! Nici Elena și nici eu nu sîntem spectacolul tău! Într-o zi ai să ajungi să-ți scrii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Un accident de care nu te mai apără nimeni. Ieșind din ordinea oamenilor, revelația e supusă sălbăticiei lor. A ști de moarte. Un lucru simplu dar care te face periculos. Încalci legea și aceasta nu te mai apără. Ea te silește să fugi, să ocolești oamenii. Dar un mic rest din ea mai rămăne și în tine. De tine nu te protejează nimeni. Nu scapi nici în deșert, nici în adînc, la fundul mării. În jur, toată lumea fuge de moarte. Cînd
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
au fost reprimiți de milă cînd își dădeau ultima suflare, socotindu-li-se destulă, pentru spălarea greșelilor, această suferință care merge pînă la moarte”. Textul are dreptate. Abia atunci ne iartă cel de alături. Dar pînă una, alta, ne scuipă silindu-ne să căutăm izolarea. Ne alungă. Ne alungăm apoi noi înșine. Cînd ajungi să te desconsideri, contururile vederii tale se schimbă. Și lepădarea de sine, fără o umplere, e și mai dureroasă. Viața apare un fals, n-are rost să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
i-a fost umbrită fericirea, se arată asa cum e el. Doare. Să nu-l disprețuiască nimeni! Căci porcul e oglinda visului nostru sfărîmat. La urma urmei, cum spunea butada, după ce a curățat grajdurile lui Augias, Hercule n-a fost silit să le umple la loc. V. tînăr, ce să cauți printre ceilalți? Cu toții se plîng de griji și așteaptă o minunată societate ca să-i absolve de povara lor. Ei nu au nevoie de mărturisirea iminentei lupte, ci de promisiuni de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de deasupra mării, își lipește fața de obrazul meu și-mi șoptește: „-Ai răbdare. Nimic nu te va sătura de tine pînă ce nu vei fi fericit de zei cu nebunia. Numai ei simt ireversibilitatea veșniciei. Astfel, tu, neiertatul, ești silit să dai socoteală de tot. De tine și de lume. Și nu mai poți defini nicicum vre-un rost, fie că-i vorba de iubire ori de cea mai cumplită ură dacă, mîngîiere sau chin, nu risipești în dăruire. Pentru că
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te materializezi înapoi în Dumnezeu?” Tînărul Doctor izbucnește în rîs: „-Măi, ești incorigibil. Cine te-a învățat să întrebi așa, ca și cum n-ai face-o? Parcă văd că următoarea ta nelămurire va fi cum? Ia, mai lămurește-te și singur! Silindu-mă să-ți explic nu fac decît să-mi dau seama cît sînt de imbecil. Doar cuvintele pot justifica orice.” „-Ți-e frică și ție”-exclamă tînărul V. oarecum bucuros. „-Știi că moartea înseamnă, dincolo de toate, propria-ți judecată. Înseamnă asaltul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne e viața lăsată în urmă. O plută încărcată cu cuvinte care mint. Că moartea e adevăr irevocabil și concret stă dovadă, în ceea ce ne privește, inutilitatea cuvintelor. Mergînd înspre moarte, pășești încet într-o tăcere plină. Doar ea te silește să speri cu adevărat.” Să speri? Închis în limpezimea înghețată a vitraliului, V. din spital îmi pare că toată lumea pînă la mine, într-un efort de trezire la moarte, se modifică. Că fiecare acces la viață este ieșirea la un
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
face nu ți-o poți scoate din minte. Poți doar să te prefaci, rănind ici și colo moartea, așa cum faci tu. Un joc subtil de-a execuția și iertarea joci, ca noi toți și încrîncenat, devii centrul mobil al lumii silind-o pe aceasta să se apere, să graviteze în jurul tău.” Sărmane tînăr, din spital îți urmăresc alunecarea în hăul disperării și a propriului tău chin amplificat de ecou. Și tot ce pot să fac este să strig, să-mi manifest
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de cînd i-am spus că am întrezărit adevărata geografie. Că nu mi-am dat seama pînă acum de cît de gravă-i viața noastră căci ne mișcăm cuprinși de febra jocului prin însăși umbra cerului. Și iată că-l silesc, la un moment dat să mă asculte. Ochii se dilată și mă privește ca pe un dușman. „-Lasă-mă, iartă-mă!”-îmi spune. „-Vreau să uit grozăvia pe care ai spus-o. Nu vreau să cred în ideile tale înfiorătoare. Ești
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
destinul idiot ne aruncă unul împotriva altuia chinuindu-ne, să nu putem iubi. Așa s-a întîmplat. Cu mine, cu Elena. Cum să descopăr bucurie și dragoste acolo unde brutalitatea și ura stăpînesc? Judecînd prin ochii nevinovăției nu poți condamna, sili și nici judeca. Odată ce-ai făcut-o, teai pervertit.” Doctorul mă privește și tace. Și înțeleg acum că, de fapt, nimic nu-i hidos cît timp are șansa frumuseții. Dreptatea spune că albu-i alb și negrul, negru, luîndu-i astfel
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ele. Și binele a devenit rău și răul, salvare. Mi-a fost cruzimea o noblețe și-am îndrăgit magia, să pot schimba lumea, așa, pe placul meu.” „-Te-ai lăcomit?” „-La toate! Atît de mult pînă ce dulceața lor ma scîrbit silindu-mă să văd putreziciunea din mine.” Privesc în jur la bătrîni. Și mie mi-au apărut, parcă peste noapte, sumedenie de fire albe în păr și barbă. Au muncit, au suferit. Au crescut copii și se pregătesc să moară. Aceeași
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și aceștia mă privesc cu blîndețe și căldură sperînd, întrezărind, parcă în propria-mi privire o temelie a unui proaspăt altar. „-Tu, Doctore,”-îi spun-„ar trebui să știi mai bine. Pentru că sufletul și trupul se amprentează reciproc. Nu mă sili să-ți explic limpezirea mea. M-ai face s-o judec. Să mi-o explic, dezvelind-o. Și ar ieși precum aceea care cîntărește. Ca mintea omenească, ceva cu totul de neconceput.” „-E o stare irațională?”-întreabă el și vocea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
M-a angajat imediat, mai ales că unul dintre ciobanii lui se îmbolnăvise și plecase, spunându-i că nu se mai întoarce. La acest proprietar de oi, n-aș spune că n-am muncit bine. Ci, din contra, m-am silit să fiu cel mai bun cioban din cei încă vreo șase care-i avea. Mă plătea la timp și corect. Șia dat seama că în mine poate avea încredere deplină, dar nici eu nu l-am dezamăgit. La douăzeci de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care se afla undeva la peste 60 de kilometri, în mijlocul pădurii, unde pădurarul își avea cantonul cu lemnele depozitate. Când au ajuns în pădure s-a defectat motorul. În zadar au încercat să remedieze defecțiunea, dar nau putut. Au fost siliți să rămână în pădure până a doua zi. Pe la miezul nopții, motanul a început să miorlăie înfiorător în lada de scule. Cei doi s-au dat jos din cabină să vadă de unde vine miorlăitul acela sinistru. Când au coborât din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
langă compasiune și furie oarbă și tot ce mai trebuie să simtă un prieten într-o astfel de situație - și un fel de plăcere nemărturisita? Vreau adevărul. „Fără măști, fără ipocrizie.“ Se aplecă înainte, sfredelindu-l cu privirea, și îl sili s-o privească în ochi. — Bine! Fie! Recunosc că da. Fanny se destinse și ofta satisfăcută. — Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Surpriză. Era așteptat. De numeroși nuntași, precum, și de o mașină a poliției. De la circulație. De cum intră În mulțime problema se rezolvă cu repeziciune. Mirii au pus mâna pe sacoșa cu banii de la nuntă. Socrul, infestat de microbul autoturismului, fu silit, de către miri și de alte rubedenii, să abdice, de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
perfectă În mentalitatea guvernanților, ca acest text. „Politica nu are nimic În comun cu morala. Omul de stat care guvernează de pe principii morale este apolitic, din care cauză nu are ce căuta În fruntea statului... Din răul pe care suntem siliți să‑l facem, va proveni binele guvernării imperturbabile: drumul just al mecanismului ființei naționale, pe care acum a dezechilibrat‑o liberalismul... Rezultatele justifică mijloacele. De aceea, În planurile noastre trebuie să prevaleze nu binele și morala, ci trebuința și eficiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o putere foarte mare. ― Pornind din camera mea? întrebă blînd Hedrock. Împărăteasa se uită lung la el, și buzele i se schimonosiră de furie. Aproape fără voia ei spuse: ― N-ai fi îndrăznit să vii încoace dacă ai fi fost silit să te dai atît de tare în vileag. Dar te voi informa, domnule, că nu mă interesează să continui această conversație. ― Cu toate că nu-ți dai seama, îi răspunse Hedrock cu un calm desăvîrșit, am spus tot ce era necesar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
UN STRĂLUCIT TÎNĂR DE TREIZECI DE ANI, PÎNĂ LA BAYD ROBERTS, CU PĂRUL ALB, COLILIU. NU CUNOȘTEA TOATE FIGURILE. NUMĂRĂ NASURILE, GÎNDINDU-SE LA CE-I SPUSESE NEGATISTUL: "CAUTĂ SĂ ABAȚI POVESTEA PE LINIA UNUI PROCES!" ASTA ÎNSEMNA SĂ-I SILEASCĂ SĂ IASĂ DE PE FĂGAȘUL LOR OBIȘNUIT ȘI COMOD. CÎND TERMINĂ NUMĂRĂTOAREA SE SPERIE PUR ȘI SIMPLU. TREIZECI! ÎNTREGUL CONSILIU AL FĂURITORILOR DE ARME. CE-AR FI PUTUT EI SĂ DESCOPERE ÎN PRIVINȚA LUI, CA SĂ-I FACĂ SĂ VINĂ CU TOȚII AICI? ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
șase ani. Oricît de ciudat ar fi părut, răspunsul lui constitui o surpriză. O clipă îi veni greu să folosească acești termeni intimi pentru doi oameni agreabili între două vîrste pe care nu-i cunoscuse niciodată, clar despre care se silise să afle atîtea. Văzu că Peter Cadron zîmbește cu o satisfacție întunecată celorlalți consilieri. Cadron spuse: ― Vedeți, domnilor, cu ce situație ne confruntăm: un om ale cărui rude au murit, nu mai are pe nimeni pe lume, iar cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
persoană în viață pentru a-ți dovedi ca martor identitatea, ar fi însemnat o adevărată sinucidere într-un moment de criză. Oamenii, indiferent cît de prietenoși ți se arătau, indiferent cît de bine i-ai fi plătit, tot puteau fi siliți să mărturisească adevărul. Dar nimeni nu putea să pună la îndoială în mod foarte serios un certificat emis legal. Refuza să creadă că sfetnicii așezați în jurul mesei ar fi încercat măcar să ghicească adevărul adevărat. ― Ia ascultați! strigă el. Ce încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Hedrock ezită, privind drept în ochii ca de oțel al consilierului: ― Deci asta nu se potrivește, domnule Cadron? zise el într-un tîrziu cu o voce aspră, încordată. Dar ai dreptate. Am locuit prin apartamente de bloc. Serviciul tatei ne silea să ne mutăm cam la șase luni odată. Mă îndoiesc că veți găsi pe cineva care să-și mai amintească dacă i-a cunoscut pe ei sau pe mine. De fapt duceam o viață de umbre. Exista o subtilă victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AM MAI PRELUAT ÎNCĂ ȘAPTE ETAJE ALE HOTELULUI ȘI ORGANIZAȚIA NOASTRĂ FUNCȚIONEAZĂ NEÎNCETAT. DIN NEFERICIRE, TREBUIE SĂ FIU DE ACORD CU DOMNUL CADRON. ARSENALELE, FIIND CEEA CE SÎNT, TREBUIE SĂ TRATEZE CAZURI CA AL DUMITALE CU O GRABĂ NECRUȚĂTOARE. MĂ VĂD SILIT SĂ CAD DE ACORD CĂ MOARTEA ESTE SINGURA SENTINȚĂ POSIBILĂ. DE JUR ÎMPREJURUL MESEI SE VĂZURĂ CAPETE APLECÎNDU-SE APROBATOR ȘI SE AUZIRĂ GLASURI CARE MURMURAU: \ DA, MOARTEA... MOARTEA... MOARTEA IMEDIATĂ. \ O CLIPĂ VĂ ROG! RĂSUNĂ GLASUL LUI HEDROCK MULT MAI CLAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de către parlamentul imperial. Nici o mențiune referitoare la propulsia interstelară. Dacă se produsese vreo tulburare în momentul fugii sale de pe astronava lui Kershaw, se pare că zarva se potolise. Se renunțase și la eforturile de orice natură întreprinse pentru a o sili pe Împărăteasă să-și dezvăluie secretul. Închise teleecranele și se schimbă, punîndu-și hainele "de lucru". Cu multă grijă selectă încă patru arme inelare și apoi, pregătit pentru bătălie, păși printr-un transportor într-unul dintre apartamentele sale aflate în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]